Intrarea triumfală în Ierusalim

21 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“. Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

„Spuneţi-i fiicei Sionului:
    «Iată că Împăratul tău vine la tine,
smerit şi călare pe un măgar,
    pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“[a]

Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor. O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum[b], iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:

Osana[c], Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului![d]

Osana în locurile preaînalte!“

10 Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe:

– Cine este Acesta?

11 Mulţimile răspundeau:

– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii!

Isus alungă negustorii din Templu

12 Isus a intrat în Templu[e] şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 13 şi le-a zis: „Este scris:

«Casa Mea va fi numită
    o casă de rugăciune»[f],

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[g]

14 Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi, iar El i-a vindecat. 15 Dar conducătorii preoţilor şi cărturarii, când au văzut lucrurile minunate, pe care le făcea, şi pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignaţi 16 şi I-au zis:

– Auzi ce spun aceştia?

Isus le-a răspuns:

– Da! N-aţi citit niciodată acolo unde scrie că:

„Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
    Ţi-ai scos laudă!“[h]?

17 Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate, S-a îndreptat spre Betania şi a înnoptat acolo.

Blestemarea smochinului neroditor. Puterea rugăciunii.

18 Dimineaţa, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!“ Şi deodată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat:

– Cum de s-a uscat smochinul aşa deodată?

21 Isus le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22 Toate lucrurile pe care le cereţi cu credinţă în rugăciune, le veţi primi.

Autoritatea lui Isus

23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?

24 Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?

Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet“.

27 Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi El le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda celor doi fii

28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis:

– Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!

29 Dar el i-a răspuns:

– Nu vreau.

Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus.

30 Omul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus.

31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?

– Primul! I-au răspuns ei.[i]

Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu! 32 Căci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi!

Pilda viticultorilor

33 Ascultaţi o altă pildă:

Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază.[j] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 34 Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade.

35 Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. 37 La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!“ 39 Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?

41 Ei au răspuns:

– Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via le-o va arenda altor viticultori, care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade.

42 Isus i-a întrebat:

– N-aţi citit niciodată în Scripturi că:

„Piatra pe care au respins-o zidarii
    a devenit piatra din capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
    şi este minunat în ochii noştri!“[k]?

43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi-i va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44 Cel ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.[l]

45 Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei. 46 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de mulţimi, pentru că acestea Îl considerau profet.

Pilda nunţii fiului de împărat

22 Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:

„Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină. A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»

Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui. Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât. Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea. Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!» 10 Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.

11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 şi l-a întrebat:

– Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?

Acesta a amuţit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor:

– Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“

Tributul datorat Cezarului

15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii[m], care I-au zis:

– Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor. 17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului[n] sau nu?

18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis:

– De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut!

Ei I-au adus un denar[o]. 20 Isus i-a întrebat:

– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

21 – Ale Cezarului, au răspuns ei.

Atunci El le-a zis:

– Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![p]

22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat.

Despre înviere

23 În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[q] 25 Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său. 26 Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea. 27 Femeia a murit ultima dintre toţi. 28 La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!

29 Isus le-a răspuns:

– Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu! 30 Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. 31 Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“?[r] El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!

33 Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.

Cea mai mare poruncă

34 Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

37 Isus i-a răspuns:

– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“[s]. 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[t]. 40 Toată Legea şi Profeţii[u] depind[v] de aceste două porunci.

Al cui fiu este Cristos?

41 În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?

Ei I-au răspuns:

– Al lui David.

43 Isus le-a zis:

– Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

44 „Domnul I-a zis Domnului meu:[w]
    «Şezi la dreapta Mea
până-Ţi voi pune duşmanii
    sub picioare!»“?[x]

45 Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!

23 Atunci Isus le-a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi. El le-a zis:

„Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. Deci să faceţi şi să păziţi toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceţi după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte.

Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele[y] largi şi ciucurii lungi şi iubesc să li se dea locul de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi, să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi»[z].

Voi însă să nu vă numiţi «Rabbi», căci Unul singur este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi «tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, şi anume Cel ceresc. 10 De asemenea, să nu numiţi pe nimeni «îndrumător», căci Unul singur este Îndrumătorul vostru, şi anume Cristosul. 11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12 Oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.

13 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!

14 (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)[aa]

15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei[ab] decât sunteţi voi!

16 Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul 17 Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? 18 Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul 19 Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? 20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el, 21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el. 22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.

23 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! 24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila![ac]

25 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! 26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria)[ad] , ca să fie curate[ae] şi pe dinafară!

27 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite[af], care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie! 28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!

29 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi 30 şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!» 31 Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi! 32 Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri!

33 Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Gheenă[ag]?! 34 De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, 35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia[ah], pe care l-aţi ucis între Templu şi altar! 36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generaţie!

37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie! 39 Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»[ai]

Semne ale sfârşitului

24 După ce a ieşit Isus din Templu, în timp ce mergea, ucenicii Lui au venit la El, ca să-I arate clădirile Templului. Isus însă le-a zis: „Vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat[aj]“.

Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, doar ei singuri, şi L-au întrebat:

– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?

Isus le-a răspuns:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi-i vor înşela astfel pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi)[ak] cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.

Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. 10 Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. 11 Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. 12 Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. 13 Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 14 Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

15 De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii“[al], despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel ce citeşte, să înţeleagă –, 16 atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! 17 Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă, 18 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! 19 Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici de Sabat. 21 Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii şi până acum şi nici nu va mai fi! 22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

23 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Este acolo!“, să nu credeţi! 24 Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. 25 Iată că v-am spus mai dinainte! 26 Aşadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceţi; sau: „Iată-L în odăi ascunse!“, să nu credeţi! 27 Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 28 Oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna şi vulturii!

29 Imediat după necazul acelor zile,

soarele se va întuneca,
    luna nu-şi va mai da lumina,
stelele vor cădea din cer
    şi puterile cerurilor vor fi clătinate.[am]

30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului[an] cu putere şi mare slavă. 31 El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

32 Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. 33 Tot aşa şi voi, când vedeţi toate aceste lucruri, să ştiţi că El[ao] este aproape, este chiar la uşi. 34 Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

36 Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul)[ap], ci numai Tatăl. 37 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 38 Căci aşa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, 39 şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 40 Atunci, doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. 41 Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.

42 Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru! 43 Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti în ce strajă din noapte vine hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!

Sclavul credincios şi înţelept

45 Cine este deci sclavul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus responsabil peste ceilalţi sclavi ai săi, ca să le dea hrana la timp? 46 Ferice de sclavul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 47 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 48 Dar dacă sclavul acela este un sclav rău, care îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ 49 şi care începe să-i bată pe confraţii lui şi să mănânce şi să bea cu beţivii, 50 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. 51 El îl va tăia în două[aq] şi-i va stabili partea la un loc cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

Pilda celor zece fecioare

25 Atunci Împărăţia Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înţelepte. Cele nesăbuite nu şi-au luat cu ele şi untdelemn atunci când şi-au luat lămpile, dar cele înţelepte, împreună cu lămpile, şi-au luat şi untdelemn în vase. Mirele întârzia, astfel că ele au aţipit toate şi au adormit.

La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!“

Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile. Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte:

– Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!

Dar cele înţelepte au răspuns:

– Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!

10 În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis:

– Doamne, Doamne, deschide-ne!

12 Dar el le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu vă cunosc!

13 Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)[ar].

Pilda talanţilor

14 Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat averile lui. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi[as], altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, 16 cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi i-a investit şi a câştigat alţi cinci. 17 Tot aşa, cel ce primise doi a câştigat şi el alţi doi. 18 Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit şi a început să-şi pună în ordine socotelile cu ei. 20 Cel ce primise cinci talanţi a venit şi a adus încă cinci talanţi, zicând:

– Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am mai câştigat încă cinci!

21 Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

22 A venit apoi cel ce primise doi talanţi şi a zis:

– Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am mai câştigat doi!

23 Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

24 A venit şi cel ce primise un talant şi a zis:

– Stăpâne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 aşa că mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău!

26 Stăpânul i-a răspuns:

– Sclav rău şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că adun de unde n-am împrăştiat? 27 Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!

28 Aşadar, luaţi-i talantul şi daţi-i-l celui ce are zece talanţi! 29 Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 30 Iar pe sclavul acela nefolositor aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

Judecata finală

31 Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toţi îngerii, atunci El Se va aşeza pe tronul slavei Sale 32 şi toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum desparte păstorul oile de capre 33 şi va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele, la stânga.

34 Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui:

– Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu; moşteniţi Împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, 36 am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.

37 Atunci cei drepţi Îl vor întreba:

– Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit între noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39 Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?!

40 Iar Împăratul le va răspunde:

– Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!

41 Apoi le va zice celor din stânga:

– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! 42 Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!

44 Atunci şi ei Îl vor întreba:

– Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?!

45 Atunci El le va răspunde:

– Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceştia, Mie nu Mi-aţi făcut!

46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.

Footnotes

  1. Matei 21:5 Vezi Is. 62:11 şi Zah. 9:9
  2. Matei 21:8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)
  3. Matei 21:9 Expresie ebraică, ce înseamnă Izbăveşte-ne, te rugăm!, expresie ce a devenit o exclamaţie de laudă, folosită în închinare; şi în v. 15 (vezi Ps. 118:25)
  4. Matei 21:9 Vezi Ps. 118:26
  5. Matei 21:12 Este vorba despre Curtea Neamurilor, singurul loc în care neevreii puteau să I se închine lui Dumnezeu (vezi Mc. 11:17)
  6. Matei 21:13 Vezi Is. 56:7
  7. Matei 21:13 Vezi Ier. 7:11
  8. Matei 21:16 Vezi Ps. 8:2
  9. Matei 21:31 Unele mss schimbă ordinea răspunsurilor celor doi fii, probabil pentru a adapta cronologic ideea pildei: israeliţii au fost primii trimişi să lucreze în vie, au promis că vor asculta, dar nu au ascultat, în cele din urmă
  10. Matei 21:33 Vezi Is. 5:1-2, 7
  11. Matei 21:42 Vezi Ps. 118:22-23
  12. Matei 21:44 Câteva mss nu conţin acest verset, însă el este atestat de cele mai importante mss
  13. Matei 22:16 Susţinători ai dinastiei irodiene; irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană, deci erau favorabili tributului, pe când fariseii erau nişte naţionalişi moderaţi, care nu agreau tributul
  14. Matei 22:17 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în v. 21
  15. Matei 22:19 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman, iar pe cealaltă, o inscripţie care susţinea că acesta este divin; pentru valoarea denarului, vezi nota de la 20:2
  16. Matei 22:21 Probabil o aluzie la pretenţia afirmaţiei de pe reversul monedei; vezi nota de la 22:19
  17. Matei 22:24 Vezi Deut. 25:5-6; în cf. cu legea leviratului (lat.: levir, „cumnat“), fiul care avea să se nască era moştenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei şi pentru a-i asigura văduvei un trai liniştit
  18. Matei 22:32 Vezi Ex. 3:6
  19. Matei 22:37 Vezi Deut. 6:5. În Deut. 6:5, TM conţine: inima, sufletul, puterea; unele mss ale LXX adaugă şi mintea în Deut. 6:5; vezi Mc. 12:30, unde sunt toate patru
  20. Matei 22:39 Vezi Lev. 19:18
  21. Matei 22:40 Vezi nota de la 5:17
  22. Matei 22:40 Lit.: atârnă sau: se ţin de
  23. Matei 22:44 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul (YHWH) i-a zis Stăpânului (Adoni) meu; în textul grecesc: Domnul (Kurios) i-a zis Domnului (Kurios) meu
  24. Matei 22:44 Vezi Ps. 110:1
  25. Matei 23:5 Cutiuţe din piele, purtate pe frunte şi pe braţul stâng, conţinând versetele din: Ex. 13:1-10; Ex. 13:11-16; Deut. 6:4-9; Deut. 11:13-21
  26. Matei 23:7 Rab înseamnă mare, puternic, important, iar în acest context se referă la o autoritate spirituală; sau: Învăţătorule, Maestre; şi în v. 8
  27. Matei 23:14 Cele mai importante mss nu conţin acest verset
  28. Matei 23:15 Vezi nota de la 5:22
  29. Matei 23:24 Fariseii mai stricţi îşi strecurau cu foarte mare atenţie apa de băut, ca nu cumva să înghiţă vreun ţânţar, cel mai mic dintre animalele necurate (vezi Lev. 11:20). În acelaşi timp, ei înghiţeau, figurat vorbind, cel mai mare dintre animalele necurate (vezi Lev. 11:4)
  30. Matei 23:26 Câteva mss nu conţin aceste cuvinte
  31. Matei 23:26 Sau: curat (vezi nota precedentă)
  32. Matei 23:27 Mormintele erau văruite periodic pentru a fi vizibile şi a nu fi atinse (vezi Num. 19:11-22)
  33. Matei 23:33 Vezi nota de la 5:22
  34. Matei 23:35 Uciderea lui Abel este relatată în Gen. 4:8, iar cea a lui Zaharia, fiul lui Iehoiada, în 2 Cron. 24:20-22. În canonul iudaic al VT, Cronici era ultima carte, Isus referindu-se aşadar la întreaga istorie a martirajului în VT
  35. Matei 23:39 Vezi Ps. 118:26
  36. Matei 24:2 Această predicţie s-a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul şi au ars Templul
  37. Matei 24:7 Multe mss conţin aceste cuvinte, altele le pun înainte de foamete, iar altele nu le conţin
  38. Matei 24:15 Vezi Dan. 9:27 şi nota; 11:31; 12:11
  39. Matei 24:29 Vezi Is. 13:10; 34:4
  40. Matei 24:30 Vezi Dan. 7:13
  41. Matei 24:33 Sau: el, adică sfârşitul
  42. Matei 24:36 Unele mss nu conţin aceste cuvinte
  43. Matei 24:51 Sau: îl va pedepsi aspru
  44. Matei 25:13 Cele mai importante mss nu conţin aceste cuvinte, care sunt probabil o explicaţie, pe baza lui Mt. 24:44
  45. Matei 25:15 Talantul a fost la început o unitate de măsură (aproximativ 30 kg), iar mai târziu o unitate monetară, echivalentul a 6000 de denari (în cazul talantului de argint) sau de zece ori mai mult în cazul celui de aur; pentru denar vezi nota de la 20:2; peste tot în capitol