Bible in 90 Days
Hotarele ţării
13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele ţării pe care o veţi împărţi drept moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părţi, dar restul ţării 14 s-o împărţiţi în mod egal, aşa cum am jurat cu mâna ridicată, că o voi da strămoşilor voştri. Ţara aceasta va intra deci în moştenirea voastră.
15 Iată care trebuie să fie hotarele ţării:
partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat[a], spre Ţedad, 16 Berota[b], Sibraim (care este între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului) şi Haţer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. 17 Aşadar hotarul va fi de la mare spre Haţar-Enan[c], de-a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.
18 Partea de răsărit, între Hauran şi Damasc, între Ghilad şi ţara lui Israel, va fi Iordanul. Veţi măsura de la hotar până la marea de răsărit[d]. Aceasta va fi partea de răsărit.
19 Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeş, şi apoi de-a lungul Râului Egiptului[e], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.
20 În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.
21 Să vă împărţiţi ţara aceasta între voi, potrivit cu seminţiile lui Israel. 22 S-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au avut urmaşi în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca nişte cetăţeni ai lui Israel; să-şi primească moştenirea prin sorţ împreună cu voi în mijlocul seminţiilor lui Israel. 23 Să le daţi moştenirea în seminţia în care s-au aşezat să locuiască, zice Stăpânul Domn.
Noua împărţire administrativă a ţării
48 Numele seminţiilor moştenitoare sunt acestea: de la marginea de nord, de-a lungul drumului spre Hetlon, de la Lebo-Hamat[f] spre Haţar-Enan, până la hotarul de nord al Damascului dinspre Hamat, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Dan.
2 De la hotarul cu Dan, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Aşer.
3 De la hotarul cu Aşer, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Neftali.
4 De la hotarul cu Neftali, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Manase.
5 De la hotarul cu Manase, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Efraim.
6 De la hotarul cu Efraim, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Ruben.
7 De la hotarul cu Ruben, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Iuda.
8 De la hotarul cu Iuda, de la răsărit la apus, să fie ţinutul sfânt adus ca dar; să aibă douăzeci şi cinci de mii de coţi[g] lăţime, iar lungimea lui să fie cât una din părţile de la răsărit la apus; Lăcaşul să fie în mijlocul lui. 9 Din acest dar, o suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi[h] lăţime să fie a Domnului. 10 Acest dar sfânt să fie al preoţilor: în nord să aibă o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, în apus să aibă o lăţime de zece mii de coţi, în răsărit tot zece mii de coţi, iar în sud o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi; Lăcaşul să fie în mijlocul ţinutului. 11 El să fie dat preoţilor consacraţi, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Mea şi nu s-au dus în rătăcire ca leviţii, atunci când israeliţii rătăceau departe de Mine. 12 Să fie al preoţilor, ca un dar din suprafaţa sfântă a ţării, un loc preasfânt lângă hotarul leviţilor.
13 Leviţii să aibă o parte lângă hotarul preoţilor, de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi de zece mii de coţi lăţime; pe toată lungimea să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi pe lăţime să fie de zece mii de coţi. 14 Nu vor putea să vândă sau să schimbe şi nici să înstrăineze această cea mai bună parte a ţării, căci este sfântă pentru Domnul.
15 Suprafaţa rămasă, adică cinci mii de coţi[i] pe lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi pe lungime, să fie dată ca loc pentru folosul cetăţii, pentru locuinţe şi pentru păşune. Cetatea să fie în mijlocul ei. 16 Iată care să-i fie măsurile: în partea de nord – patru mii cinci sute de coţi[j], în partea de sud – patru mii cinci sute, în partea de răsărit – patru mii cinci sute şi în partea de apus – patru mii cinci sute. 17 Păşunea pentru cetate să fie de două sute cincizeci de coţi[k] în partea de nord, două sute cincizeci în partea de sud, două sute cincizeci în partea de răsărit şi două sute cincizeci în partea de apus. 18 Pământul care mai rămâne pe lungime, alături de ţinutul sfânt, va fi de zece mii de coţi în partea de răsărit şi zece mii în partea de apus, de-a lungul ţinutului sfânt. Recolta lui să fie folosită pentru hrana lucrătorilor cetăţii. 19 Lucrătorii cetăţii, care îl vor cultiva, vor fi din toate seminţiile lui Israel. 20 Tot ţinutul sfânt să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lăţime, o suprafaţă pătrată care cuprinde şi proprietatea cetăţii.
21 Ceea ce mai rămâne de-o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii să fie a prinţului, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai ţinutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietăţile seminţiilor. Aceste suprafeţe vor fi ale prinţului. Ţinutul sfânt şi Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor. 22 Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în mijlocul proprietăţii prinţului. Tot ţinutul dintre hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin să fie al prinţului.
23 Iată celelalte seminţii moştenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.
24 De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.
25 De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.
26 De la hotarul cu Isahar, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Zabulon.
27 De la hotarul cu Zabulon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Gad.
28 De la hotarul lui Gad, în partea de sud, hotarul să meargă spre sud, de la Tamar înspre apele de la Meribat-Kadeş şi apoi de-a lungul Râului Egiptului[l] până la Marea cea Mare[m].
29 Aceasta este ţara pe care va trebui s-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire seminţiilor lui Israel şi acestea sunt proprietăţile lor, zice Stăpânul Domn.
Porţile Ierusalimului
30 Iată care vor fi ieşirile cetăţii: în partea de nord, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, 31 vor fi trei porţi (porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel): o poartă pentru Ruben, o poartă pentru Iuda şi o poartă pentru Levi;
32 în partea de răsărit, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Iosif, o poartă pentru Beniamin şi o poartă pentru Dan;
33 în partea de sud, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Simeon, o poartă pentru Isahar şi o poartă pentru Zabulon;
34 în partea de apus, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Gad, o poartă pentru Aşer şi o poartă pentru Neftali.
35 De jur împrejurul cetăţii vor fi optsprezece mii de coţi[n] şi, din ziua aceea, numele ei va fi: «Domnul este acolo[o]»“.
Patru tineri iudei la Curtea Babilonului
1 În al treilea an al domniei lui Iehoiachim[p], regele lui Iuda, Nebucadneţar[q], împăratul Babilonului, a venit şi a asediat Ierusalimul. 2 Stăpânul[r] l-a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinar[s], în templul zeului său; le-a dus în vistieria zeului lui.
3 Împăratul Nebucadneţar i-a poruncit lui Aşpenaz, căpetenia eunucilor săi, să aducă câţiva israeliţi de neam regal şi de viţă nobilă, 4 nişte tineri fără nici un fel de cusur fizic, plăcuţi la înfăţişare, pricepuţi în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să-i înveţe scrierea şi limba caldeenilor[t]. 5 Împăratul le-a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana şi din vinul de la masa lui, vrând să-i crească timp de trei ani, după care, la sfârşitul acestei perioade, ei urmau să rămână în slujba împăratului.
6 Printre ei erau şi câţiva din seminţia lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.[u] 7 Căpetenia eunucilor le-a pus însă alte nume: Beltşaţar lui Daniel, Şadrak lui Hanania, Meşak lui Mişael şi Abed-Nego lui Azaria[v].
8 Daniel însă s-a hotărât să nu se întineze cu hrana împăratului şi nici cu vinul de la masa lui.[w] De aceea l-a rugat pe căpetenia eunucilor să nu-l silească să se întineze. 9 Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare şi bunăvoinţă înaintea căpeteniei eunucilor.
10 Însă căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care v-a rânduit hrana şi băutura, să vadă feţele voastre mai posomorâte decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi capul în primejdie înaintea împăratului.“
11 Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului însărcinat de căpetenia eunucilor cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mişael şi a lui Azaria: 12 „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume şi să bem – doar apă. 13 Apoi să te uiţi la înfăţişarea noastră şi la înfăţişarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului şi să faci slujitorilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“
14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile.
15 La sfârşitul celor zece zile a văzut că la înfăţişare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toţi ceilalţi tineri care mâncau din hrana împăratului. 16 Şi astfel îngrijitorul a renunţat la hrana şi la vinul de la masa împăratului şi le-a dat legume.
17 Acestor patru tineri Dumnezeu le-a dat ştiinţă şi pricepere în orice fel de scriere şi înţelepciune. Daniel putea să înţeleagă orice fel de viziuni şi visuri.
18 Când s-a împlinit vremea rânduită de împărat ca toţi tinerii să fie aduşi la el, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar, 19 şi împăratul a vorbit cu ei. Dar între toţi aceştia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. 20 În orice problemă pentru care era nevoie de înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi magicienii şi descântătorii din întreaga lui împărăţie. 21 Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.[x]
Visul lui Nebucadneţar
2 În al doilea an al domniei sale, Nebucadneţar a avut nişte vise care i-au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. 2 Împăratul a poruncit să fie chemaţi magicienii[y], descântătorii, vrăjitorii[z] şi astrologii[aa], ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. 3 Împăratul le-a zis:
– Am avut un vis şi duhul mi-e tulburat, căci aş vrea să aflu ce înseamnă visul!
4 Astrologii i-au răspuns împăratului în limba aramaică[ab], astfel:
– Să trăieşti veşnic, împărate! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îţi vom da interpretarea!
5 Împăratul le-a zis astrologilor:
– Iată hotărârea fermă pe care am luat-o: dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi. 6 Dacă însă îmi veţi spune visul şi interpretarea lui, veţi primi din partea mea daruri, răsplătiri şi mari onoruri. Aşadar, spuneţi-mi visul şi interpretarea lui!
7 Ei au răspuns a doua oară:
– Să spună împăratul slujitorilor săi visul şi noi îi vom desluşi interpretarea.
8 Atunci împăratul le-a zis:
– Acum ştiu cu adevărat că vreţi să câştigaţi timp, pentru că vedeţi hotărârea fermă pe care am luat-o. 9 Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi[ac]! Văd că v-aţi înţeles să-mi ziceţi minciuni şi lucruri false, sperând că situaţia se va schimba. Aşadar, spuneţi-mi visul ca să ştiu astfel că sunteţi în stare să-mi daţi şi interpretarea lui!
10 Astrologii i-au răspuns împăratului astfel:
– Nu există nici un om pe pământ care să poată spune ceea ce doreşte împăratul. De aceea nici un împărat, oricât de mare şi de autoritar ar fi fost el, nu a cerut aşa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog. 11 Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu şi nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!
12 Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat şi, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâţi toţi înţelepţii Babilonului. 13 Decretul ieşise, înţelepţii erau pe cale de a fi omorâţi, iar gărzile îi căutau şi pe Daniel şi pe prietenii lui ca să-i omoare.
14 Atunci Daniel, cu prudenţă şi discreţie, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieşise să-i omoare pe înţelepţii Babilonului. 15 El la întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16 Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea timp, pentru a-i putea spune interpretarea visului.
17 Apoi Daniel s-a dus acasă pentru a-i înştiinţa pe prietenii săi, Hanania, Mişael şi Azaria, cu privire la lucrul acesta 18 şi pentru a cere îndurare din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister[ad], astfel încât Daniel şi prietenii lui, împreună cu restul înţelepţilor Babilonului, să nu piară. 19 Noaptea, misterul i-a fost descoperit lui Daniel într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20 Daniel a zis:
„Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie,
căci a Lui este înţelepciunea şi puterea.
21 El schimbă vremurile şi împrejurările,
El răstoarnă şi ridică împăraţi,
El dă înţelepciune înţelepţilor
şi cunoştinţă – celor pricepuţi.
22 El descoperă lucrurile adânci şi ascunse;
El ştie ce se află în întuneric
şi cu El locuieşte lumina.
23 Ţie, Dumnezeul părinţilor mei, Îţi aduc mulţumire şi laudă,
căci mi-ai dat înţelepciune şi putere
şi mi-ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ţi l-am cerut,
descoperindu-ne ceea ce împăratul ne cere!“
Interpretarea visului împăratului
24 După aceste lucruri, Daniel s-a dus la Ariok, cel numit de împărat să-i omoare pe înţelepţii Babilonului; s-a dus la el şi i-a zis astfel: „Nu-i omorî pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului şi-i voi spune interpretarea!“
25 Ariok s-a grăbit să-l aducă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit astfel:
– Am găsit un om printre exilaţii din Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!
26 Împăratul i-a zis lui Daniel, numit şi Beltşaţar:
– Poţi tu să-mi faci cunoscut ce am văzut în vis şi să-mi dai şi interpretarea lui?
27 Daniel a răspuns împăratului:
– Ceea ce împăratul cere este un mister pe care nici un înţelept, nici un descântător, nici un magician şi nici un ghicitor nu-l poate dezvălui împăratului. 28 Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele şi El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul şi viziunile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.
29 Ţie, împărate, pe când erai în patul tău, ţi-au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor şi Cel Ce descoperă misterele ţi-a făcut cunoscut ce va fi. 30 Cât despre mine, misterul acesta mi-a fost descoperit, nu pentru că aş avea mai multă înţelepciune decât toţi cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului şi să înţeleagă gândurile inimii sale.
31 Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea ei era înspăimântătoare. 32 Capul acestei statui era din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele îi erau din bronz. 33 Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. 34 În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. 35 Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul au fost sfărâmate împreună şi au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul şi nici o urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.
36 Acesta este visul; acum voi spune şi interpretarea lui înaintea împăratului. 37 Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat o împărăţie, putere, tărie şi glorie. 38 El ţi-a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ţi-a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate. Tu eşti deci capul de aur!
39 După tine se va ridica pe pământ o împărăţie mai neînsemnată decât a ta[ae] şi apoi o a treia împărăţie, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul[af]. 40 Va fi şi o a patra împărăţie, tare ca fierul (fierul sfărâmă şi spulberă totul)[ag]. Şi, după cum fierul sfărâmă şi spulberă totul, tot astfel şi această împărăţie le va sfărâma şi le va zdrobi pe celelalte.[ah] 41 De asemenea, aşa cum ai văzut că picioarele şi degetele erau o parte din lut de olar şi o altă parte din fier, tot aşa va fi împărţită şi împărăţia. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42 Şi aşa cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o altă parte din lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte fragilă. 43 După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot aşa şi ei îşi vor amesteca neamul cu ceilalţi oameni, însă nu vor rămâne uniţi, aşa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.
44 În zilele acestor împăraţi însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie veşnică, care nu va fi distrusă niciodată şi care nu va fi lăsată în mâinile altui popor. Ea va sfărâma şi va pune capăt tuturor celorlalte împărăţii, însă ea va dăinui veşnic. 45 Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul.
Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este vrednică de încredere.
46 Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi i-a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare şi miresme. 47 Împăratul i-a zis lui Daniel:
– Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Stăpânul împăraţilor şi Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!
48 Apoi împăratul l-a înălţat pe Daniel, i-a dat daruri multe şi bogate, l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului şi l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toţi înţelepţii Babilonului. 49 Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.
Statuia de aur şi cuptorul aprins
3 Împăratul Nebucadneţar a făcut o statuie de aur, înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi[ai], pe care a ridicat-o în valea Dura, în provincia Babilonului. 2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei[aj], ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. 3 Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei au început să se adune, venind pentru dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar; ei s-au strâns înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. 4 Un crainic a proclamat cu glas tare, zicând astfel:
„Popoare, neamuri şi oameni de orice limbă! 5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului,[ak] al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o împăratul Nebucadneţar. 6 Cine nu se va prosterna şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“
7 Astfel, când au auzit sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile s-au prosternat şi s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadneţar.
8 Cu prilejul acesta, chiar în aceeaşi perioadă, câţiva dintre astrologi[al] au ieşit în faţă şi i-au pârât pe iudei. 9 Ei i-au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! 10 Tu, împărate, ai dat poruncă ca orice om care aude sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze şi să se închine statuii de aur, 11 iar cine nu se prosternează şi nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. 12 Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, şi anume Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc zeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o.“
13 Atunci Nebucadneţar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduşi Şadrak, Meşak şi Abed-Nego. Bărbaţii aceştia au fost aduşi înaintea împăratului, 14 iar Nebucadneţar le-a zis:
– Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, voi nu slujiţi zeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?! 15 Acum fiţi gata ca, în clipa în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este zeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?
16 Şadrak, Meşak şi Abed-Nego i-au răspuns împăratului:
– Nebucadneţare, noi n-avem nevoie să ne apărăm înaintea ta în această privinţă! 17 Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins şi ne va izbăvi şi din mâna ta, împărate! 18 Şi, chiar dacă nu va fi aşa, să ştii, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.
19 Atunci Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi i s-a schimbat înfăţişarea feţei din pricina lui Şadrak, a lui Meşak şi a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de şapte ori mai mult[am] decât trebuia încălzit. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbaţi din oştirea lui să-i lege pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. 21 Astfel, oamenii aceştia au fost legaţi, aşa cum erau îmbrăcaţi, în mantalele, tunicile, turbanele şi celelalte haine ale lor, şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22 Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au fost ucişi de flacăra focului, 23 iar cei trei bărbaţi – Şadrak, Meşak şi Abed-Nego – legaţi fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.
24 Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a ridicat în grabă. El le-a zis sfetnicilor săi:
– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbaţi legaţi?
Ei i-au răspuns împăratului:
– Adevărat, împărate!
25 El a mai zis:
– Ei bine, eu văd patru bărbaţi umblând liberi şi nevătămaţi în mijlocul focului, iar înfăţişarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de zei.
26 Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de uşa cuptorului aprins şi a strigat: „Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“
Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Satrapii, demnitarii, guvernatorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns cu toţii şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupurilor acestor bărbaţi, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate şi că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.
28 Nebucadneţar a zis:
„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrak, al lui Meşak şi al lui Abed-Nego, Care l-a trimis pe îngerul Său şi i-a izbăvit pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au nesocotit porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească şi să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. 29 De aceea dau poruncă ca orice om din orice popor, din orice neam sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Şadrak, al lui Meşak şi al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăţi, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi, pentru că nu există un alt dumnezeu care să poată izbăvi în felul acesta.“
30 După aceea, împăratul i-a înălţat la mare cinste pe Şadrak, Meşak şi Abed-Nego în provincia Babilonului.
Visul lui Nebucadneţar
4 „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul,
Pacea să vă fie înmulţită![an]
2 Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele şi minunile pe care le-a făcut faţă de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3 Cât de mari sunt semnele Lui
şi cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
4 Eu, Nebucadneţar, trăiam fără griji în casa mea şi eram fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. 6 De aceea am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului. 7 Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii[ao] şi ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea. 8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit şi Beltşaţar, după numele zeului meu,[ap] şi care are în el duhul sfinţilor zei.
I-am povestit şi lui visul, zicându-i:
9 – Beltşaţare, căpetenie a magicienilor, ştiu că ai în tine duhul sfinţilor zei şi că pentru tine nici un mister nu este greu. Iată viziunile pe care le-am văzut în visul meu;[aq] spune-mi interpretarea lor! 10 Iată viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălţimea lui era foarte mare. 11 Copacul a crescut mare şi puternic şi vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzişul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toţi. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului şi printre ramurile lui îşi făceau cuib păsările cerului. Din el era hrănită orice făptură.
13 Am continuat să mă uit în viziunile care-mi treceau prin minte în timp ce eram în patul meu, şi iată că din ceruri a coborât un străjer, o făptură sfântă[ar]. 14 El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezaţi copacul şi tăiaţi-i ramurile! Despuiaţi-l de frunze şi împrăştiaţi-i roadele! Alungaţi fiarele de sub el şi păsările dintre ramurile lui! 15 Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi de aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. 16 Să-i fie schimbată inima de om şi să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el şapte vremuri[as]!
17 Sentinţa este proclamată prin străjeri, verdictul este anunţat prin sfinţi, pentru ca cei vii să ştie că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că El o dă cui vrea şi ridică peste ea chiar şi pe cel mai smerit dintre oameni.»
18 Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadneţar, l-am avut. Beltşaţar, spune-mi tu interpretarea, căci nici unul dintre toţi înţelepţii împărăţiei nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poţi, pentru că ai în tine duhul sfinţilor zei.
Daniel interpretează visul împăratului
19 Atunci Daniel – numit şi Beltşaţar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe şi gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis:
– Beltşaţar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltşaţar a răspuns:
– Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru duşmanii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare şi puternic şi s-a înălţat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21 copacul cu frunzişul frumos, cu roade numeroase şi în care se găsea hrană pentru toţi, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările cerului, 22 eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic. Măreţia ta a crescut şi s-a înălţat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.
23 Cât priveşte străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din ceruri şi zicând: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el şapte vremuri!», 24 iată care este interpretarea, împărate, şi iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25 te vor izgoni dintre oameni şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece şapte vremuri peste tine până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea. 26 Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăţia ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaşte stăpânirea Cerului. 27 De aceea, împărate, primeşte sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, şi încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Şi poate că ţi se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlineşte
28 Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadneţar. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reşedinţă împărătească, prin măreţia puterii mele şi pentru gloria maiestăţii mele?»
31 Nici nu ieşiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a coborât din cer, zicând: «Iată ce se porunceşte cu privire la tine, împărate Nebucadneţar: ‘Împărăţia îţi este luată. 32 Te vor izgoni dintre oameni şi locuinţa ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi vor trece şapte vremuri peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.’»
33 Chiar în clipa aceea s-a şi împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile – ca ghearele păsărilor.
34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat şi L-am slăvit pe Cel Veşnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică,
iar Împărăţia Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
35 Toţi locuitorii pământului
sunt socotiţi ca un nimic;
El face ce vrea
cu oştirea cerurilor
şi cu locuitorii pământului.
Nu există nimeni care să-L poată opri
sau care să-I poată zice: «Ce faci?»
36 Atunci mi-am recăpătat judecata şi mi-au fost date înapoi gloria împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea. Sfetnicii şi nobilii mei m-au căutat din nou şi am fost pus iarăşi la conducerea împărăţiei mele, iar măreţia dinainte a sporit şi mai mult. 37 Acum dar eu, Nebucadneţar, Îl laud, Îl înalţ şi Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“
Scrierea de pe zid şi interpretarea ei
5 Împăratul Belşaţar a dat un ospăţ mare celor o mie de nobili ai săi şi a băut vin împreună cu ei. 2 În cheful vinului, Belşaţar a poruncit să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care tatăl[at] său, Nebucadneţar, le luase din Templul[au] de la Ierusalim, pentru ca împăratul să bea din ele împreună cu nobilii săi, cu soţiile sale şi cu ţiitoarele sale. 3 Aşadar, au adus vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi împăratul împreună cu nobilii săi, cu soţiile sale şi cu ţiitoarele sale au băut din ele. 4 Au băut vin şi i-au lăudat pe zeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră.
5 Chiar în clipa aceea au apărut degetele unei mâini de om care scria în faţa sfeşnicului, pe tencuiala peretelui din palatul împărătesc. Împăratul a văzut palma mâinii care scria. 6 Atunci împăratul a pălit la faţă şi gândurile l-au îngrozit atât de tare, încât i-au slăbit încheieturile coapselor, iar genunchii i s-au izbit unul de altul. 7 Împăratul a strigat cu glas tare să fie aduşi descântătorii, astrologii[av] şi ghicitorii. Împăratul le-a zis înţelepţilor Babilonului astfel: „Oricine va citi scrierea aceasta şi-mi va spune interpretarea ei, va fi îmbrăcat în purpură, va avea un lanţ de aur la gât şi va fi al treilea la conducerea împărăţiei.[aw]“
8 Au intrat toţi înţelepţii Babilonului, dar nu au putut nici să citească scrierea şi nici să facă cunoscută împăratului interpretarea ei. 9 Atunci împăratul Belşaţar s-a îngrozit şi mai tare, a pălit la faţă, iar nobilii au rămas înmărmuriţi.
10 Împărăteasa[ax], la auzul cuvintelor împăratului şi ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăţ şi a zis: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale şi să nu păleşti la faţă! 11 Există în împărăţia ta un om care are în el duhul sfinţilor zei şi despre care, pe vremea tatălui tău, s-a descoperit că are lumină, agerime şi o înţelepciune ca înţelepciunea zeilor. Împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, l-a pus căpetenie peste magicieni, peste descântători, peste astrologi şi peste ghicitori, 12 deoarece s-au găsit în el, adică în Daniel – numit de împărat şi Beltşaţar – un duh deosebit, ştiinţă şi agerime în interpretarea viselor, în desluşirea enigmelor şi în dezlegarea lucrurilor încâlcite. Acum dar, să fie chemat Daniel şi el îţi va spune interpretarea!“
13 Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel:
– Tu eşti acel Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? 14 Am auzit că ai în tine duhul zeilor şi că s-a găsit în tine lumină, agerime şi înţelepciune deosebită. 15 Până acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţi şi descântători, ca să citească scrierea aceasta şi să-mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să-mi spună interpretarea cuvintelor. 16 Despre tine însă am auzit că poţi să dai interpretări şi să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanţ de aur la gât şi vei fi al treilea la conducerea împărăţiei.
17 Daniel i-a răspuns împăratului:
– Păstrează-ţi darurile pentru tine şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi-i voi face cunoscută interpretarea.
18 Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, o împărăţie, măreţie, onoare şi faimă, 19 iar din pricina măreţiei pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă tremurau şi se temeau de el, căci împăratul omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi smerea pe cine voia. 20 Dar, când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul împărăţiei sale şi i-a fost luată gloria. 21 A fost izgonit dintre oameni, inima lui a devenit ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici. L-au hrănit cu iarbă ca pe boi, iar trupul i-a fost udat de roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.
22 Dar tu, Belşaţar, fiul[ay] lui, nu ţi-ai smerit inima, cu toate că ai ştiut toate acestea, 23 ci te-ai înălţat împotriva Stăpânului cerurilor. Vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta, iar tu, împreună cu nobilii tăi, cu soţiile tale şi cu ţiitoarele tale, aţi băut vin din ele; ai lăudat zeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici nu aud şi nici nu pricep, în loc să-L slăveşti pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale. 24 De aceea a trimis El palma acestei mâini pentru a fi scrisă inscripţia aceasta.
25 Inscripţia care a fost scrisă este următoarea: „Mene, Mene, Techel, Uparsin“.[az]
26 Iată care este interpretarea acestor cuvinte:
„Mene“[ba] înseamnă că Dumnezeu a numărat zilele domniei tale şi i-a pus capăt;
27 „Techel“[bb] înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor[bc];
28 „Peres“[bd] înseamnă că împărăţia ta a fost împărţită în două şi dată mezilor şi perşilor.
29 De îndată Belşaţar a dat poruncă şi l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i-au pus un lanţ de aur la gât şi l-au proclamat ca fiind al treilea la conducerea împărăţiei.
30 Însă chiar în noaptea aceea Belşaţar, împăratul caldeenilor, a fost ucis, 31 iar Darius Medul[be], care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani, a primit împărăţia.
Daniel în groapa cu lei
6 Darius[bf] a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia, 2 iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3 Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia.
4 Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală. 5 Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“
6 Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! 7 Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“
9 În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia.
10 Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. 11 Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. 12 Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească:
– Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei?
Împăratul a răspuns:
– Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.
13 Ei i-au mai zis împăratului:
– Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda, nu ţine seama deloc la tine, împărate, şi nici la interdicţia pe care ai semnat-o şi îşi spune rugăciunea de trei ori pe zi.
14 Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape. 15 Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat şi i-au zis:
– Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi a perşilor, orice interdicţie şi orice decret dat de împărat nu se poate anula!
16 Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape!“
17 A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18 Apoi împăratul s-a retras în palatul său şi a petrecut noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare[bg]; nu a avut deloc somn. 19 La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20 S-a apropiat de groapă şi l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis astfel lui Daniel:
– Daniele, rob al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape de lei?
21 Daniel i-a răspuns împăratului:
– Să trăieşti veşnic, împărate! 22 Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor, iar aceştia nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, împărate, nu am făcut nimic rău!
23 Atunci împăratul s-a bucurat mult din pricina lui Daniel şi a poruncit să-l scoată din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său. 24 Împăratul a poruncit să fie aduşi înaintea sa oamenii care-l acuzaseră pe Daniel. Aceştia au fost aruncaţi apoi în groapa cu lei, atât ei, cât şi fiii şi soţiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au şi apucat şi le-au sfărâmat toate oasele.
25 După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor şi oamenilor de orice limbă care locuiau pe tot cuprinsul ţării:
„Pacea să vă fie înmulţită!
26 Poruncesc ca în orice parte a împărăţiei mele oamenii să tremure şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.
Căci El este Dumnezeul cel Viu,
Care dăinuie în veci!
Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată,
iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
27 El izbăveşte şi mântuieşte.
El face semne şi minuni
în ceruri şi pe pământ,
El l-a izbăvit pe Daniel
din ghearele leilor.“
28 Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi a lui Cirus Persanul[bh].
Viziunea celor patru fiare
7 În primul an de domnie al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis şi i-au trecut prin minte viziuni, în timp ce dormea. La urmă, Daniel a scris visul şi a povestit lucrurile care aveau însemnătate. 2 Daniel a spus astfel:
„În timpul vedeniei mele de noapte, m-am uitat şi iată că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe marea cea mare[bi]. 3 Şi patru fiare mari, diferite una de cealaltă, au ieşit din mare.
4 Prima semăna cu un leu şi avea aripi de vultur.[bj] M-am uitat până când i-au fost smulse aripile, a fost ridicată de la pământ, a stat în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.
5 Şi iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ţinând trei coaste în gură, între colţi.[bk] Şi i s-a zis astfel: «Scoală-te şi mănâncă multă carne!»
6 În momentul acela m-am uitat şi iată că mai era o alta, ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre şi patru capete; şi i s-a dat stăpânire.[bl]
7 În momentul acela, în timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat şi iată că era o a patra fiară, înfricoşătoare, înspăimântătoare şi nespus de puternică. Avea două rânduri mari de dinţi de fier, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare;[bm] era diferită de toate fiarele de dinaintea ei şi avea zece coarne.
8 Mă uitam cu atenţie la coarne şi iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. 9 În timp ce mă uitam,
nişte tronuri au fost aşezate
şi un Îmbătrânit de Zile a luat loc.
Haina Lui era albă ca zăpada,
iar părul capului Lui era ca lâna curată.
Tronul Lui era numai flăcări de foc,
iar roţile tronului erau un foc aprins.
10 Un râu de foc curgea
ieşind dinaintea Lui.
Mii de mii de slujitori Îi slujeau
şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.
S-a ţinut judecata
şi nişte cărţi au fost deschise.
11 Am continuat să mă uit din pricina răsunetului cuvintelor trufaşe pe care cornul acela le rostea. M-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost distrus şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieţii până la o vreme şi un timp anume.
13 M-am uitat în timpul viziunilor mele de noapte
şi iată că pe norii cerului
venea Cineva Care era ca un fiu al omului[bn].
El S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de Zile
şi a fost adus înaintea Acestuia.
14 Lui I s-a dat stăpânirea, onoarea şi Împărăţia,
ca să-I slujească[bo] toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă!
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, care nu va trece,
iar Împărăţia Lui nu va fi distrusă niciodată!
Interpretarea viziunii
15 Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă şi i-am cerut adevărul cu privire la toate acestea.
El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri: 17 „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi[bp] care se vor ridica pe pământ. 18 Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi Împărăţia şi o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci.“
19 Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi nespus de înfricoşătoare; avea colţi de fier şi gheare de bronz, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare. 20 Am dorit să mă lămuresc şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, precum şi cu privire la celălalt corn care ieşise şi dinaintea căruia căzuseră trei, acel corn care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi o înfăţişare mai impunătoare decât a celorlalte. 21 M-am uitat iarăşi şi am văzut cum cornul acela a făcut război cu sfinţii şi a putut să-i biruiască, 22 până când a venit Cel Îmbătrânit de Zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt şi până când a sosit vremea când sfinţii au luat în stăpânire Împărăţia.
23 Iată ce mi-a zis:
„Fiara a patra
este o a patra împărăţie care va fi pe pământ.
Ea va fi diferită de toate celelalte împărăţii;
va devora tot pământul,
îl va călca în picioare şi-l va sfărâma.
24 Iar cele zece coarne
sunt zece împăraţi care se vor ridica din împărăţia aceasta.
După ei se va ridica un altul,
dar el va fi diferit de predecesorii săi
şi îi va umili pe trei împăraţi.
25 El va rosti cuvinte jignitoare împotriva Celui Preaînalt
şi îi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt.
Se va gândi să schimbe vremurile hotărâte prin lege[bq],
iar sfinţii vor fi daţi în mâna lui o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme.[br]
26 Dar va fi o judecată[bs]
şi i se va lua stăpânirea,
ca să fie distrusă şi nimicită pentru totdeauna.
27 Apoi domnia, stăpânirea şi măreţia împărăţiilor
care sunt pretutindeni sub ceruri
vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt[bt].
Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică
şi toate stăpânirile Îi vor sluji[bu] şi Îl vor asculta.“
28 Aici s-au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au înspăimântat foarte tare gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele în inima mea.[bv]
Viziunea cu berbecul şi ţapul
8 În al treilea an al domniei împăratului Belşaţar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. 2 În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam[bw]; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. 3 Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord şi spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia şi a ajuns puternic.
5 În timp ce căutam să înţeleg aceste lucruri, iată că a venit un ţap din apus, străbătând toată suprafaţa pământului, fără să atingă însă pământul. Ţapul avea un corn impunător între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, şi s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul şi i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare; şi nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea ţapului.
8 Ţapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieşit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.
9 Dintr-unul din ele a ieşit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. 10 S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele[bx] şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat până la[by] Căpetenia oştirii şi i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat[bz]. 12 Oştirea şi jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii.[ca] Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în ceea ce a făcut.
13 Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea[cb] care a adus pustiire şi despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaş şi a oştirii?“ 14 El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi[cc]; apoi Sfântul Lăcaş va fi curăţit.“
Interpretarea viziunii
15 În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta şi căutam s-o înţeleg, iată că cineva, care era la înfăţişare ca un om, a apărut stând în picioare în faţa mea. 16 Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga şi zicea astfel: „Gabriele[cd], fă-l să înţeleagă această viziune!“ 17 Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Înţelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârşitului!“
18 Când mi-a vorbit, am căzut leşinat[ce] cu faţa la pământ. El m-a atins şi m-a ridicat iarăşi în picioare în locul unde mă aflam.
19 Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îţi voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârşitului[cf]. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfăţişează pe împăraţii Mediei şi Persiei.[cg] 21 Ţapul cel aprig este împăratul Greciei[ch]. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.[ci] 22 Faptul că acest corn a fost frânt şi că în locul lui s-au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărăţii, dar nu vor avea puterea ei.[cj]
23 La sfârşitul domniei lor,
când păcatele răzvrătiţilor vor fi la culme,
se va ridica un împărat semeţ[ck]
şi iscusit în uneltiri.
24 El va fi puternic, dar nu prin propria-i putere;
va face pustiiri de necrezut
şi va reuşi în ceea ce va face.
Îi va nimici pe cei puternici
şi pe poporul sfinţilor.
25 Datorită vicleniei lui,
va face înşelăciunea să biruiască prin mâna lui
şi apoi se va mândri în inima lui.
Va distruge pe mulţi care se credeau în siguranţă
şi va sta chiar împotriva[cl] Căpeteniei căpeteniilor,
dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26 Cât despre viziunea cu serile şi dimineţile,
care ţi s-a spus, ea este adevărată.
Tu însă tăinuieşte viziunea,
căci este cu privire la nişte zile îndepărtate“.
27 Eu, Daniel, am fost istovit şi bolnav câteva zile, dar apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din pricina viziunii pe care nimeni nu o putea înţelege.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.