Iov 32-37

Nouă Traducere În Limba Română

„Eu sunt tânăr,
    iar voi sunteţi în vârstă;
de aceea m-am temut
    şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
⁷ Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea,
    anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
⁸ Dar există un duh^[b] în om,
    suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
⁹ Nu vârsta te face înţelept,
    nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
¹⁰ De aceea zic: «Ascultaţi-mă,
    îmi voi spune şi eu părerea!»

¹¹ Am aşteptat în timp ce vorbeaţi,
    am ascultat cuvintele voastre înţelepte
        în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
¹² V-am ascultat cu atenţie,
    dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit,
        nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
¹³ Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune^[c];
    să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
¹⁴ El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea
    şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.

¹⁵ Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus,
    au rămas fără cuvinte.
¹⁶ Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc,
    pentru că stau acolo fără să răspundă?
¹⁷ Voi răspunde şi eu
    şi îmi voi spune părerea.
¹⁸ Sunt plin de cuvinte,
    duhul din mine nu-mi dă pace;
¹⁹ înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
    ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
²⁰ Voi vorbi ca să găsesc uşurare.
    Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
²¹ Nu voi fi părtinitor,
    nu voi linguşi pe nimeni.
²² Nici nu ştiu să linguşesc;
    Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.

33 Aşadar, Iov, ascultă cuvintele mele,
    ia aminte la tot ce-ţi voi spune!
² Sunt gata să-mi deschid gura;
    cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
³ Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă
    şi buzele mele spun sincer ceea ce ştiu.
⁴ Duhul lui Dumnezeu m-a făcut;
    Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
⁵ Răspunde-mi, dacă poţi,
    pregăteşte-te şi confruntă-mă!
⁶ Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine,
    şi eu am fost făcut din lut.
⁷ Nu-ţi fie teamă de mine,
    nu voi apăsa greu asupra ta.
⁸ Tu ai vorbit în auzul meu –
    am auzit sunetul cuvintelor tale.
⁹ Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală;
    sunt curat, nu este nelegiuire în mine,
¹⁰ dar Dumnezeu caută să-mi stea împotrivă,
    mă consideră duşmanul Lui.
¹¹ Îmi pune picioarele-n butuci
    şi îmi urmăreşte toate căile.»

¹² Îţi spun că aici n-ai dreptate,
    pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
¹³ De ce te cerţi cu El
    pentru că nu răspunde la nici unul din cuvintele Sale?^[d]
14 Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel,
    când în altul, dar omul nu ia seama.
¹⁵ Într-un vis, într-o vedenie de noapte,
    când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
        când ei dorm în paturile lor,
¹⁶ atunci El le deschide urechile
    şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui,
¹⁷ ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui
    şi să-l ferească de mândrie,
¹⁸ să-i cruţe sufletul de groapă^[e]
    şi viaţa de loviturile sabiei^[f].
¹⁹ El este mustrat pe un pat al durerii,
    cu o luptă neîncetată în oase,
²⁰ aşa că i se face greaţă de pâine
    şi chiar şi de cele mai alese bucate.
²¹ Carnea i se prăpădeşte şi piere
    şi oasele lui, care erau cândva ascunse, se pot vedea.
²² Sufletul i se apropie de groapă
    şi viaţa sa de cei ce aduc moartea.
²³ Dar dacă se găseşte un înger pentru el, un mijlocitor,
    unul dintr-o mie, care să-l înştiinţeze pe om ce este drept,
²⁴ care să fie bun cu el şi să zică:
    «Cruţă-l, ca să nu se coboare în groapă;
        am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»,
²⁵ atunci carnea lui devine fragedă ca cea din copilărie;
    el se întoarce la zilele tinereţii sale.
²⁶ Se roagă lui Dumnezeu şi El îi arată bunăvoinţă;
    el vede faţa Lui strigând de bucurie,
        este adus din nou în starea sa cea dreaptă.
²⁷ Apoi cântă înaintea oamenilor şi zice:
    «Am păcătuit şi am pervertit ce era drept,
        dar n-am primit ce meritam,
²⁸ ci El mi-a răscumpărat sufletul de la groapă,
    iar viaţa mea va vedea lumina.»

²⁹ Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
    de două, de trei ori,
³⁰ pentru a-i aduce înapoi sufletul din groapă,
    ca să fie luminat cu lumina vieţii.
³¹ Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!
    Taci şi voi vorbi!
³² Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi!
    Vorbeşte, pentru că vreau să-ţi dau dreptate.
³³ Dacă nu, ascultă-mă!
    Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!“

² „ Ascultaţi cuvintele mele, înţelepţilor,
    ascultaţi-mă, voi cei ce aveţi cunoştinţă!
³ Căci urechea analizează cuvintele,
    aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.
⁴ Să alegem ce este drept;
    să învăţăm împreună ce este bine.
⁵ Căci Iov a zis: «Sunt nevinovat,
    însă Dumnezeu nu-mi dă dreptate.
⁶ Deşi sunt drept, sunt considerat mincinos.
    Deşi sunt fără vină, săgeţile Lui mă rănesc şi nu mă mai vindec.»
⁷ Este vreun alt om ca Iov,
    care să bea batjocura ca pe apă,
⁸ care să umble cu cei ce fac răul
    şi să se însoţească cu nelegiuiţii?
⁹ Căci el a zis: «Nu e de nici un folos omului
    să-şi găsească desfătarea în Dumnezeu.»

¹⁰ De aceea voi, oameni pricepuţi, ascultaţi-mă!
    Departe de Dumnezeu fărădelegea
        şi de Cel Atotputernic nedreptatea!
¹¹ El răsplăteşte omului după faptele lui
    şi dă fiecăruia după purtarea lui.
¹² Dumnezeu nu poate săvârşi fărădelegea,
    Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
¹³ Cine I-a încredinţat pământul?
    Cine I-a supus întreaga lume?
¹⁴ Dacă ar fi vrut
    să-Şi retragă duhul^[g] şi suflarea,
¹⁵ toată omenirea ar pieri
    şi omul s-ar întoarce în ţărână.

¹⁶ Dacă ai pricepere, ascultă-mă,
    ia aminte la ce îţi voi spune!
¹⁷ Poate stăpâni cel ce urăşte dreptatea?
    Îl vei condamna tu pe Cel Drept şi Puternic,
¹⁸ Care zice împăraţilor: «Ticăloşilor!»,
    Care zice prinţilor: «Răilor!»,
¹⁹ Care nu părtineşte pe domnitori,
    nici nu face deosebire între bogat şi sărac,
        pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale?
²⁰ Ei îşi pierd viaţa într-o clipă, la miezul nopţii;
    poporul se clatină şi piere.
        Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.

²¹ Ochii Săi cunosc căile oamenilor;
    El le vede fiecare pas.
²² Nu există loc întunecos sau întuneric adânc
    unde să se ascundă cei ce fac răul.
²³ Căci nu de om depinde
    vremea în care să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu.^[h]
24 Îi scutură pe cei puternici fără cercetare
    şi-i pune pe alţii în locul lor.
²⁵ Pentru că le cunoaşte faptele,
    îi răstoarnă noaptea şi sunt zdrobiţi;
²⁶ îi loveşte pentru răutatea lor
    înaintea ochilor tuturor,
²⁷ pentru că nu L-au mai urmat
    şi nu le-a mai păsat de nici una din căile Lui.
²⁸ Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
    aşa că El a auzit strigătul celui în necaz.
²⁹ Când tace, cine-L poate condamna?
    Când Îşi ascunde faţa, cine-L poate vedea?
        La fel se poartă fie cu un neam, fie cu un om.
³⁰ Aşa că cel lipsit de evlavie nu va domni, ca să nu fie o cursă pentru popor.
³¹ I-a spus cineva vreodată lui Dumnezeu:
    «Am răbdat pedeapsa, dar nu voi mai păcătui.»?
³² Învaţă-mă ceea ce nu văd!
    Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face!»
³³ Ar trebui El să îndrepte ceea ce a făcut pentru că tu protestezi?
    Tu trebuie să hotărăşti, nu eu!
        Deci spune ceea ce ştii!
³⁴ Oamenii pricepuţi vorbesc ca mine,
    iar omul înţelept care mă aude, spune şi el:
³⁵ «Iov vorbeşte fără să cunoască,
    cuvintele lui sunt lipsite de chibzuinţă.»
³⁶ Să fie încercat mai departe,
    pentru că vorbeşte ca un om rău.
³⁷ El adaugă răzvrătire la păcatul său,
    bate din palme între noi

² „Crezi că lucrul acesta este drept?
    Tu zici: «Sunt drept înaintea lui Dumnezeu.»
³ Însă mai spui: «Ce folos am^[i]
    şi ce câştig dacă nu păcătuiesc?»
⁴ Îţi voi răspunde ţie
    şi prietenilor tăi.
⁵ Uită-te la ceruri şi vezi;
    priveşte cât sunt de sus norii faţă de tine!
⁶ Dacă ai păcătuit, ce rău Îi faci Lui?
    Dacă ai greşit de multe ori, ce-I faci Lui?
⁷ Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
    Ce primeşte El din mâna Ta?
⁸ Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău
    şi dreptatea ta nu e de folos decât fiilor oamenilor.
⁹ Oamenii strigă din cauza asupririlor grele;
    ei cer izbăvire de sub mâna celui puternic,
¹⁰ dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
    Care ne dă cântări de veselie noaptea,
¹¹ Care ne învaţă prin^[j] animalele pământului
    şi ne face înţelepţi prin^[k] păsările cerului?»
¹² El nu răspunde când oamenii strigă,
    din cauza mândriei celor răi.
¹³ Într-adevăr Dumnezeu nu ascultă strigătul lor în van;
    Cel Atotputernic nu-i dă atenţie.
¹⁴ Cu atât mai mult deci când zici că nu-L vezi,
    că pricina ta este înaintea Lui şi că trebuie să aştepţi,
¹⁵ că mânia Sa nu pedepseşte niciodată
    şi că nu-I pasă prea mult de nelegiuire^[l].
¹⁶ Prin urmare, Iov îşi deschide gura degeaba
    şi spune o mulţime de vorbe fără cunoştinţă.“

² „Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta
    că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
³ Îmi voi aduce cunoştinţa de departe
    şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
⁴ Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase;
    unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.

⁵ Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni;
    este puternic, ferm în scopurile Sale.
⁶ Nu-l ţine în viaţă pe cel rău,
    dar îi face dreptate celui în suferinţă.
⁷ Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi,
    ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii
        şi îi înalţă pentru totdeauna.
⁸ Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri
    şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
⁹ El le spune ce-au făcut –
    că s-au mândrit şi au păcătuit.
¹⁰ El le deschide urechile spre a se îndrepta
    şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
¹¹ Dacă Îl ascultă şi-L slujesc,
    îşi vor sfârşi zilele în fericire
        şi anii lor în mulţumire sufletească.
¹² Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie^[m]
    şi vor muri fără cunoştinţă.

¹³ Cei nelegiuiţi nutresc mânie;
    nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
¹⁴ Ei mor în tinereţe,
    sfârşesc printre cei ce se prostituează^[n].
¹⁵ Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor
    şi le deschide urechea prin asuprire.
¹⁶ Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz,
    la un loc larg, departe de strâmtorare
        şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.

¹⁷ Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău;
    judecata şi dreptatea te cuprind.
¹⁸ Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii^[o]
    şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
¹⁹ Te-ar putea feri de necaz bogăţia
    sau toate eforturile pe care le faci?
²⁰ Nu tânji după noapte,
    ca să smulgi popoarele din locul lor^[p].^[q]
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate;
    căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
²² Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa;
    care învăţător este ca El?
²³ Cine I-a rânduit căile
    sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»

²⁴ Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
    pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
²⁵ Toţi oamenii au văzut-o;
    fiecare priveşte la ea de departe.
²⁶ Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
    Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
²⁷ El ia picăturile din apă
    şi preface ceaţa în ploaie,^[r]
28 pe care norii o lasă să cadă
    şi care picură din plin peste oameni.
²⁹ Cine poate înţelege ruperea norilor,
    tunetele cortului său?
³⁰ El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
    şi acoperă adâncurile mării.
³¹ În acest fel judecă^[s] El popoarele;
    El le dă hrană din belşug.
³² Îşi umple mâinile cu un fulger
    şi-i porunceşte unde să lovească.
³³ Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
    iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.^[t]

37 În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
    şi saltă din locul ei.
² Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
    şi bubuitul care iese din gura Sa!
³ Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
    şi-l trimite până la marginile pământului.
⁴ Apoi se aude vuietul glasului Său;
    El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
    El nu opreşte fulgerele.
⁵ Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
    El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
⁶ El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
    şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
⁷ El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
    pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui^[u].
⁸ Atunci animalele se duc la adăpostul lor
    şi rămân în vizuinile lor.
⁹ Vijelia iese din odaia sa
    şi frigul din vânturile cele năprasnice.
¹⁰ Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
    şi îngheaţă apele mari.
¹¹ El încarcă norii grei cu umezeală;
    împrăştie norii cu fulgerul Său.
¹² Ei se mişcă după călăuzirea Lui
    şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
¹³ El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
    sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea^[v].

¹⁴ Iov, ia aminte la aceasta!
    Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
¹⁵ Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
    şi cum face să strălucească fulgerul Său?
¹⁶ Ştii tu cum plutesc norii?
    Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
¹⁷ Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
    când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
¹⁸ Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
    tari ca o oglindă turnată?
¹⁹ «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
    Din pricina întunericului nu ştim să^[w] ne apărăm cauza.»
²⁰ Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
    Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
²¹ Nimeni nu poate privi
    cum străluceşte soarele în ceruri,
        după ce vântul le-a înseninat.
²² El vine din nord într-o splendoare de aur;
    împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
²³ Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
    în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
²⁴ De aceea oamenii se tem de El;
    da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El^[x].“