Add parallel Print Page Options

21 Şi când va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie(A), ogorul acela să fie închinat(B) Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia(C) preotului. 22 Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia(D) lui, 23 preotul(E) să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.

Read full chapter