Add parallel Print Page Options

17 Voievozii tăi(A) sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau. 18 În timp ce păstorii(B) tăi dorm, împărate(C) al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit(D) pe munţi şi nimeni nu-l mai strânge. 19 Rana ta nu se alină prin nimic, rana(E) ta este fără leac! Toţi cei ce(F) vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?

Read full chapter