Isaia 38:9-20

Nouă Traducere În Limba Română

¹⁰ „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
    sunt văduvit de restul anilor mei.»
¹¹ Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
    în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
    şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
¹² Locuinţa îmi este smulsă şi luată
    precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
    care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
        până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
¹³ Strig după ajutor până dimineaţă,
    dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
¹⁴ Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
    am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
    Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

¹⁵ Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
    şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
    după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
¹⁶ O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
    şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
    şi ai îngăduit să trăiesc.
¹⁷ Cu siguranţă, spre binele meu
    am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
    de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
    toate păcatele mele.
¹⁸ Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
    Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
    nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
¹⁹ ci cel viu, cel viu Te laudă,
    aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
²⁰     prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
    în toate zilele vieţii noastre,
        în Casa Domnului.“