Luca 18:1-14

Nouă Traducere În Limba Română

„Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!» ⁴ Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine, ⁵ totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“

¹⁰ „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. ¹¹ Fariseul stătea în picioare şi se ruga în^[a] sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe! ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână^[b] şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» ¹³ Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“