16 Însă ei, strămoşii noştri, s-au fălit,
    au fost încăpăţânaţi
        şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte
    şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei.
Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie,
    ca să se întoarcă în sclavia lor.
Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător,
    îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste
    şi de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar şi atunci când şi-au făcut
    un viţel turnat,
zicând: «Acesta este Dumnezeul tău
    Care te-a scos din Egipt!»
        şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare,
    nu i-ai părăsit în pustie.
Stâlpul de nor n-a încetat
    să-i călăuzească ziua pe drum,
iar stâlpul de foc n-a încetat
    să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun
    ca să-i instruiască.
Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor
    şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.

Read full chapter