Bible in 90 Days
Rugăciunea lui Daniel
9 Era în primul an de domnie al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş[a], din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăţia caldeenilor. 2 Deci în primul său an de domnie, eu, Daniel, am înţeles din cărţi numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului. Era vorba despre şaptezeci de ani.[b] 3 Mi-am îndreptat faţa către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri şi cu post în sac şi cenuşă.
4 M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, şi I-am mărturisit, zicând:
„O, Stăpâne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Cel Ce păstrezi legământul şi îndurarea[c] faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale, 5 am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile şi orânduirile Tale. 6 Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeţii, care vorbeau în Numele Tău regilor noştri, prinţilor şi strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară.
7 De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, şi nouă se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice ţară unde i-ai izgonit din pricina necredincioşiei lor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine. 8 Doamne, nouă se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, regilor noştri, căpeteniilor noastre şi strămoşilor noştri, căci am păcătuit faţă de Tine!
9 La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila şi iertarea, cu toate că[d] împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10 N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeţii. 11 Tot Israelul a încălcat Legea Ta şi astfel s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul şi jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12 El Şi-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne judecau, aducând peste noi o aşa mare nenorocire, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, aşa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la fărădelegile noastre şi să luăm aminte la adevărul Tău. 14 De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi nu am ascultat de glasul Lui.
15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu braţul Tău cel puternic şi Care Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi, noi am păcătuit şi am fost răi. 16 Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ţi, Te rog, mânia şi furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor şi fărădelegilor strămoşilor noştri, a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor ce ne înconjoară!
17 Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui şi, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze faţa Ta peste Lăcaşul Tău devastat! 18 Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează şi nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“
Cei şaptezeci de ori câte şapte ani
20 În timp ce vorbeam, mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21 deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul“ Gabriel[e], pe care-l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor şi s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea jertfa de seară. 22 El m-a făcut să înţeleg, spunându-mi astfel: „Daniele, am venit acum să-ţi dau discernământ şi înţelegere. 23 Când ai început să te rogi, a ieşit un cuvânt, iar eu am venit să te înştiinţez, căci tu eşti plăcut lui Dumnezeu. Ia aminte deci la cuvânt şi caută să înţelegi viziunea!
24 O perioadă de şaptezeci de ori câte şapte ani a fost hotărâtă
pentru poporul tău şi pentru cetatea ta sfântă,
pentru a se sfârşi[f] nelegiuirea,
pentru a se opri[g] păcatele,
pentru a fi ispăşită vina,
pentru a fi adusă dreptatea veşnică,
pentru a fi pecetluită viziunea şi profeţia
şi pentru a unge pe Cel Preasfânt[h].
25 Să ştii şi să înţelegi aceasta:
de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului[i]
până la Unsul[j], Conducătorul,
va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani
şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani.
Piaţa şi şanţul îi vor fi refăcute,
însă în vremuri de strâmtorare.[k]
26 După perioada de şaizeci şi două de ori câte şapte ani,
Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic.[l]
Poporul unui conducător care va veni
va distruge cetatea şi Sfântul Lăcaş.
Sfârşitul lui va fi ca printr-un potop,
iar războiul va ţine până la sfârşit.
Pustiirile sunt hotărâte.
27 El va încheia un legământ ferm cu mulţi
pentru o perioadă de şapte ani,
dar la jumătatea celor şapte ani
va pune capăt jertfei şi darului de mâncare.
Şi pe streaşina[m] Templului va aşeza urâciunea pustiirii[n],
până va fi revărsat asupra celui pustiit[o] întregul prăpăd hotărât.“
Revelaţia cu privire la vecinii lui Israel
10 În al treilea an de domnie al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi vesteşte un mare război. El a priceput cuvântul, înţelegerea acestuia venindu-i printr-o viziune.
2 În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3 Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.
4 În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru. 5 Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. 6 Trupul lui era asemenea crisolitului, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii.
7 Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbaţii care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinşi de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. 8 Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă. 9 Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leşinat[p] cu faţa la pământ.
10 Atunci o mână m-a atins şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele tremurânde. 11 El mi-a zis:
– Daniele, om plăcut lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.
12 Apoi a continuat:
– Nu te teme, Daniele, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău! Cuvintele tale au fost auzite şi tocmai din pricina lor am venit eu acum. 13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei[q] mi s-a împotrivit timp de douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împăraţii Persiei[r]. 14 Acum am venit să te învăţ cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.
15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ şi am rămas mut. 16 Dar iată că cineva care era la înfăţişare ca un om[s] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui ce stătea înaintea mea:
– Stăpâne[t], la vederea acestei viziuni, m-am umplut de groază şi am rămas fără vlagă. 17 Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit şi abia mai am suflare.
18 Atunci cel care avea înfăţişarea ca a unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. 19 El mi-a zis:
– Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum mă întăresc şi i-am zis:
– Vorbeşte, stăpâne, căci m-ai întărit!
20 El m-a întrebat:
– Ştii tu pentru ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei. 21 Dar înainte îţi voi spune ce este scris în Cartea Adevărului[u]. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.
11 În anul întâi al domniei lui Darius Medul[v], eram alături de el[w] ca să-l întăresc şi să-i fiu de ajutor.
Regii de la sud şi cei de la nord
2 Acum, îţi voi spune adevărul acesta: încă trei împăraţi se vor mai ridica în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi şi, când va câştiga putere prin bogăţie, îi va răscula pe toţi împotriva împărăţiei Greciei.[x] 3 Apoi se va ridica un împărat puternic care va domni cu mare autoritate şi va face tot ce-i va plăcea.[y] 4 Şi după ce se va fi înălţat, împărăţia lui va fi sfărâmată şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerului. Dar aceasta nu va merge la urmaşii lui şi nici nu va mai avea aceeaşi autoritate ca atunci când domnea el, căci împărăţia lui va fi dezrădăcinată şi va fi dată şi altora pe lângă aceştia.[z]
5 Regele din sud va ajunge tare, dar una dintre căpeteniile lui va deveni mai tare decât el şi-şi va stăpâni cu mare autoritate propriul regat.[aa] 6 După câţiva ani se vor alia. Fiica regelui din sud va veni la regele din nord pentru a ratifica alianţa, dar alianţa nu-şi va păstra puterea, iar el şi puterea lui nu vor dura[ab]. Şi fata va fi dată la moarte împreună cu însoţitorii ei, cu cel din care s-a născut[ac] şi cu cel ce a sprijinit-o.[ad]
În acele vremuri[ae], 7 din rădăcinile ei se va ridica un lăstar în locul ei.[af] El va veni împotriva oştirii regelui din nord şi va intra în fortăreaţa lui; se va lupta cu ei şi va fi biruitor. 8 Va duce în Egipt, ca pradă de război, zeii lor, chipurile lor turnate şi vasele lor scumpe de argint şi de aur. Pentru câţiva ani el se va ţine departe de regele din nord. 9 Atunci regele din nord va veni împotriva regatului regelui din sud, dar se va întoarce în ţara lui. 10 Totuşi, fiii săi[ag] se vor pregăti de război şi vor strânge o mulţime de oşti care vor înainta, se vor revărsa ca un potop, vor traversa şi se vor război cu el[ah], împingând lupta până spre fortăreaţa lui[ai].
11 Mâniat de aceasta, regele din sud[aj] va ieşi şi se va război cu el, adică cu regele din nord[ak], care va ridica o mare oştire, însă această oştire va fi dată în mâinile celuilalt. 12 Când oştirea va fi înfrântă, inima regelui din sud se va îngâmfa; va doborî zeci de mii, dar tot nu va fi biruitor. 13 Regele din nord va strânge o altă oştire, mai mare decât cea dintâi şi, după câţiva ani, va înainta cu această mare oştire şi cu multe provizii.
14 În vremurile acelea, mulţi se vor ridica împotriva regelui din sud[al]. Nişte oameni violenţi din poporul tău se vor răscula ca să împlinească viziunea, însă vor cădea.
15 Când regele din nord va veni, va ridica rampe de asalt şi va cuceri o cetate fortificată[am]. Forţele regelui din sud nu-i vor putea sta împotrivă şi nici chiar trupele cele mai alese nu i se vor putea împotrivi. 16 Cel ce va veni împotriva lui va face cum îi va plăcea şi nu-i va sta nimeni împotrivă. El se va opri în ţara cea minunată, având puterea de a distruge. 17 Va avea de gând să vină cu toată puterea regatului său şi va face o alianţă cu el[an]. Îi[ao] va da pe una din fiicele sale de soţie, ca să-i distrugă regatul, dar lucrul acesta nu va reuşi[ap] şi nu-l va ajuta.[aq]
18 Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave[ar] şi va cuceri multe dintre ele, dar un comandant va pune capăt batjocurii lui[as], astfel încât aceasta se va răsfrânge asupra lui însuşi. 19 El se va întoarce înspre fortăreţele din ţara lui, dar se va împiedica, va cădea şi nu va mai fi găsit.
20 Cel ce-i va lua locul va trimite un colector de taxe, pentru a păstra splendoarea regatului. În câteva zile însă va fi zdrobit, şi aceasta fără mânie şi fără luptă.[at]
21 În locul lui se va ridica un om dispreţuit, căruia nu i s-a dat măreţie regală. El va veni pe neaşteptate[au] şi va pune mâna pe regat prin uneltiri.[av] 22 Oştile cele copleşitoare la număr vor fi măturate dinaintea lui şi vor fi zdrobite; la fel se va întâmpla şi cu prinţul legământului[aw]. 23 După ce se vor uni cu el prin alianţă, el se va folosi de înşelăciune, se va ridica şi va fi tare chiar şi cu puţin popor. 24 Va veni pe neaşteptate în locurile roditoare ale provinciei şi va face ceva ce nu făcuseră nici părinţii săi, nici părinţii părinţilor săi: va împărţi prada, jaful şi bogăţiile şi va urzi planuri împotriva fortificaţiilor, dar numai pentru o vreme.
25 El îşi va stârni puterea şi curajul, înaintând împotriva regelui din sud cu o mare oştire. Regele din sud se va angaja în luptă cu o oştire mult mai mare şi mai puternică, dar nu va birui din pricina planurilor rele uneltite împotriva lui. 26 Cei ce mănâncă din bucatele lui vor căuta să-l zdrobească; oştirea lui va fi spulberată şi mulţi vor cădea răpuşi. 27 Cei doi regi, cu inimile înclinate spre rău, vor sta la aceeaşi masă şi se vor minţi unul pe altul, dar nu vor reuşi, căci sfârşitul va fi la vremea hotărâtă. 28 Regele din nord se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, dar inima lui va fi împotriva legământului sfânt. Va lucra întocmai, iar apoi se va întoarce în ţara lui.
29 La timpul hotărât va reveni şi va înainta împotriva sudului, dar nu va mai fi ca înainte. 30 Vor veni împotriva lui nişte corăbii din Chitim[ax], care-l vor descuraja.[ay] Se va retrage şi îşi va vărsa apoi mânia asupra legământului sfânt. Întorcându-se, îi va favoriza pe cei ce au părăsit legământul sfânt.[az]
31 Oştile trimise de el vor ocupa şi vor profana Lăcaşul şi fortăreaţa, vor îndepărta jertfa continuă[ba] şi vor aşeza urâciunea pustiirii.[bb] 32 Îi va corupe prin linguşiri pe cei ce calcă legământul, dar cei din popor, care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari şi vor rezista.
33 Înţelepţii poporului îi vor învăţa pe mulţi, chiar dacă, pentru o vreme, unii din ei vor cădea prin sabie sau prin foc, în captivitate sau prădaţi. 34 Când vor cădea, vor primi puţin ajutor şi mulţi li se vor alătura fără a fi sinceri. 35 Unii dintre înţelepţi vor cădea pentru a fi încercaţi, curăţiţi şi albiţi până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul va fi doar la vremea hotărâtă.
Regele care se va înălţa pe sine[bc]
36 Regele va face ce-i va plăcea. Se va mări şi se va înălţa deasupra oricărui zeu şi va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuşi până când se va sfârşi perioada mâniei, căci ce este hotărât se va împlini. 37 Nu va ţine seamă nici de zeii[bd] strămoşilor lui, nici de cel dorit de femei[be]. El nu va ţine seamă de nici un zeu, ci se va mări pe sine însuşi deasupra tuturor. 38 În locul lor va cinsti un zeu al fortăreţelor; pe acest zeu, necunoscut strămoşilor lui, îl va cinsti cu aur şi cu argint, cu pietre preţioase şi cu lucruri de preţ. 39 Cu ajutorul acestui zeu străin va lupta împotriva cetăţilor fortificate. Celor ce-l vor recunoaşte le va oferi multe onoruri şi pe mulţi dintre aceştia îi va pune să domnească şi le va împărţi pământul drept răsplată[bf].
40 La vremea sfârşitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreţi şi cu corăbii multe; va invada multe ţări şi le va traversa ca un potop. 41 Va invada chiar şi ţara cea minunată. Multe ţări[bg] vor cădea, iar cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul şi conducătorii amoniţilor. 42 Îşi va întinde mâna peste multe ţări şi nici chiar ţara Egiptului nu va scăpa. 43 Va lua în stăpânire comori ascunse de aur şi de argint şi tot felul de lucruri de preţ din Egipt, iar libienii şi cuşiţii[bh] îi vor sta la picioare. 44 Când însă nişte veşti din răsărit şi din nord îl vor tulbura, el va porni cu o mare furie ca să nimicească şi să distrugă pe mulţi. 45 Îşi va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt şi minunat[bi], însă apoi îl va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-l va ajuta.
Vremea sfârşitului
12 În vremea aceea se va ridica
Mihail, marea căpetenie,
ocrotitorul poporului tău;
va fi o vreme de necaz,
cum n-a fost de la începutul neamurilor şi până atunci.
Dar în vremea aceea poporul tău va scăpa,
şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
2 Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi,
unii – pentru viaţă veşnică,
iar alţii – pentru ruşine şi veşnic dispreţ.
3 Înţelepţii vor străluci ca strălucirea boltei cereşti,
iar cei ce au învăţat dreptatea pe mulţi vor străluci ca stelele, în vecii vecilor.
4 Tu însă, Daniele, tăinuieşte aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor alerga încoace şi încolo[bj] şi cunoştinţa va creşte.
5 Apoi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului şi altul de cealaltă parte a râului. 6 Unul din ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in,[bk] care era deasupra apelor râului:
– Cât va mai fi până la împlinirea[bl] acestor lucruri uimitoare?
7 Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre ceruri şi l-am auzit jurând pe Cel Veşnic Viu, astfel:
– Va mai fi o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme![bm] Când se va sfârşi zdrobirea puterii[bn] poporului sfânt, atunci se vor împlini[bo] toate aceste lucruri.
8 Eu am auzit, dar nu am înţeles, aşa că am întrebat:
– Stăpâne[bp], cum va fi sfârşitul acestor lucruri?
9 El mi-a răspuns:
– Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt tăinuite şi pecetluite până la vremea sfârşitului. 10 Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.
11 De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată şi de la aşezarea urâciunii pustiirii[bq] vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12 Ferice de cel ce aşteaptă şi ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
13 Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârşitul! Te vei odihni şi, la sfârşitul zilelor, te vei scula pentru a-ţi primi partea de moştenire.
1 Acesta este Cuvântul Domnului care a venit la Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Iehoaş[br], regele lui Israel.[bs]
Soţia şi copiii lui Osea
2 Când Domnul i-a vorbit pentru prima oară lui Osea, Domnul i-a zis astfel: „Du-te şi ia-ţi de soţie o femeie desfrânată şi copiii ai desfrânării, căci cei din ţară s-au prostituat foarte mult, părăsindu-L pe Domnul.“
3 El s-a dus şi a luat-o de soţie pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
4 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Izreel[bt], căci peste puţin timp voi pedepsi Casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel şi voi pune capăt monarhiei Casei lui Israel. 5 În ziua aceea voi rupe arcul lui Israel în Valea Izreel.“
6 Ea a zămislit din nou şi a născut[bu] o fată. Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama[bv], căci nu voi mai avea milă de cei din Casa lui Israel, nu-i voi mai ierta. 7 Totuşi, voi avea milă de cei din Casa lui Iuda şi-i voi izbăvi doar prin Domnul, Dumnezeul lor; deci nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă şi nici prin cai sau călăreţi“.
8 După ce a înţărcat-o pe Lo-Ruhama, Gomera a zămislit iarăşi şi a născut un fiu. 9 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ami[bw], căci voi nu sunteţi poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru.
10 Totuşi israeliţii vor fi nenumăraţi, ca nisipul mării, care nu poate fi nici măsurat, nici numărat. Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «fii ai Dumnezeului cel Viu». 11 Fiii lui Iuda vor fi aduşi laolaltă cu fiii lui Israel, îşi vor pune o singură căpetenie şi se vor ridica[bx] din ţară, căci mare va fi ziua lui Izreel[by]!“
2 „Spuneţi-le fraţilor voştri «Ami»[bz] şi surorilor voastre – «Ruhama»[ca]!
Necredincioşie, pedeapsă şi promisiune cu privire la restaurare
2 Mustraţi-vă mama, mustraţi-o,
căci ea nu este soţia Mea,
iar Eu nu sunt soţul ei!
Să depărteze desfrânările dinaintea ei,
şi adulterul dintre sânii ei.[cb]
3 Altfel, o voi dezbrăca în pielea goală[cc]
şi o voi arăta aşa cum era în ziua naşterii ei;[cd]
o voi face asemenea unei pustii,
o voi preface într-un pământ uscat
şi o voi omorî prin însetare.
4 De fiii ei nu voi avea milă,
căci sunt fii ai desfrânării[ce].
5 Mama lor s-a prostituat
şi i-a zămislit în chip ruşinos.
Ea a zis: «Mă voi duce după amanţii[cf] mei,
după cei care-mi dau pâinea şi apa,
lâna şi inul, uleiul şi băutura!»
6 De aceea, iată, îi voi îngrădi căile cu spini,
o voi împrejmui cu ziduri, ca să nu-şi mai găsească cărările.
7 Va alerga după amanţii ei, dar nu-i va ajunge;
îi va căuta, dar nu-i va găsi.
Apoi va zice:
«Mă voi întoarce la primul meu Soţ,
căci mi-a fost mai bine atunci decât acum!»
8 Ea nu ştie însă că Eu am fost Acela
Care i-a dat grâne, mustul şi uleiul,
Cel Care i-a înmulţit argintul şi aurul,
pe care ea le-a folosit apoi pentru Baal[cg].
9 De aceea Îmi voi lua înapoi grânele la vremea lor
şi mustul la vremea lui;
Îmi voi recupera lâna şi inul
date pentru acoperirea goliciunii ei.
10 Iar acum îi voi descoperi ruşinea[ch]
în faţa amanţilor ei
şi nici unul nu o va scăpa din mâna Mea.
11 Voi face să înceteze toate prilejurile ei de bucurie:
sărbătorile ei, lunile ei noi,
Sabatele ei – toate zilele ei de adunare.
12 Îi voi pustii viile şi smochinii
despre care zicea: «Aceasta este plata dată de amanţii mei!»
Voi face din ele un hăţiş,
iar fiarele câmpului le vor mânca.
13 O voi pedepsi pentru zilele
când ardea tămâie baalilor[ci],
când se gătea cu veriga în nas şi cu salba ei
şi umbla după amanţi,
uitând de Mine, zice Domnul.
14 De aceea, iată, o voi ademeni[cj],
o voi aduce în pustie
şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
15 Acolo îi voi da viile înapoi
şi voi face din valea Acor[ck] o poartă a speranţei.
Acolo ea va răspunde ca în zilele tinereţii ei,
ca în ziua ieşirii ei din ţara Egiptului.
16 În ziua aceea, zice Domnul,
Mă vei numi «Soţul[cl] meu»;
şi nu-Mi vei mai spune «Stăpânul[cm] meu».
17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei
şi nu le vor mai fi pomenite numele.
18 În ziua aceea voi încheia pentru ei un legământ
cu fiarele câmpului, cu păsările cerului
şi cu animalele mici[cn] care se târăsc pe pământ.
Le voi distruge din ţară
arcul, sabia şi războiul
şi-i voi face să se odihnească în siguranţă.
19 Te voi logodi cu Mine pe vecie,
te voi logodi cu Mine prin[co] dreptate şi prin judecată,
prin îndurare[cp] şi prin milă.
20 Te voi logodi cu Mine prin credincioşie,
iar tu Îl vei cunoaşte pe Domnul.
21 În ziua aceea, le voi răspunde, zice Domnul,
voi răspunde cerurilor,
iar ele îi vor răspunde pământului;
22 pământul va răspunde grânelor,
mustului şi uleiului,
iar ele îi vor răspunde lui Izreel[cq].
23 O voi sădi pentru Mine Însumi în ţară!
Pe cea care nu era iubită[cr], o voi iubi!
Celui ce nu era poporul Meu[cs] îi voi spune: «Tu eşti poporul Meu!»,
iar el Îmi va răspunde: «Dumnezeul meu!»“
Gomera este iubită din nou
3 Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi[ct] arată-ţi dragostea faţă de soţie, deşi ea este iubită de un altul şi este o adulteră. Iubeşte-o tot aşa cum şi Domnul îi iubeşte pe israeliţi, deşi ei s-au dus după alţi dumnezei şi iubesc turtele cu stafide[cu].“
2 Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece şecheli[cv] de argint şi cu un homer şi un letek[cw] de orz. 3 Apoi i-am zis: „Vei rămâne la mine[cx] multe zile. Nu te vei mai prostitua şi nu vei mai fi cu nici un alt bărbat. În tot acest timp, nici eu nu mă voi apropia de tine.“
4 Căci tot atât de multe zile vor rămâne şi israeliţii fără rege, fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp sacru, fără efod[cy] şi fără terafimi[cz]. 5 După aceea, israeliţii se vor întoarce şi Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe David[da], regele lor. În zilele de pe urmă vor veni cu veneraţie la Domnul şi la bunătatea Lui.
Domnul acuză poporul şi pe preoţi
4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, israeliţi,
căci Domnul are o acuză
împotriva locuitorilor ţării:
„Nu există credincioşie, nu există bunătate[db],
nu există cunoştinţă de Dumnezeu în ţară!
2 Fiecare jură strâmb[dc], înşală, ucide,
fură şi comite adulter.
Ei năpăstuiesc,
iar vărsările de sânge se ţin lanţ.
3 De aceea ţara jeleşte[dd]
şi toţi cei ce locuiesc în ea sunt sleiţi;
fiarele câmpului, păsările cerului
şi peştii mării sunt pe cale să piară.
4 Dar nimeni să nu certe pe altcineva,
nici un om să nu acuze pe altul.
Poporul tău este asemenea celor
ce acuză un preot.[de]
5 Te vei împiedica ziua,
iar profetul se va împiedica împreună cu tine noaptea.
O voi nimici pe mama ta[df] –
6 poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoştinţă.
Pentru că ai respins cunoştinţa,
şi Eu te resping ca preot al Meu!
Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău,
şi Eu îţi voi uita fiii!
7 Cu cât s-au înmulţit[dg] preoţii,
cu atât au păcătuit mai mult împotriva Mea.
Ei au dat[dh] slava lor[di] în schimbul ruşinii.
8 Ei se hrănesc cu păcatele poporului Meu
şi le savurează sufletul după fărădelegile lui.[dj]
9 Dar şi preotul va avea aceeaşi soartă cu cea a poporului:
îi voi pedepsi pe amândoi după căile lor,
le voi răsplăti după faptele lor.
Idolatria lui Israel
10 Vor mânca, dar nu se vor sătura,
se vor prostitua, dar nu se vor înmulţi,
căci L-au părăsit pe Domnul
şi s-au dedat la 11 desfrânare,
la vin şi la must,
care iau minţile 12 poporului Meu.
Ei îşi întreabă bucata de lemn
şi un băţ îi sfătuieşte[dk],
căci un duh de desfrâu îi duce în rătăcire.
Ei se prostituează, uitând de Dumnezeul lor.
13 Aduc jertfe pe vârfurile munţilor
şi ard tămâie pe dealuri,
sub stejari, sub plopi şi sub terebinţi,
căci umbra lor este plăcută.
De aceea fetele voastre se prostituează
şi nurorile voastre comit adulter.
14 Nu le voi pedepsi pe fetele voastre
pentru că se prostituează
şi nici pe nurorile voastre
pentru că comit adulter,
căci bărbaţii înşişi se retrag deoparte cu prostituatele
şi aduc jertfe cu prostituatele de la temple.
Un astfel de popor căruia îi lipseşte discernământul va ajunge la ruină.
15 Dacă tu, Israele, te prostituezi,
măcar Iuda să nu se facă vinovat!
Nu vă duceţi la Ghilgal,
nu vă suiţi la Bet-Aven[dl]
şi nu juraţi cu: «Viu este Domnul!»
16 Israel este încăpăţânat
ca o juncă îndărătnică.
Deci cum o s-o mai pască Domnul
ca pe un miel pe o păşune întinsă?
17 Efraim[dm] s-a unit cu idolii;
lăsaţi-l în pace!
18 Deşi băutura s-a sfârşit,
ei continuă să se prostitueze;
conducătorii lui iubesc mult ruşinea[dn].
19 Un vânt îi va înfăşura cu aripile lui,
şi ei vor fi făcuţi de ruşine din pricina jertfelor lor.“
Judecată împotriva lui Israel
5 „Ascultaţi aceasta, preoţilor!
Ia aminte, Casă a lui Israel!
Pleacă-ţi urechea, familie regală!
Căci pentru voi este judecata aceasta,
fiindcă aţi fost o cursă la Miţpa
şi un laţ întins asupra Taborului!
2 Răzvrătiţii se afundă în măcel[do],
dar Eu îi voi disciplina pe toţi.
3 Eu îl cunosc pe Efraim,
iar Israel nu-Mi este ascuns,
căci acum, Efraime, te-ai prostituat,
iar Israel s-a întinat!
4 Faptele lor nu le îngăduie
să se întoarcă la Dumnezeul lor,
căci în mijlocul lor este un duh de desfrâu
şi ei nu-L cunosc pe Domnul.
5 Mândria lui Israel mărturiseşte împotriva lui.
Israel şi Efraim se împiedică în înseşi fărădelegile lor,
iar Iuda se împiedică împreună cu ei.
6 Vor merge cu turmele şi cu cirezile lor
să-L caute pe Domnul,
dar nu-L vor găsi,
căci S-a depărtat de la ei.
7 Au fost necredincioşi faţă de Domnul,
căci au născut copii nelegitimi.
Acum sărbătoarea lunii noi
îi va devora, pe ei şi ogoarele lor.
8 Sunaţi din corn la Ghiva[dp]
şi din trâmbiţă la Rama!
Strigaţi în Bet-Aven[dq]!
După tine, Beniamine!
9 Efraim va deveni o pustie
în ziua mustrării –
fac cunoscut seminţiilor lui Israel
acest lucru care este sigur.
10 Căpeteniile lui Iuda
sunt ca cei ce mută hotarele.
Îmi voi revărsa furia asupra lor
ca un potop de ape.
11 Efraim este asuprit,
zdrobit sub judecată,
căci i-a plăcut să meargă după învăţături false.[dr]
12 Eu sunt ca o molie pentru Efraim
şi ca un putregai pentru Casa lui Iuda.
13 Când Efraim şi-a văzut boala
şi Iuda – rănile,
Efraim s-a dus în Asiria
şi a trimis după măreţul împărat.[ds]
Dar el nu poate să vă vindece,
nici să vă trateze rana.
14 Căci Eu voi fi ca un leu pentru Efraim
şi ca un leu tânăr pentru Casa lui Iuda.
Eu Însumi voi sfâşia şi apoi voi pleca;
voi prăda şi nimeni nu-Mi va lua prada.
15 Voi pleca şi mă voi întoarce în Locul Meu,
până când îşi vor recunoaşte vina.
Ei vor căuta faţa Mea;
în strâmtorarea lor Mă vor căuta cu adevărat.“
Falsa pocăinţă a lui Israel
6 „Haideţi să ne întoarcem la Domnul!
Căci El ne-a sfâşiat,
dar tot El ne va vindeca.
El ne-a lovit,
dar tot El ne va lega rana.
2 Ne va reînvia în două zile;
a treia zi[dt] ne va ridica
şi vom trăi înaintea Lui.
3 Să-L cunoaştem,
să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul!
Aşa cum este sigur că vine răsăritul, aşa va fi de sigură şi venirea Lui;
El va veni la noi ca o ploaie de iarnă,
ca ploaia târzie[du] care udă pământul.“
4 „Ce să fac cu tine, Efraime?
Ce să fac cu tine, Iudo?
Dragostea voastră este ca ceaţa de dimineaţă,
ca roua care dispare devreme.
5 De aceea i-am tăiat în bucăţi prin profeţi,
i-am ucis prin cuvintele gurii Mele,
iar judecata Mea a strălucit[dv] ca lumina[dw].
6 Căci milă doresc, nu jertfă,
şi cunoştinţă de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot.
7 Ei au încălcat legământul ca Adam[dx] –
acolo au fost necredincioşi faţă de Mine.
8 Ghiladul este o cetate de răufăcători,
plină de urme de sânge.
9 Aşa cum tâlharii stau la pândă după un om,
tot aşa pândeşte şi ceata preoţilor.
Ei ucid pe drumul Şehemului,
săvârşind mişelii[dy].
10 Am văzut un lucru oribil
în Casa lui Israel:
acolo Efraim s-a dedat la desfrânare
şi Israel s-a întinat.
11 Şi pentru tine, Iudo,
este pregătit un seceriş!“
„Când vreau să îi aduc înapoi pe captivii poporului Meu,
7 când vreau să vindec Israelul,
ies la iveală vina lui Efraim
şi ticăloşiile Samariei[dz].
Căci ei se îndeletnicesc cu înşelătoria:
înăuntru, vine hoţul,
iar afară – jefuieşte ceata de tâlhari.
2 Nu-şi dau seama
că Eu Îmi aduc aminte de toate răutăţile lor,
astfel că, acum, faptele lor îi împresoară
şi sunt înaintea feţei Mele.
3 Ei îl înveselesc pe rege cu răutatea lor
şi pe prinţi – cu minciunile lor.
4 Toţi sunt adulteri,
sunt asemenea unui cuptor încins de brutar,
care a încetat să mai înteţească focul,
de când a frământat aluatul şi până la dospire.
5 De ziua regelui nostru,
căpeteniile s-au aprins din pricina vinului,
iar el dă mâna cu batjocoritorii.
6 Le dogoreşte inima ca un cuptor,
atunci când uneltesc.
Toată noaptea mânia lor mocneşte,
iar dimineaţa arde ca flacăra focului.
7 Cu toţii frig ca un cuptor
şi îşi mănâncă judecătorii.
Toţi regii lor se prăbuşesc
şi nici unul din ei nu Mă cheamă.
8 Efraim, chiar el, se amestecă cu popoarele;
Efraim este o turtă care n-a fost întoarsă.
9 Străinii îi devorează puterea,
iar el nu-şi dea seama.
Începe să aibă păr cărunt,
iar el nu-şi dă seama.
10 Mândria lui Israel mărturiseşte împotriva lui,
dar el tot nu se întoarce la Domnul, Dumnezeul lui,
şi tot nu-L caută, în pofida tuturor acestor lucruri.
11 Efraim este ca un porumbel,
uşor de amăgit şi fără minte:
mai întâi cheamă Egiptul în ajutor,
apoi se duce în Asiria.
12 Când se vor duce, Îmi voi arunca plasa peste ei,
îi voi doborî ca pe păsările cerului;
când voi auzi că se adună laolaltă,
îi voi pedepsi.[ea]
13 Vai de ei,
căci s-au depărtat de Mine!
La distrugere cu ei,
căci s-au răzvrătit împotriva Mea!
Aş vrea să-i răscumpăr,
dar ei spun minciuni împotriva Mea.
14 Nu strigă la Mine din inimă după ajutor,
ci[eb] se văicăresc în paturile lor.
Se însoţesc[ec] pentru strângerea grânelor şi a mustului,
dar Mie Îmi întorc spatele.
15 Eu i-am instruit, le-am întărit braţele,
dar ei gândesc rău împotriva Mea.
16 Nu se întorc la Cel Preaînalt[ed];
sunt ca un arc defectuos.
Căpeteniile lor vor cădea răpuse de sabie
din pricina vorbirii lor îndrăzneţe;
aceasta îi va face de râs
în ţara Egiptului.“
Cine seamănă vânt va secera furtună
8 „Du trâmbiţa la gură!
Unul ca un vultur vine peste casa[ee] Domnului,
pentru că au încălcat legământul Meu
şi s-au răzvrătit împotriva Legii Mele.
2 Ei strigă către Mine:
«Dumnezeul nostru, noi, Israel, Te cunoaştem!»
3 Însă Israel a respins binele;
de aceea un duşman îl va urmări.
4 Ei întronează regi, dar fără Mine,
pun căpetenii, fără consimţământul Meu.[ef]
Din argintul şi din aurul lor
îşi fac idoli
spre propria lor pierzare.
5 Viţelul tău este o scârbă, Samario!
Mânia Mea este aprinsă împotriva lor.
Până când tot nu vor fi în stare să trăiască în curăţie?
6 Din Israel este idolul acesta!
Un meşteşugar l-a făcut
şi acesta nu este Dumnezeu.
De aceea viţelul Samariei
va fi făcut bucăţi.
7 Pentru că au semănat vânt,
vor secera furtună!
Nu vor avea parte de spic cu boabe;
din ce va răsări, nu se va putea face făină;
şi chiar dacă s-ar putea face,
ar înghiţi-o străinii.
8 Israelul este înghiţit.
Acum el a ajuns printre neamuri
ca un vas fără valoare.
9 Căci s-au dus după ajutor în Asiria
ca un măgar sălbatic, rătăcind singuratic.
Efraim s-a vândut amanţilor.
10 Chiar dacă s-au vândut printre neamuri,
acum Eu îi voi strânge.
Curând se vor încovoia
sub povara pusă de măreţul împărat[eg].
11 Deşi Efraim a înmulţit altarele pentru jertfele pentru păcat,
ele au devenit pentru el altare pentru păcat.
12 Eu le-am scris mulţimea de învăţături din Legea Mea,
dar ele sunt privite ca ceva străin.
13 Ei înjunghie jertfele pe care Mi le aduc ca daruri
şi mănâncă carnea,
însă Domnul nu le acceptă.
Acum El Îşi va aduce aminte de fărădelegea lor
şi-i va pedepsi pentru păcatele lor:
se vor întoarce în Egipt.
14 Israel L-a uitat pe Făcătorul lui
şi şi-a zidit palate,
iar Iuda şi-a înmulţit cetăţile fortificate.
Însă Eu voi trimite foc în cetăţile lui,
iar acesta îi va mistui fortăreţele.“
Israel este condamnat
9 „Nu te bucura, Israele,
nu te veseli ca celelalte neamuri,
căci te-ai prostituat, fiindu-I necredincios Dumnezeului tău,
iubind plata de pe urma prostituţiei
în toate ariile de treierat grânele.
2 Dar nici aria de treierat, nici teascul de vin nu-i va hrăni,
iar mustul le va lipsi.
3 Nu vor rămâne în ţara Domnului;
Efraim se va întoarce în Egipt
şi va mânca lucruri necurate[eh] în Asiria.
4 Nu-I vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură
şi nici nu-L vor mulţumi cu jertfele lor.
Acestea vor fi pentru ei ca pâinea de jale;
toţi cei ce vor mânca din ea se vor întina.[ei]
Căci pâinea lor va fi numai pentru ei;
ea nu va intra în Casa Domnului.“
5 „Ce veţi face voi în ziua de adunare,
în ziua de sărbătoare a Domnului?
6 Căci iată, chiar dacă vor scăpa de distrugere,
Egiptul îi va strânge,
iar Noful[ej] îi va înmormânta.
Lucrurile lor preţioase de argint vor fi invadate de mărăcini,
iar corturile lor – de spini.
7 Vin zilele pedepsei,
sunt aproape zilele răsplăţii!
Să ştie Israel lucrul acesta!
Din pricina mulţimii fărădelegilor tale
şi a mărimii duşmăniei tale,
profetul este luat drept nebun,
iar omul insuflat de Dumnezeu – considerat ieşit din minţi.
8 Profetul este un străjer pentru Efraim,
din partea Dumnezeului meu.[ek]
Totuşi, pe toate căile lui, îi sunt întinse curse,
iar în Casa Dumnezeului lui, are parte de duşmănie.
9 S-au adâncit în stricăciune
ca pe vremea Ghivei[el].
El Îşi va aduce aminte de fărădelegea lor
şi îi va pedepsi pentru păcatele lor.
10 Precum găsirea unor struguri în pustie
a fost atunci când l-am găsit pe Israel;
ca vederea primelor roade coapte dintr-un smochin
a fost atunci când i-am văzut pe strămoşii voştri.
Dar când au ajuns la Baal-Peor[em],
s-au dedicat Ruşinii[en]
şi au ajuns o urâciune, la fel ca cel pe care-l iubeau.
11 Gloria Efraimului va zbura ca o pasăre:
nu va da naştere, nu va avea parte de sarcină şi nici de zămislire.
12 Chiar dacă îşi cresc fiii acum,
Eu îi voi lipsi de fiecare din ei.
Căci va fi vai de ei
când Îmi voi întoarce privirea de la ei!
13 Îl vedeam pe Efraim, asemenea Tirului,
plantat într-un loc plăcut.[eo]
Dar acum, Efraim îşi va aduce fiii
înaintea ucigaşului.“
14 „Dă-le, Doamne, ...
Ce să le dai?
Dă-le pântece care să piardă copilul
şi sâni fără lapte!“
15 „Toată răutatea lor este în Ghilgal;
acolo am ajuns să-i urăsc.
Din pricina răutăţii faptelor lor
îi voi izgoni din casa Mea[ep].
Nu-i voi mai iubi;
toţi conducătorii lor sunt nişte răzvrătiţi.
16 Efraim este lovit!
Rădăcina le este uscată
şi nu mai dau rod.
Chiar dacă vor naşte,
le voi ucide preaiubitele roade ale pântecelui lor.“
17 „Dumnezeul meu îi va respinge,
pentru că nu L-au ascultat
şi vor ajunge nişte fugari printre neamuri.“
10 „Israel era o vie mănoasă
care dădea roade pentru sine.
Cu cât avea mai multe roade,
cu atât îşi înmulţea altarele;
cu cât îi era mai bogată ţara,
cu atât îşi înfrumuseţa mai mult stâlpii sacri.
2 Inima le este împărţită.
Acum dar să-şi poarte osânda!
El le va dărâma altarele
şi le va distruge stâlpii sacri.
3 Apoi vor zice: «Nu avem rege
pentru că nu ne-am temut de Domnul!
Dar şi dacă am avea un rege,
ce ar putea face acesta pentru noi?»
4 Ei rostesc cuvinte fără rost
şi, cu jurăminte false,
încheie legăminte.
De aceea litigiile răsar
ca pelinul pe brazdele ogorului.
5 Locuitorii Samariei sunt înmărmuriţi
din pricina viţelului din Bet-Aven[eq].
Atât poporul lui,
cât şi preoţii lui îl jelesc –
cei care s-au bucurat de gloria lui –
căci este luat de la ei şi dus în exil.
6 Da, chiar el va fi dus în Asiria,
drept tribut pentru măreţul împărat[er].
Ruşinea îl va cuprinde pe Efraim
şi Israel se va ruşina de idolul său[es].
7 Samaria va fi distrusă,
iar regele ei va fi ca o crenguţă dusă de ape.
8 Înălţimile răutăţii[et], unde a păcătuit Israel,
vor fi nimicite.
Spini şi mărăcini vor creşte
pe altarele lor.
Atunci vor începe să zică munţilor: «Acoperiţi-ne!»
şi dealurilor: «Cădeţi peste noi!»
9 Încă de pe vremea Ghivei
ai început să păcătuieşti, Israele,
şi ai continuat tot aşa![eu]
Oare nu i-a prăpădit războiul
pe nelegiuiţii din Ghiva?[ev]
10 Când voi dori,[ew] îi voi disciplina!
Popoarele vor fi strânse împotriva lor,
ca să-i lege pentru îndoita lor fărădelege!
11 Efraim este o juncă deprinsă la jug,
căreia îi place să treiere.
De aceea îi voi pune un jug
pe gâtul ei frumos.
Eu voi mâna Efraimul,
Iuda va trebui să are,
iar Iacov va trebui să grăpeze.
12 Semănaţi dreptatea
şi seceraţi roada îndurării!
Desţeleniţi-vă un ogor nou,
căci este vremea să-L căutaţi pe Domnul,
până când El va veni
şi va turna dreptatea peste voi.
13 Aţi cultivat însă răutatea
şi aţi secerat nedreptatea;
aţi mâncat rodul minciunii.
Pentru că te-ai încrezut în căile tale[ex]
şi în mulţimea vitejilor tăi,
14 de aceea un strigăt de luptă se va ridica împotriva poporului tău
şi toate fortăreţele tale vor fi devastate,
aşa cum a devastat Şalman Bet-Arbel[ey], cu prilejul războiului,
când mamele au fost măcelărite peste copiii lor.
15 Tot aşa vă va face şi vouă, celor din Betel,
căci răutatea voastră este fără măsură!
Până în zorii zilei,
regele lui Israel va fi distrus cu desăvârşire.“
Dragostea lui Dumnezeu pentru Israel
11 „Când Israel era doar un copil, îl iubeam
şi l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2 Cu cât îi chemam[ez] mai mult,
cu atât se îndepărtau de Mine[fa];
jertfeau baalilor[fb]
şi ardeau tămâie idolilor.
3 Eu am fost Cel Ce l-am învăţat pe Efraim să meargă,
luându-l de mâini[fc],
dar el nu şi-a dat seama
că Eu am fost Cel Ce l-am vindecat.
4 I-am tras cu funii omeneşti,
cu legături de dragoste.
Am fost pentru ei ca cei care ridică jugul de pe umeri[fd]
şi M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.
5 Dar oare nu se vor întoarce în ţara Egiptului
şi nu va fi asirianul împăratul lor,
pentru că au refuzat să se pocăiască?
6 Sabia se va dezlănţui în cetăţile lor,
le va distruge zăvoarele porţilor
şi-i va devora din pricina planurilor lor rele.[fe]
7 Dar poporul Meu este pornit să-Mi întoarcă spatele.
De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt,
El nu-i va înălţa nicidecum.
8 Totuşi cum să te dau, Efraime?
Cum să te predau, Israele?
Cum aş putea să-ţi fac ca Admei?
Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul?
Mi se zbate inima în Mine
şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.
9 Nu voi lucra după mânia Mea cea aprigă,
nu mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om,
sunt Cel Sfânt din mijlocul tău
şi nu voi veni cu mânie[ff].
10 Ei vor merge după Domnul,
Care va rage ca un leu.
Când El va rage,
fiii Lui vor veni tremurând din apus.
11 Vor veni tremurând
ca păsările din Egipt
şi ca porumbeii din Asiria,
iar Eu îi voi aşeza în casele lor,
zice Domnul.
Păcatul poporului
12 Efraim însă M-a înconjurat cu minciuni,
iar Casa lui Israel – cu înşelăciuni.
Cât despre Iuda, el încă rătăceşte faţă de[fg] Dumnezeu,
faţă de Cel Sfânt şi Credincios[fh].“
12 „Efraim se hrăneşte cu vânt;
toată ziua aleargă după vântul de răsărit
şi înmulţeşte minciuna şi violenţa.
El a încheiat legământ cu Asiria
şi a dus uleiul de măsline în Egipt.
2 Domnul are o acuză de adus lui Iuda;
El îl va pedepsi pe Iacov[fi] după umbletele lui
şi îi va răsplăti după faptele lui.
3 Încă din pântece el l-a apucat pe fratele său de călcâi,
iar când a fost în putere s-a luptat cu Dumnezeu.
4 S-a luptat cu Îngerul şi a biruit;
a plâns şi s-a rugat de El.
El l-a găsit la Betel
şi acolo a vorbit cu noi[fj]
5 Domnul, Dumnezeul Oştirilor[fk],
Care este cunoscut ca Domnul.
6 Cât despre tine, întoarce-te la Dumnezeul tău,
păstrează dragostea şi dreptatea
şi nădăjduieşte neîncetat în Dumnezeul tău.
7 Efraim este un negustor
care are[fl] în mână o cumpănă înşelătoare;
îi place să jecmănească.
8 Efraim zice:
«M-am îmbogăţit! Am făcut avere!
În tot ce am obţinut, nimeni nu mi-ar putea găsi
vreo vină care să-mi fie considerată păcat![fm]»
9 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
din ţara Egiptului[fn].
Te voi face să locuieşti iarăşi în corturi,
ca în zilele de sărbătoare!
10 Eu le-am vorbit profeţilor;
Eu am înmulţit viziunile
şi am vorbit în pilde prin profeţi.
11 Este Ghiladul nelegiuit?
Cu siguranţă va ajunge un nimic!
Ei jertfesc boi la Ghilgal,
de aceea altarele lor vor ajunge mormane de pietre
pe brazdele câmpului.
12 Iacov a fugit în ţara Aramului[fo].
Israel a muncit pentru o soţie;
pentru o nevastă a păzit el oile.
13 Domnul l-a scos pe Israel din Egipt printr-un profet;
printr-un proroc a fost el păzit.
14 Amarnic L-a mai mâniat Efraim pe Dumnezeu!
Dar Stăpânul său va lăsa asupra lui vina sângelui vărsat
şi-i va răsplăti pentru batjocura adusă.“
Mânia Domnului împotriva lui Israel
13 „Când Efraim vorbea, răspândea groază!
El era înălţat în Israel,
dar a păcătuit cu Baal[fp] şi a murit.
2 Acum ei păcătuiesc întruna,
îşi fac chipuri din argintul lor,
idoli născociţi de ei,
cu toţii lucrarea meşteşugarilor.
Se zice despre ei:
«Acei oameni care sacrifică,
sărută idoli în formă de viţel».[fq]
3 De aceea vor fi ca ceaţa de dimineaţă
şi ca roua care dispare devreme,
ca pleava suflată de vânt în arie
şi ca fumul care iese din horn.
4 Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
din ţara Egiptului[fr].
Să nu recunoşti nici un alt Dumnezeu în afară de Mine
şi nici un alt Mântuitor, decât pe Mine.
5 Eu te-am hrănit[fs] când erai în pustie,
într-un ţinut uscat.
6 Când au dat însă de păşune, s-au săturat,
iar după ce s-au săturat, s-au mândrit în inima lor
şi astfel M-au uitat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.