Isaia 47:13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹³ Te-ai obosit^(A) tot întrebând – să se scoale, dar şi să te scape cei^(B) ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! ¹⁴ Iată-i, au ajuns ca miriştea^(C) pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă. ¹⁵ Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu^(D) care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.”