Bible in 90 Days
Restaurarea lui Israel
11 În ziua aceea, voi ridica
cortul căzut al lui David.
Îi voi repara crăpăturile,
îi voi ridica ruinele
şi-l voi reclădi aşa cum era în vremurile de odinioară,
12 ca astfel să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului[a],
precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu“,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri.
13 „Iată, vin zile, zice Domnul,
când cel ce ară îl va ajunge pe cel ce culege,
iar negustorul de struguri – pe cel ce împrăştie sămânţa.
Munţii vor picura must,
iar acesta se va scurge din toate dealurile.
14 Îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel;
ei vor rezidi cetăţile pustiite şi vor locui în ele.
Vor planta vii şi vor bea din vinul lor;
vor sădi grădini şi vor mânca din roadele lor.
15 Eu îi voi sădi în patria lor
şi nu vor mai fi dezrădăcinaţi
din ţara pe care le-am dat-o“,
zice Domnul, Dumnezeul tău.
1 Viziunea lui Obadia.
Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre Edom:
Judecată împotriva Edomului
(Noi am auzit un mesaj de la Domnul.
Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:
„Ridicaţi-vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“)
2 „Iată, te voi face mic între neamuri!
Vei fi foarte dispreţuit!
3 Aroganţa inimii tale te-a înşelat,
pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncii[b],
care ai locuinţa pe înălţimi,
pe tine care zici în inima ta:
«Cine mă va doborî la pământ?»
4 Chiar dacă te-ai înălţa precum vulturul
şi ţi-ai aşeza cuibul între stele,
şi de acolo te voi doborî! zice Domnul.
5 Dacă ar intra la tine nişte hoţi,
nişte prădători, în timpul nopţii,
(o, cum vei fi de distrus!),
n-ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
Dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine,
n-ar lăsa ei câţiva ciorchini neculeşi?
6 O, cât de răvăşit va fi Esau
şi cât de răscolite vor fi comorile lui ascunse!
7 Toţi cei cu care ai făcut legământ te vor izgoni până la hotar,
iar prietenii tăi de încredere te vor înşela şi te vor birui.
Cei ce mănâncă din pâinea ta îţi vor întinde o cursă[c]
de care nu-ţi vei da seama.[d]
8 În ziua aceea, zice Domnul,
oare nu-i voi distruge Eu pe înţelepţii Edomului
şi priceperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane[e], vor fi îngroziţi,
astfel că toţi cei din muntele lui Esau
vor fi ucişi în măcel.
Motivul condamnării Edomului
10 Din cauza violenţei faţă de fratele tău Iacov
vei fi acoperit de ruşine,
vei fi distrus pentru totdeauna.
11 În ziua în care ai stat deoparte,
în ziua în care străinii îi luau averea,
atunci când necunoscuţii intrau pe porţile lui
şi trăgeau la sorţi pentru Ierusalim,
ai fost şi tu ca unul dintre ei!
12 N-ar fi trebuit să priveşti mulţumit la fratele tău
în ziua nenorocirii lui,
nici să te bucuri de urmaşii lui Iuda
în ziua nimicirii lor
şi nici să te lauzi
în ziua strâmtorării lor!
13 N-ar fi trebuit să intri pe porţile poporului Meu
în ziua nenorocirii lui,
nici să priveşti mulţumit la necazul acestuia
în ziua nenorocirii sale
şi nici să pui mâna pe averea sa
în ziua nenorocirii lui!
14 N-ar fi trebuit să stai la răspântii
pentru a-i ucide pe fugarii lui,
nici să-i predai supravieţuitorii
în ziua strâmtorării lui!
Domnul va judeca toate neamurile
15 Căci ziua Domnului este aproape
pentru toate neamurile!
Cum ai făcut, aşa ţi se va face,
şi faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!
16 După cum voi aţi băut cupa mâniei[f] pe muntele Meu cel sfânt,
tot aşa o vor bea necurmat toate neamurile.
Vor bea, vor înghiţi
şi vor fi ca şi când n-ar fi existat vreodată.
Israel restaurat
17 Dar pe muntele Sion va fi izbăvirea!
El va fi sfânt,
iar cei din Casa lui Iacov
îşi vor lua iarăşi în stăpânire proprietăţile[g]!
18 Casa lui Iacov va fi un foc,
iar Casa lui Iosif – o flacără.
Casa lui Esau va fi o mirişte
pe care o vor aprinde şi o vor mistui,
şi nu va mai rămâne nici un supravieţuitor
al Casei lui Esau,
căci Domnul a vorbit!
19 Cei din Neghev[h] vor lua în stăpânire
muntele lui Esau,
iar cei din zona deluroasă[i] vor lua în stăpânire
ţara filistenilor!
Ei vor lua stăpânire ţinutul lui Efraim şi ţinutul Samariei,
iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!
20 Oastea[j] aceasta de exilaţi israeliţi care sunt în Canaan
vor lua în stăpânire ţara până la Sarepta,[k]
iar exilaţii Ierusalimului, care sunt în Sefarad,
vor lua în stăpânire cetăţile din Neghev!
21 Izbăvitorii[l] se vor sui pe muntele Sion
ca să judece muntele lui Esau.
Şi Împărăţia va fi a Domnului!“
Iona încearcă să fugă departe de faţa Domnului
1 Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai,[m] şi i-a zis: 2 „Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“
3 Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş[n], departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.
4 Domnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme. 5 Marinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.
Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus. 6 Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“
7 Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei l-au întrebat:
– Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?
9 El le-a răspuns:
– Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!
10 Bărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat:
– De ce ai făcut lucrul acesta?[o]
(Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)
11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi:
– Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?
12 El le-a răspuns:
– Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13 Bărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“ 15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia. 16 Atunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.
17 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.
Rugăciunea lui Iona
2 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui 2 şi a zis:
„În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul
şi El mi-a răspuns.
Din adâncul Locuinţei Morţilor[p] am strigat după ajutor
şi Tu mi-ai ascultat glasul.
3 Mă aruncaseşi în adânc,
în inima mărilor,
şi curentul de apă mă învăluise;
toate valurile şi talazurile Tale
treceau peste mine.
4 Ziceam: «Sunt izgonit
dinaintea ochilor Tăi,
şi nu voi mai privi vreodată[q]
spre Templul Tău cel sfânt![r]»
5 Apele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viaţa,[s]
adâncul mă învăluise,
iar algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.
6 Coborâsem până în străfundurile munţilor,
şi zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!
Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,
mi-ai scos viaţa din groapă!
7 Când mi se scurgea sufletul din mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se alipesc de idoli deşerţi
s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte[t].
9 Dar eu Îţi voi aduce jertfe
cu un strigăt de mulţumire.
Voi împlini ceea ce am jurat!
Mântuirea vine de la Domnul!“
10 Domnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.
Pocăinţa ninivenilor
3 Cuvântul Domnului a venit a doua oară la Iona şi i-a zis: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo mesajul pe care ţi-l spun!“
3 Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, potrivit Cuvântului Domnului. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile[u] pentru a o străbate. 4 Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrusă!“ 5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic.
6 Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tronul său, şi-a dat jos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi s-a aşezat în cenuşă. 7 El a trimis să se vestească în Ninive:
„Din porunca regelui şi a nobililor săi, se cer următoarele:
«Nici un om şi nici un animal, nici din cireadă, nici din turmă, să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă deloc! 8 Oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la violenţa lor, de care le sunt pline mâinile! 9 Cine ştie? Poate Dumnezeu se va răzgândi, Îi va părea rău, Îşi va opri apriga Sa mânie şi astfel nu vom pieri!»“
10 Dumnezeu a văzut faptele lor şi cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care zisese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.
Mânia lui Iona şi îndurarea lui Dumnezeu
4 Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta şi s-a aprins de mânie. 2 El s-a rugat Domnului astfel:
– Ah, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în ţara mea? De aceea am încercat să fug la Tarşiş[v], pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu îndurător şi milos, încet la mânie şi plin de dragoste[w], un Dumnezeu gata să renunţe la a mai trimite nenorocirea. 3 Iar acum, Doamne, Te rog, ia-mi viaţa, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!
4 Domnul i-a răspuns:
– Oare faci bine că te mânii?
5 Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de aceasta. Acolo şi-a făcut un adăpost şi a şezut la umbra lui, aşteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a trimis un ricin[x], pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului lui şi pentru a-i înlătura disconfortul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta. 7 Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul şi acesta s-a uscat. 8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creştet, sleindu-l de puteri. El şi-a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“
9 Dumnezeu l-a întrebat pe Iona:
– Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului?
El a răspuns:
– Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte[y]!
10 Atunci Domnul i-a zis:
– Ţie ţi s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit. 11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor şi în care se află şi o mulţime de animale?!
1 Cuvântul Domnului, care a venit la Mica din Moreşet, pe vremea lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia, regii lui Iuda[z] – ce a văzut el cu privire la Samaria şi la Ierusalim:
2 „Ascultaţi, toate popoarele!
Să ia aminte pământul şi tot ce este pe el!
Stăpânul Domn să fie martor împotriva voastră,
Stăpânul – din templul Lui cel sfânt[aa]!
Judecată împotriva Samariei şi a Ierusalimului
3 Iată, Domnul iese din Lăcaşul Lui;
El coboară şi păşeşte pe înălţimile pământului!
4 Munţii se topesc sub El
şi văile se despică
ca ceara înaintea focului
şi ca apele care ţâşnesc printre versanţi.
5 Toate acestea, din pricina nelegiuirii lui Iacov,
din pricina păcatelor casei lui Israel!
Care este nelegiuirea lui Iacov?
Oare nu Samaria?
Care sunt înălţimile[ab] Iudeii?
Oare nu Ierusalimul?
6 De aceea voi preface Samaria într-un morman de ruine
şi într-un loc de plantat vie.
Îi voi prăvăli în vale pietrele
şi-i voi dezveli temeliile.
7 Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate,
tot câştigul ei va fi ars în foc
şi pe toţi idolii ei îi voi lăsa pradă pustiirii;
pentru că a adunat toate acestea din câştigul de prostituată,
în plată de prostituată se vor preface.
Plânset şi tânguire
8 Din pricina aceasta voi plânge şi mă voi tângui,
voi umbla desculţ şi gol,
voi scoate strigăte precum şacalii
şi voi jeli ca puii de struţ.
9 Căci rana[ac] ei este de nevindecat;
ea s-a întins până în Iuda,
a ajuns până la poarta poporului meu,
până la Ierusalim.
10 Nu daţi de ştire în Gat[ad],
nu plângeţi deloc[ae]!
Tăvăliţi-vă în ţărână,
la Bet-Leafra[af]!
11 Treci, locuitoare a Şafirului[ag],
goală şi plină de ruşine!
Locuitoarea Ţaananului[ah]
nu îndrăzneşte să iasă!
Bet-Eţelul este în jale;
sprijinul lui a fost luat de la voi![ai]
12 Locuitoarea Marotului[aj] tânjeşte
după vremuri mai bune,
căci s-a coborât nenorocirea din partea Domnului
până la poarta Ierusalimului.
13 Înhamă-ţi caii la carul de luptă,
locuitoare a Lachişului[ak]!
Tu ai fost cea dintâi pricină de păcătuire
pentru fiica Sionului,
căci în tine au fost găsite
nelegiuirile lui Israel.
14 De aceea vei da daruri de despărţire[al]
lui Moreşet-Gat!
Casele din Aczib vor fi o amăgire[am]
pentru regii lui Israel!
15 Voi aduce un stăpânitor împotriva ta,
locuitor din Mareşa![an]
Slava lui Israel
va veni la Adulam.
16 Rade-te şi tunde-te
din pricina fiilor tăi, care erau bucuria ta;
lărgeşte-ţi pleşuvia precum vulturul,
căci vor pleca de la tine în captivitate!“
Planurile celor răi şi planurile lui Dumnezeu
2 „Vai de cei ce urzesc nelegiuire
şi uneltesc răul[ao] în aşternutul lor!
Chiar din zorii dimineţii încep să le săvârşească,
pentru că le stă în putere.
2 Poftesc ogoare, şi apoi pun mâna pe ele!
Poftesc case, iar apoi şi le însuşesc!
Îl jecmănesc pe om şi casa lui,
pe bărbat şi moştenirea sa.
3 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, plănuiesc împotriva acestui clan o nenorocire
de care nu vă veţi putea feri grumajii!
Şi nu veţi mai umbla plini de înfumurare,
căci vor fi vremuri grele.
4 În ziua aceea, veţi fi de pomină
şi se va face un cântec de jale pe seama voastră, care va zice:
‘Suntem ruinaţi de tot!
El înstrăinează proprietatea poporului meu!
Vai cum o înlătură de la mine!
Ogoarele noastre le împarte trădătorilor[ap]!’
5 De aceea nu vei mai avea pe nimeni
care să împartă ţara prin sorţ în adunarea Domnului.
Falşii profeţi
6 ‘Nu mai predicaţi!’, vor predica ei atunci.
‘Să nu mai predice aceste lucruri!
Ocările nu ne vor copleşi!’
7 Dar ce ar trebui să se zică, casă a lui Iacov?[aq] Ar trebui să se zică:
‘Se mânie chiar atât de uşor Duhul Domnului?
Acesta este felul Lui de a lucra?’
Oare nu fac bine cuvintele Mele
celui ce umblă cu dreptate?[ar]
8 De curând, poporul Meu
s-a ridicat ca un duşman.[as]
Aţi smuls mantaua,
ce acoperea haina[at],
de la cei care treceau în siguranţă
ca nişte oameni ce se întorc de la război[au].
9 Voi le izgoniţi pe femeile poporului Meu
din casele lor plăcute
şi luaţi de la copiii lor
pentru totdeauna slava Mea.
10 Sculaţi-vă şi plecaţi,
căci acesta nu mai este locul vostru de odihnă[av].
Pentru că a devenit necurat,
el va fi distrus, iar distrugerea va fi cumplită!
11 Dacă un mincinos şi un înşelător ar veni şi ar spune:
‘Îţi voi predica despre vin şi despre băuturi tari!’[aw],
acela ar fi considerat drept predicatorul acestui popor!
Promisiunea restaurării
12 Cu siguranţă te voi strânge în întregime, Iacove!
Cu siguranţă voi aduna rămăşiţa lui Israel!
Îi voi pune laolaltă ca pe o turmă în ţarc,
ca pe nişte oi în păşunea lor;
locul acela va mişuna de oameni.
13 Cel ce deschide calea va merge înaintea lor;
ei vor pătrunde, vor intra pe poartă şi vor ieşi.
Împăratul lor va trece înaintea lor,
şi Domnul va fi în fruntea lor.»“
Cuvânt împotriva liderilor şi profeţilor falşi ai lui Israel
3 Am zis:
„Ascultaţi, căpetenii ale lui Iacov
şi conducători ai casei lui Israel!
N-ar trebui să cunoaşteţi dreptatea?
2 Şi totuşi voi urâţi binele şi iubiţi răul,
jupuiţi pielea de pe poporul Meu
şi carnea de pe oasele lui,
3 mâncaţi carnea poporului meu,
jupuiţi pielea de pe el
şi îi zdrobiţi oasele,
îl ciopârţiţi asemenea cărnii[ax] din oală,
asemenea cărnii din cazan.
4 Atunci când vor striga către Domnul,
El nu le va răspunde;
Îşi va ascunde faţa de ei în vremea aceea,
pentru că au săvârşit fapte rele.“
5 Aşa vorbeşte Domnul:
„Cât despre profeţii
care Îmi duc în rătăcire poporul,
aceştia, dacă au muşcat ceva cu dinţii,
vestesc pacea,
dar, dacă cineva nu le pune nimic în gură,
se pregătesc de război împotriva lui.
6 De aceea, noaptea va veni peste voi, fără nici o vedenie,
şi întunericul – fără nici o descoperire!
Soarele va apune peste aceşti profeţi
şi ziua se va întuneca peste ei.
7 Văzătorii vor fi făcuţi de ruşine,
iar prezicătorii vor fi umiliţi.
Îşi vor acoperi barba cu toţii,[ay]
căci nu va fi răspuns de la Dumnezeu.“
8 Cât despre mine, eu sunt plin de putere,
plin de Duhul Domnului,
de dreptate şi de tărie,
ca să-i fac cunoscută lui Iacov nelegiuirea lui
şi lui Israel – păcatul lui.
9 „Ascultaţi aceasta, căpetenii ale casei lui Iacov
şi conducători ai casei lui Israel,
voi, care aveţi silă faţă de dreptate
şi suciţi tot ce este drept,
10 voi, care zidiţi Sionul prin vărsare de sânge
şi Ierusalimul – cu nedreptate!
11 Căpeteniile lui judecă pe mită,
preoţii lui dau învăţătură pentru plată,
iar profeţii lui fac preziceri în schimbul argintului.
Ei încă se sprijină şi pe Domnul, zicând:
«Oare nu este Domnul în mijlocul nostru?!
Nu va veni peste noi nici o nenorocire!»
12 De aceea, din pricina voastră,
Sionul va fi arat ca un ogor,
Ierusalimul va deveni un morman de ruine,
iar muntele Casei va deveni o înălţime acoperită cu păduri.“
Muntele Casei Domnului
4 „În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi aşezat drept cel mai înalt dintre munţi,
va fi înălţat deasupra dealurilor
şi popoarele vor curge spre el.
2 Multe neamuri vor veni şi vor zice:
«Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne înveţe căile Sale,
şi noi să umblăm pe cărările Sale!»
Căci din Sion va ieşi Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3 El va judeca între multe popoare
şi va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei îşi vor făuri din săbii pluguri,
şi din suliţe – cosoare.
Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
şi nu vor mai învăţa războiul.
4 Fiecare va locui sub viţa lui
şi sub smochinul lui
şi nimeni nu-l va mai îngrozi,
căci gura Domnului Oştirilor[az] a vorbit!
5 Toate popoarele umblă, fiecare
în numele zeilor lor;
noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!“
Promisiunea restaurării
6 „În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei şchiopi
şi îi voi strânge laolaltă pe cei alungaţi,
pe cei pe care i-am rănit.
7 Voi face din cei şchiopi o rămăşiţă
şi din cei izgoniţi – un neam puternic.
Domnul va împărăţi peste ei pe muntele Sion,
de acum şi până în veci.
8 Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal[ba] al fiicei Sionului[bb],
stăpânirea de odinioară îţi va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.
9 Acum, de ce strigi aşa de tare?
Nu ai rege?
Ţi-a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?
10 Zvârcoleşte-te şi geme[bc], fiică a Sionului,
ca o femeie la naştere,
căci acum va trebui să ieşi din cetate
şi vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
şi abia acolo vei fi izbăvită.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna duşmanilor tăi.
11 Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: «Să fie pângărit,
iar ochii noştri să privească de sus Sionul!»
12 Ei însă nu cunosc
gândurile Domnului,
nu înţeleg planul Lui,
nu ştiu că El i-a strâns ca pe nişte snopi în aria de treierat.
13 Scoală-te şi treieră, fiică a Sionului,
căci îţi voi face cornul din fier.
Copitele ţi le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.
Vei închina[bd] Domnului prada lor,
iar bogăţiile lor – Stăpânului întregului pământ.“
Promisiunea Conducătorului din Betleem
5 Acum însă strânge-ţi oştirea[be], fiică înconjurată de războinici[bf],
căci suntem sub asediu!
Ei îl vor lovi cu toiagul peste obraz
pe judecătorul lui Israel!
2 „Dar tu, Betleeme Efrata[bg],
deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda,
totuşi din tine Îmi va ieşi
Cel Ce va fi Conducător în Israel,
Cel a Cărui origine este din vechime,
chiar din zilele veşniciei.
3 De aceea El îi va abandona
până la vremea când cea care trebuie să nască va naşte.
Apoi, rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce
la israeliţi.
4 El se va înfăţişa şi va păstori poporul
în puterea Domnului,
în toată maiestatea Numelui Domnului, Dumnezeul Său.
Şi ei vor locui liniştiţi,
căci atunci El va fi măreţ până la marginile pământului!
5 El va fi pacea lor!
Când asirianul va invada ţara noastră
şi va pătrunde în citadelele noastre[bh],
vom ridica împotriva lui şapte păstori,
chiar opt conducători.
6 Ei vor păstori ţara Asiriei cu sabia,
iar ţara lui Nimrod – cu sabia scoasă din teacă[bi].
El ne va izbăvi de asirian
când acesta va invada ţara noastră
şi va pătrunde în hotarul nostru.
Rămăşiţa lui Iacov, restaurată şi purificată
7 Atunci rămăşiţa lui Iacov va fi,
în mijlocul multor popoare,
ca roua de la Domnul,
ca ploaia măruntă de pe iarbă,
care nu aşteaptă pe nimeni
şi care nu stă după fiii oamenilor.
8 Atunci rămăşiţa lui Iacov va fi printre neamuri,
în mijlocul multor popoare,
ca leul între fiarele pădurii,
ca un leu tânăr în turmele de oi,
care trece şi calcă în picioare,
care sfâşie, fără ca cineva să poată izbăvi.
9 Mâna îţi va fi ridicată peste duşmanii tăi
şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi!
10 În ziua aceea, zice Domnul,
îţi voi nimici caii din mijlocul tău
şi-ţi voi distruge carele,
11 îţi voi nimici cetăţile din ţară
şi-ţi voi dărâma toate fortificaţiile,
12 îţi voi nimici vrăjitoriile din mână
şi nu se vor mai găsi la tine oameni care ghicesc,
13 îţi voi nimici idolii
şi stâlpii sacri din mijlocul tău
şi nu te vei mai închina
la lucrarea mâinilor tale,
14 îţi voi dezrădăcina aşerele[bj] din mijlocul tău
şi-ţi voi nimici cetăţile.
15 Apoi, mă voi răzbuna cu mânie şi furie
pe neamurile care nu M-au ascultat.“
Domnul acuză Israelul
6 Ascultaţi ce zice Domnul:
„Ridică-te şi apără-ţi pricina înaintea munţilor
şi dealurile să-ţi asculte glasul!
2 Munţi, ascultaţi acuza Domnului!
Luaţi aminte, temelii trainice ale pământului,
căci Domnul are o dispută cu poporul Său
şi se judecă cu Israel!
3 Poporul Meu, ce ţi-am făcut?
Cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi!
4 Căci te-am scos din ţara Egiptului
şi te-am răscumpărat din casa sclaviei!
I-am trimis înaintea ta pe Moise,
pe Aaron şi pe Miriam!
5 Poporul Meu, adu-ţi aminte
ce plănuia Balak, regele Moabului,
şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor!
Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat de la Şitim la Ghilgal,
ca să pricepi faptele drepte ale Domnului!
6 Cu ce-L voi întâmpina pe Domnul,
cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Preaînalt?
Să-L întâmpin oare cu arderi de tot,
cu viţei de un an?
7 Va fi, oare, Domnul mulţumit cu mii de berbeci
sau cu zeci de mii de torente de untdelemn?
Să dau, oare, pentru nelegiuirea mea pe întâiul meu născut,
să ofer rodul trupului meu pentru păcatele sufletului meu?
8 El ţi-a arătat, omule, ce este bine!
Şi ce altceva cere Domnul de la tine
decât să faci dreptate, să iubeşti îndurarea
şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?
Vina şi pedeapsa lui Israel
9 Glasul Domnului strigă cetăţii
(Este înţelept să se teamă de Numele Tău![bk]):
Ascultaţi pedeapsa şi pe Cel Ce o hotărăşte![bl]
10 Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite[bm]
şi blestemata aceea de efă[bn] mică?
11 Pot socoti Eu curat pe cel cu cântare măsluite
şi cu greutăţi înşelătoare în sac?
12 Bogaţii cetăţii sunt plini de violenţă;
locuitorii ei spun minciuni
şi limba le este înşelătoare.“
13 „De aceea şi Eu te voi lovi cu boală,[bo]
te voi pustii pentru păcatele tale!
14 Vei mânca, dar nu te vei sătura,
ci foamea[bp] va rămâne în tine.
Vei ascunde lucruri, dar nu le vei putea salva,
şi ceea ce totuşi vei salva voi da pradă sabiei.
15 Vei semăna, dar nu vei secera;
vei stoarce măsline, dar nu te vei unge cu uleiul lor;
vei face must, dar nu vei bea vin.
16 Ai păzit hotărârile lui Omri
şi toate faptele casei lui Ahab[bq],
urmând sfaturile lor.
De aceea te voi da pradă pustiirii,
locuitorii tăi[br] vor fi de batjocură
şi veţi purta batjocura popoarelor[bs].“
Starea de păcat a poporului
7 „Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din ţară
şi n-a mai rămas nici un om drept![bt]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3 Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[bu].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzeşte-ţi uşa gurii
de cea care se odihneşte la pieptul tău!
6 Căci fiul îşi desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8 Nu te bucura din pricina mea, duşmană a mea,
căci, deşi am căzut, mă voi ridica!
Deşi locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9 Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra pricina
şi-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea duşmana mea lucrul acesta,
va fi acoperită de ruşine,
ea, care-mi zicea:
«Unde este Domnul, Dumnezeul tău?»
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe uliţe.
11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ţi se va lărgi hotarul!
12 În ziua aceea vor veni la tine oameni
din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului[bv],
din Egipt şi până la râu[bw],
de la o mare şi până la cealaltă,
de la un munte şi până la celălalt.
13 Însă ţara[bx] va fi pustiită
din pricina locuitorilor ei,
ca rod al faptelor lor rele.
Rugăciune şi laudă
14 Păstoreşte-Ţi cu toiagul poporul,
turma moştenirii Tale
care locuieşte în singurătate,
în pădurea din mijlocul ţinutului roditor[by]!
Să pască în Başan şi în Ghilad
ca în zilele de odinioară!“
15 „Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite
ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“
16 „Neamurile vor vedea şi se vor ruşina
de toată puterea lor.
Îşi vor pune mâna la gură
şi îşi vor astupa urechile[bz].
17 Vor linge ţărâna ca şarpele
şi ca târâtoarele pământului.
Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor,
vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru,
şi se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea
rămăşiţei moştenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.
19 Tu vei avea iarăşi milă de noi
şi vei zdrobi sub tălpi[ca] nelegiuirile noastre;
vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20 Tu vei arăta credincioşie faţă de Iacov
şi îndurare[cb] faţă de Avraam,
aşa cum ai jurat strămoşilor noştri
în zilele din vechime.“
1 O profeţie cu privire la Ninive. Cartea viziunii elkoşitului Naum:
Mânia Domnului împotriva cetăţii Ninive
2 „Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!
Domnul se răzbună şi este plin de mânie;
Domnul se răzbună pe duşmanii Săi
şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.
3 Domnul este încet la mânie şi mare în putere!
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel rău.
Îşi are calea în vârtej şi în furtună,
iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.
4 El mustră marea şi o usucă
şi seacă toate râurile;
Başanul şi Carmelul se veştejesc,
iar floarea Libanului se ofileşte.
5 Munţii se cutremură înaintea Lui,
şi dealurile se topesc;
se clatină pământul înaintea Lui,
lumea şi toţi locuitorii ei.
6 Cine poate sta în faţa indignării Sale?
Cine poate îndura apriga Lui mânie?
Furia Lui se revarsă ca focul;
stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.
7 Domnul este bun!
El este un loc de scăpare în ziua necazului;
El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El.
8 Dar, printr-un potop care se revarsă,[cc]
El va distruge Ninive din locul ei
şi Îşi va urmări duşmanii în întuneric.
9 Ce plănuiţi voi împotriva Domnului?
El oricum va aduce nimicirea;
nenorocirea nu va veni de două ori![cd]
10 Căci, în timp ce vor fi ca nişte spini încâlciţi
şi pe când vor fi îmbibaţi de băutură,
ei vor fi mistuiţi ca o mirişte pe deplin uscată.[ce]
11 Din tine, Ninive, a ieşit
cel ce plănuia răul împotriva Domnului
şi dădea sfaturi nelegiuite.
12 Aşa vorbeşte Domnul:
«Deşi au aliaţi şi sunt mulţi,
vor fi seceraţi şi vor pieri.
Chiar dacă te-am asuprit, Iudo,
nu te voi mai asupri!
13 Acum, voi zdrobi jugul lor de pe tine
şi-ţi voi rupe legăturile.»
14 Iată ce a poruncit Domnul cu privire la tine, Ninive:
«Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele!
Voi tăia chipul cioplit şi cel turnat
din templul zeilor tăi.
Îţi voi pregăti mormântul,
căci te-am găsit uşor[cf].»
15 Iată pe munţi
picioarele celui ce aduce veşti bune,
ale celui ce vesteşte pacea!
Iudo, celebrează-ţi sărbătorile
şi împlineşte-ţi jurămintele,
căci cel nelegiuit nu te va mai invada;
va fi nimicit cu desăvârşire.
Căderea cetăţii Ninive[cg]
2 Distrugătorul porneşte împotriva ta, Ninive!
Păzeşte-ţi fortificaţiile!
Veghează asupra drumului!
Încinge-ţi coapsele!
Adună-ţi toată puterea!
2 Căci Domnul va reface măreţia lui Iacov
asemenea măreţiei lui Israel de odinioară,
căci i-au jefuit prădătorii
şi le-au distrus butucii de vie.
3 Scuturile vitejilor săi sunt roşii;
războinicii săi sunt îmbrăcaţi în stacojiu.
Oţelul carelor scânteiază ca focul[ch]
în ziua pregătirii lor,
iar suliţele sunt agitate[ci].
4 Carele aleargă nebuneşte pe drumuri
şi gonesc prin pieţe.
La înfăţişare sunt ca nişte torţe
şi ţâşnesc ca fulgerele.
5 El[cj] îşi aduce aminte de cei maiestuoşi ai săi şi îi cheamă,
dar ei se împiedică în mersul lor.
Aceştia[ck] aleargă în grabă spre zid
şi aşază zidul de protecţie.[cl]
6 Porţile râurilor[cm] sunt deschise
şi palatul se prăbuşeşte.
7 E hotărât[cn] ca cetatea
să fie dusă în captivitate, să fie luată.
Sclavele ei se vaită ca nişte turturele
şi se bat pe piept.
8 Ninive este ca un iaz plin,
a cărui apă se scurge.
«Staţi! Opriţi-vă!»,
dar nimeni nu se întoarce.
9 «Jefuiţi argintul,
jefuiţi aurul!»
Acolo sunt comori nesfârşite,
o mulţime de tot felul de lucruri preţioase.
10 Este jefuită, pustiită şi devastată!
Inimile se topesc de frică şi genunchii tremură!
Toate coapsele sunt în chin
şi toate feţele au pălit.
11 Unde este acum culcuşul acela al leilor,
locul unde se hrănesc[co] puii de lei,
pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu,
fără să le fie frică de nimeni?
12 Leul a sfâşiat îndeajuns pentru puii săi
şi a sugrumat destulă pradă pentru leoaicele sale.
El şi-a umplut grotele cu pradă
şi gropile cu carne sfâşiată.
13 «Iată că sunt împotriva ta!
zice Domnul Oştirilor[cp].
Îţi voi preface carele în fum,
iar sabia îţi va nimici leii tineri;
îţi voi nimici prada de pe pământ
şi glasul solilor tăi nu va mai fi auzit!»
Soarta cetăţii Ninive
3 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
şi care nu renunţă la a prăda!
2 Se aude pocnetul biciului
şi uruitul roţii,
galopul cailor
şi huruitul carelor!
3 Călăreţii se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar suliţele fulgeră!
Peste tot sunt o mulţime de morţi,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni care se împiedică de hoituri –
4 şi aceasta din cauza multelor desfrânări ale prostituatei,
fermecătoarea, stăpâna vrăjitoriilor,
care subjuga[cq] neamuri prin desfrânările ei
şi clanuri prin vrăjitoriile ei[cr].
5 «Iată că sunt împotriva ta! zice Domnul Oştirilor.
Îţi voi ridica poalele în cap[cs]
şi voi arăta neamurilor goliciunea ta,
iar regatelor – ruşinea ta!
6 Voi arunca murdării peste tine,
te voi înjosi
şi te voi face o privelişte pentru toţi.
7 Atunci toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
’Ninive este pustiită! Cine o va plânge?‘
Unde să-ţi caut mângâietori?»
8 Eşti tu mai bună decât No-Amon[ct],
cetatea care era aşezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreaţă era marea[cu]
al cărei zid era apa?
9 Cuş[cv] şi Egiptul erau tăria ei nemărginită,
iar Put[cw] şi Lubim[cx] îi erau ajutoare.
10 Şi totuşi a fost exilată,
a trebuit să plece în captivitate!
Chiar şi copiii ei au fost zdrobiţi
la fiecare capăt de drum!
Au tras la sorţ pentru fruntaşii ei,
şi toţi mai marii ei au fost puşi în lanţuri.
11 Şi tu te vei îmbăta
şi te vei ascunde!
Şi tu vei căuta un refugiu în faţa duşmanului!
12 Toate fortificaţiile tale sunt ca nişte smochini
plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată, cei din oştirea ta
sunt ca nişte femei în mijlocul tău!
Porţile ţării tale
sunt larg deschise duşmanilor tăi;
focul le-a mistuit zăvoarele.
14 Scoate-ţi apă pentru asediu!
Întăreşte-ţi fortificaţiile!
Frământă lutul!
Calcă în picioare mortarul!
Pregăteşte cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va mistui focul,
iar sabia te va tăia;
te va mânca, ca o lăcustă!
V-aţi tot înmulţit ca lăcusta Ielek,
v-aţi tot înmulţit ca lăcusta Arbe[cy]!
16 Ţi-ai înmulţit negustorii
mai mult decât stelele cerului.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
şi apoi zboară.
17 Voievozii[cz] tăi sunt ca lăcusta Arbe,
iar scribii[da] tăi ca un roi de lăcuste
care se aşază pe ziduri într-o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
şi nu se mai cunoaşte locul unde au fost.
18 Păstorii[db] tăi au aţipit, împărate al Asiriei,
iar nobilii tăi se odihnesc!
Poporul tău a fost împrăştiat pe munţi
şi nu este nimeni să-i adune!
19 Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura-ţi este fatală!
Toţi cei ce aud veşti despre tine,
bat din palme,
căci cine nu a fost atins
de cruzimea ta fără margini?!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.