Plângerile 1:7-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁷ În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.
⁸ Greu a păcătuit^(A) Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzându-i goliciunea^(B),
şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.
⁹ Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui
şi nu se gândea^(C) la sfârşitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni^(D) nu-l mângâie. –
„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” –