13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
    şi îmi smeream sufletul prin post;
iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14     ca un prieten, ba mai mult, ca un frate,
    umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama,
    cu capul plecat, cuprins de întristare.
15 Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună,
    se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns,
        sfâşiindu-mă fără încetare.

Read full chapter