13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:

«Întrebaţi printre neamuri:
    ‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut
    cel mai îngrozitor lucru.
14 Oare zăpada Libanului
    părăseşte vreodată stâncile versanţilor lui[a]?
Oare seacă vreodată
    apele reci care vin de departe?[b]
15 Cei din poporul Meu însă M-au uitat
    şi aduc tămâie idolilor de nimic.
Aceştia i-au făcut să se împiedice pe căile lor,
    pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
    şi pe drumuri nebătătorite,
16 făcând astfel din ţara lor o pustietate
    şi o veşnică batjocură.
Toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi
    şi dau din cap.
17 Ca vântul din răsărit,
    aşa îi voi împrăştia înaintea duşmanului.
În ziua necazului lor
    le voi arăta spatele şi nu faţa.»“

Read full chapter

Footnotes

  1. Ieremia 18:14 Sau: stâncile Sirionului, Sirionul fiind numele fenician al muntelui Hermon
  2. Ieremia 18:14 Sensul în ebraică al ultimelor două versuri este nesigur