Obadia 3-5

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

³ Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor^(A) şi domneşti în înălţime, de aceea tu zici^(B) în tine însuţi: ‘Cine mă va arunca la pământ?’ ⁴ Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus^(C) ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul^(D) între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul. ⁵ Dacă ar fi intrat^(E) la tine nişte hoţi sau nişte tâlhari de noapte – cum eşti de pustiit! –, ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat^(F) ei niciun strugure pe urmă?