Bible in 90 Days
Avertisment împotriva femeii adultere
7 Fiul meu, păstrează cuvintele mele
şi strânge la tine îndrumările mele!
2 Păstrează îndrumările mele şi vei trăi;
păzeşte învăţătura mea ca pe lumina ochilor!
3 Leagă-le la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“
şi numeşte priceperea rudenia ta,
5 ca să te protejeze de femeia adulteră[a],
de cuvintele ademenitoare ale unei străine.
6 De la fereastra casei mele
priveam printre zăbrele.
7 Am văzut printre cei neîncercaţi,
am remarcat printre tineri un băiat fără minte:
8 trecea pe strada din apropierea colţului ei
şi a păşit pe calea spre locuinţa ei.
9 Se întunecase
şi se lăsase negura nopţii.
10 Atunci l-a întâlnit o femeie
îmbrăcată ca o prostituată şi cu inima şireată.
11 Era gălăgioasă şi răzvrătită;
picioarele nu-i stăteau acasă:
12 când pe străzi, când în pieţe,
stând la pândă la orice colţ.
13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat
şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
14 „Am acasă jertfe de pace[b];
astăzi mi-am împlinit jurămintele.
15 De aceea am ieşit să te întâlnesc,
să te caut cu ardoare; şi te-am găsit!
16 Mi-am împodobit patul
cu pânzeturi colorate din Egipt;
17 mi-am înmiresmat patul
cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm în dragoste!
19 Căci bărbatul nu este în casa lui,
a plecat într-o călătorie lungă.
20 A luat cu el punga cu argint
şi nu va veni la casa lui până la lună nouă.“
21 Ea l-a convins prin cuvinte stăruitoare
şi l-a sedus cu buzele ei linguşitoare.
22 Deodată, el a urmat-o,
ca un bou care este dus la înjunghiere,
ca un cerb[c] care aleargă spre laţ[d]
23 până când săgeata îi va străpunge ficatul,
ca o pasăre ce se repede în capcană
fără să ştie că o va costa viaţa.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi fiţi atenţi la ce vă spun!
25 Fiule, nu-ţi lăsa inima să se abată spre calea ei
şi nu rătăci pe cărările ei,
26 căci mulţi sunt cei înjunghiaţi pe care ea i-a făcut să cadă,
şi numeroşi sunt toţi cei ucişi de ea.
27 Casa ei este pe calea spre Locuinţa Morţilor,
coborând spre odăile morţii.
Chemarea Înţelepciunii
8 Nu strigă înţelepciunea?
Nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se opreşte pe înălţimi,
de-a lungul străzilor, la răspântii,
3 lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
la uşi, şi strigă cu voce tare:
4 „Oamenilor, către voi strig
şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
5 O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
proştilor, înţelegeţi priceperea!
6 Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
7 Căci gura mea rosteşte adevărul,
iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
şi toţi nobilii care conduc pământul[e].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
şi să le umplu vistieriile.
22 Domnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile[f] Lui,[g]
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veşnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau oceanele,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de aşezarea munţilor,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întocmit El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus
şi a întărit izvoarele adâncului,
29 când a dat mării porunca Lui,
ca apele să nu treacă peste hotărârea[h] Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meşterul de lângă El
şi zi de zi aveam parte de desfătări,
jucând neîncetat în prezenţa Lui,
31 jucând pe întinderea pământului Lui
şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.
32 Acum deci, fiilor, ascultaţi-mă!
Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi;
n-o ignoraţi!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porţile mele,
aşteptând la pragul uşii mele.
35 Fiindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa
şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
36 Dar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur;
toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
Invitaţia Înţelepciunii şi a Prostiei
9 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a ridicat[i] cei şapte stâlpi,
2 şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul
şi şi-a întins masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele şi anunţă
de pe vârful înălţimilor oraşului:
4 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5 „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea
şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi!
Umblaţi pe calea priceperii!“
7 Cine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ[j],
iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
şi cunoaşterea Celui Sfânt[k] este pricepere.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele
şi îţi vor spori anii vieţii.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
13 Femeia „Prostie“[l] este gălăgioasă,
nesăbuită şi nu ştie nimic.
14 Ea stă la uşa casei ei,
pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,
15 ca să-i anunţe pe trecătorii
care merg drept pe calea lor:
16 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celui fără minte îi spune:
17 „Apele furate sunt dulci,
iar pâinea luată pe ascuns este delicioasă!“
18 Dar acela nu ştie că acolo sunt morţii
şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.
Proverbele lui Solomon
10 Proverbele lui Solomon:
Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar un fiu prost îşi întristează mama.
2 Comorile obţinute prin înşelăciune nu folosesc la nimic,
dar dreptatea salvează de la moarte.
3 Domnul nu va lăsa pe cel drept să sufere de foame,
dar El îndepărtează pofta celor răi.
4 Mâinile leneşe aduc sărăcie unui om,
dar mâinile harnice îl îmbogăţesc.
5 Cine strânge vara este un fiu înţelept,
dar cine doarme în timpul secerişului este un fiu care aduce ruşine.
6 Pe capul celui drept sunt binecuvântări,
dar gura celor răi ascunde violenţă.
7 Amintirea celui drept este binecuvântată,
dar numele celor răi va putrezi.
8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte poruncile,
dar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină.
9 Cine umblă în integritate merge în siguranţă,
dar cine apucă pe căi strâmbe va fi descoperit.
10 Cine clipeşte răutăcios din ochi provoacă întristare,
iar pălăvrăgeala nebunului duce la ruină.
11 Gura celui drept este un izvor de viaţă,
dar gura celor răi ascunde violenţă.
12 Ura provoacă certuri,
dar dragostea acoperă toate greşelile.
13 Pe buzele omului priceput se găseşte înţelepciune,
dar nuiaua este pentru spinarea celui fără minte.
14 Înţelepţii păstrează cunoştinţa,
dar gura nebunilor atrage ruina.
15 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat,
iar lipsa este ruina celor săraci.
16 Câştigul celui drept este folosit pentru viaţă,
dar venitul celui rău este folosit pentru păcat.
17 Cine ia seama la disciplinare este pe calea către viaţă,
dar cine ignoră corectarea se rătăceşte.
18 Cine ascunde ura are buze mincinoase,
şi oricine răspândeşte bârfa este un prost.
19 În mulţimea de cuvinte păcatul nu lipseşte,
dar cel ce-şi ţine în frâu buzele este chibzuit.
20 Limba celui drept este argint ales,
dar inima celui rău este de mică valoare.
21 Buzele celui drept hrănesc pe mulţi,
dar proştii mor din lipsă de judecată.
22 Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte
şi El nu adaugă nici un necaz la ea.
23 Pentru cel prost este o plăcere să facă răul,
dar omul priceput îşi găseşte plăcerea în înţelepciune.
24 Celui rău, de ceea ce se teme, aceea i se va întâmpla,
dar celor drepţi li se va împlini dorinţa.
25 Când trece furtuna, cel rău nu mai este,
dar cel drept este o temelie veşnică.
26 Ca oţetul pentru dinţi şi ca fumul pentru ochi,
aşa este leneşul pentru cei ce-l trimit.
27 Frica de Domnul prelungeşte zilele,
dar anii celui rău vor fi scurtaţi.
28 Nădejdea celor drepţi este bucurie,
dar speranţa celor răi va pieri.
29 Calea Domnului este un refugiu pentru cel integru,
dar este o ruină pentru cei ce fac răul.
30 Cel drept nu va fi dezrădăcinat niciodată,
dar cei răi nu vor locui în ţară.
31 Gura celui drept aduce înţelepciune,
dar limba care vorbeşte lucruri stricate va fi nimicită.
32 Buzele celui drept ştiu ce este potrivit,
dar gura celor răi spune numai lucruri stricate.
11 Cumpăna înşelătoare este o urâciune înaintea Domnului,
dar greutăţile corecte Îi sunt plăcute.
2 Când vine mândria, vine şi ruşinea,
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3 Integritatea celor drepţi îi conduce,
dar perfidia celor necredincioşi îi distruge.
4 Bogăţia nu este de nici un folos în ziua mâniei,
dar dreptatea salvează de la moarte.
5 Dreptatea celui nevinovat îi netezeşte calea,
dar cel rău este învins de însăşi răutatea lui.
6 Dreptatea celor cinstiţi îi salvează,
dar cei răi sunt prinşi de dorinţele lor rele.
7 Când moare cel rău, îi piere speranţa,
iar nădejdea tăriei lor este nimicită.
8 Cel drept este eliberat din necaz,
dar cel rău îi ia locul.
9 Cel lipsit de evlavie îşi distruge semenul cu gura,
dar cei drepţi sunt izbăviţi prin cunoştinţă.
10 Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură,
iar când pier cei răi, se aud strigăte de veselie.
11 O cetate este elogiată datorită binecuvântării celor drepţi,
dar gura celor răi îi aduce ruinarea.
12 Cel fără minte îşi dispreţuieşte semenul,
dar omul care are pricepere îşi ţine gura.
13 Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice,
dar cel demn de încredere păstrează secretele.
14 Poporul piere din lipsă de îndrumare,
dar numărul mare de sfetnici aduce victorie.
15 Cine girează pentru un străin va suferi,
dar cine refuză să se ofere garant este în siguranţă.
16 O femeie plăcută câştigă respect,
dar cei nemiloşi câştigă doar bogăţie.
17 Omul milostiv îşi face bine lui însuşi,
dar cel nemilos îşi aduce asupra lui necazuri.
18 Cel rău obţine un câştig înşelător,
dar cel ce seamănă dreptatea primeşte o adevărată plată.
19 Adevărata dreptate conduce la viaţă,
dar cel care urmăreşte răul merge spre propria lui moarte.
20 Cei cu inima înşelătoare sunt o urâciune înaintea Domnului
dar cei integri în căile lor Îi sunt plăcuţi.
21 În mod sigur, cel rău nu va rămâne nepedepsit,
dar cei ce sunt drepţi vor fi salvaţi.
22 Ca un inel de aur în râtul unui porc,
aşa este o femeie frumoasă, dar lipsită de discernământ.
23 Dorinţa celor drepţi este numai spre bine,
dar speranţa celor răi numai spre mânie.
24 Unul dă cu mână largă şi obţine mai mult,
iar altul, care este zgârcit, sărăceşte.
25 Sufletul generos va fi săturat din belşug
şi cel ce udă pe alţii va fi el însuşi udat.
26 Cine păstrează grâul este blestemat de popor,
dar cine-l vinde va fi încoronat cu binecuvântări.
27 Cine caută binele găseşte bunăvoinţă,
dar răul vine peste cel care-l caută.
28 Cine se încrede în bogăţiile lui va da greş,
dar cei drepţi vor înmuguri ca frunzişul.
29 Cine aduce necazuri asupra familiei lui va moşteni vânt,
iar cel prost va fi slujitorul celui înţelept.
30 Rodul celui drept este un pom de viaţă
şi cel înţelept câştigă suflete.
31 Dacă cel drept este pedepsit pe pământ,
cu atât mai mult cel lipsit de evlavie şi păcătos.
12 Cine iubeşte disciplinarea, iubeşte cunoştinţa,
dar cel ce urăşte mustrarea este prost.
2 Cel bun obţine bunăvoinţă de la Domnul,
dar El condamnă pe omul cu intenţii rele.
3 Omul nu se poate întări prin răutate,
dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4 O soţie virtuoasă este coroana soţului ei,
dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.
5 Planurile celor drepţi sunt chibzuite,
dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.
6 Cuvintele celor răi stau la pândă ca să verse sânge,
dar vorbirea[m] celor drepţi îi va salva.
7 Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt,
dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8 Un om este lăudat potrivit priceperii lui,
dar cel ce are mintea stricată va fi dispreţuit.
9 Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor,
decât fudul şi fără mâncare!
10 Celui drept îi pasă de nevoile animalului său,
dar faptele binevoitoare ale celor răi sunt fără milă.
11 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine,
dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada celor ticăloşi,
dar rădăcina celor drepţi va rodi[n].
13 Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă,
dar cel drept scapă din necaz.
14 Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi
şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15 Calea prostului este corectă în ochii lui,
dar cel înţelept ascultă sfaturile.
16 Cel prost îşi dă la iveală îndată mânia,
dar cel prudent ascunde insulta.
17 Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă,
dar martorul fals spune minciuni.
18 Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii,
dar limba celui înţelept aduce vindecare.
19 Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul,
dar bucuria este pentru cei împăciuitori.
21 Cel drept nu are parte de nici o nenorocire,
dar cel rău este copleşit de necazuri.
22 Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cei credincioşi adevărului Îi sunt plăcuţi.
23 Omul prudent ascunde cunoştinţa,
dar inima proştilor vesteşte prostia.
24 Mâinile harnice vor domni,
dar leneşul va sfârşi la muncă forţată.
25 Neliniştea inimii omului duce la descurajare,
dar o vorbă bună îl înveseleşte.
26 Cel drept îşi alege cu grijă prietenii,[o]
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27 Leneşul nu-şi frige[p] vânatul,
dar omul harnic îşi preţuieşte bunurile.
28 Pe cărarea dreptăţii este viaţă;
de-a lungul ei nu este moarte[q].
13 Un fiu înţelept acceptă disciplinarea tatălui său,
dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Prin rodul gurii te bucuri de bunătăţi,
dar dorinţa celor necredincioşi este violenţa.
3 Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa,
dar cine se pripeşte în vorbire se ruinează.
4 Leneşul doreşte mult şi nu are nimic,
dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.
5 Cel drept urăşte ceea ce este fals,
dar cel rău îşi aduce dezonoare şi ruşine.
6 Dreptatea îl protejează pe cel integru,
dar răutatea îl doboară pe cel păcătos.
7 Unul pretinde că este bogat şi n-are nimic;
altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.
8 Bogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa,
dar săracul nu ascultă ameninţarea.
9 Lumina celor drepţi străluceşte veselă,
dar candela celor răi se stinge.
10 Mândria dă naştere doar la certuri,
dar înţelepciunea se găseşte la cei ce primesc sfaturile.
11 Bogăţia câştigată fără trudă va scădea,
dar cel ce strânge prin muncă se va îmbogăţi.
12 O speranţă amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.
13 Cine dispreţuieşte învăţătura va suferi pedeapsa,
dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,
îndepărtând pe om de la cursele morţii.
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor necredincioşi duce la ruină.[r]
16 Orice om prudent lucrează cu cunoştinţă,
dar cel prost îşi dă la iveală prostia.
17 Un mesager rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios aduce vindecare.
18 Cine ignoră mustrarea merge spre sărăcie şi ruşine,
dar cine ia seama la corectare va fi respectat.
19 O dorinţă împlinită este dulce sufletului,
dar pentru cei proşti este o urâciune să se depărteze de rău.
20 Cine umblă cu înţelepţii va deveni înţelept,
dar cine se asociază cu proştii va avea de suferit.
21 Nenorocirea îi urmăreşte pe cei păcătoşi,
dar cei drepţi sunt răsplătiţi cu fericire.
22 Omul bun lasă moştenire nepoţilor săi,
dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept.
23 Ogorul omului sărac produce hrană din belşug,
dar aceasta este distrusă datorită nedreptăţii.
24 Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul,
dar cine-l iubeşte are grijă să-l disciplineze.
25 Cel drept mănâncă până se satură,
dar stomacul celor răi va duce lipsă.
14 Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
2 Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.
3 Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
5 Martorul adevărat nu înşală,
dar un martor mincinos spune numai minciuni.
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.
7 Depărtează-te de omul prost
pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!
8 Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
dar prostia proştilor înşală.
9 Proştii glumesc cu păcatul[s],
dar între cei drepţi este bunăvoinţă.
10 Inima îşi cunoaşte necazurile ei
şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.
11 Casa celor răi va fi distrusă,
dar cortul celor drepţi va înflori.
12 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
13 Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
iar bucuria poate sfârşi în întristare.
14 Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.
15 Cel naiv crede orice cuvânt,
dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.
16 Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.
17 Cel iute la mânie face prostii
şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.
18 Cei naivi moştenesc prostie,
dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.
20 Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
dar bogatul are mulţi prieteni.
21 Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.
22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.
23 În orice muncă grea există şi un câştig,
dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.
24 Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi,
dar prostia proştilor rodeşte prostie[t].
25 Martorul sincer salvează vieţi,
dar martorul fals este înşelător.
26 Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
îndepărtând omul de la cursele morţii.
28 Poporul numeros este slava regelui,
dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.
29 Cel răbdător are mare pricepere,
dar cine este iute la mânie face prostii.
30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar invidia este putrezirea oaselor.
31 Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.
32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.
33 Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput
şi chiar printre proşti se lasă cunoscută[u].
34 Dreptatea înalţă un neam,
dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.
35 Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.
15 Un răspuns blând potoleşte furia,
dar o vorbă aspră provoacă mânia.
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoştinţa,
dar gura proştilor împroaşcă nebunie.
3 Ochii Domnului sunt în orice loc,
supraveghindu-i atât pe cei răi, cât şi pe cei buni.
4 Limba care aduce însănătoşire este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte duhul.
5 Prostul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine primeşte mustrarea este înţelept.
6 În casa celui drept este mare bogăţie,
dar câştigul celor răi le aduce necaz.
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoştinţă,
nu tot aşa face şi inima proştilor.
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar El îi iubeşte pe cei ce urmăresc dreptatea.
10 O disciplinare severă îl aşteaptă pe cel ce părăseşte cărarea,
iar cine dispreţuieşte mustrarea va muri.[v]
11 Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[w] sunt înaintea Domnului;
cu cât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat;
de aceea nu va merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă înseninează faţa,
dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţă,
dar gura celor proşti se hrăneşte cu prostie.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăţ necurmat.
16 Mai bine puţin, dar cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare.
17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste,
decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Omul iute la mânie provoacă certuri,
dar cel încet la mânie potoleşte cearta.
19 Drumul leneşului este ca o barieră de spini,
dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său,
dar omul prost îşi dispreţuieşte mama.
21 Prostia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar omul priceput păstrează drumul drept.
22 Fără sfat planurile dau greş,
dar ele reuşesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Pentru un om este o bucurie să dea un răspuns iscusit
şi ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa Morţilor, care este jos.
25 Domnul distruge casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei.
26 Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile,
dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă[x] înveseleşte inima
şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă
va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine,
dar cine ascultă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de Domnul îl învaţă pe om înţelepciunea,[y]
iar smerenia merge înaintea gloriei.
16 Planurile inimii aparţin omului,
dar răspunsul pe care-l dă limba vine de la Domnul.
2 Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,
dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.
3 Încredinţează-ţi Domnului lucrările
şi îţi vor reuşi planurile.
4 Domnul a făcut totul pentru un scop,
chiar şi pe cel rău l-a făcut pentru ziua distrugerii.
5 Toţi cei mândri sunt o urâciune înaintea Domnului;
în mod sigur ei nu vor rămâne nepedepsiţi.
6 Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul
şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.
7 Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,
îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.
8 Mai bine puţin, dar cu dreptate,
decât mari venituri cu nedreptate!
9 În mintea lui omul îşi întocmeşte calea,
dar Domnul îi îndrumă paşii.
10 Sentinţa divină[z] este pe buzele regelui
şi gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
11 Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12 Este o urâciune pentru regi să facă rău,
pentru că prin dreptate se întăreşte tronul.
13 Buzele cinstite sunt plăcute regilor
şi cel ce spune adevărul este iubit.
14 Mânia regelui este mesagerul morţii,
dar omul înţelept o va potoli.
15 Seninătatea feţei regelui înseamnă viaţă
şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie târzie[aa].
16 Mai bună este dobândirea înţelepciunii decât a aurului
şi obţinerea priceperii decât a argintului.
17 Calea omului drept evită răul;[ab]
cine îşi păzeşte calea îşi păzeşte viaţa.
18 Mândria merge înaintea distrugerii
şi un duh arogant merge înaintea căderii.
19 Mai bine să fii smerit în duh printre cei umili,
decât să împarţi prada cu cei mândri.
20 Cine ţine seama de Cuvânt găseşte ce este bine
şi binecuvântat este cel ce se încrede în Domnul!
21 Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput
şi dulceaţa buzelor sporeşte receptivitatea.[ac]
22 Chibzuinţa este un izvor de viaţă pentru cei ce o au,
dar prostia este pedeapsa celor proşti.
23 Inima celui înţelept îi îndrumă gura cu înţelepciune
şi adaugă învăţătură pe buzele lui.[ad]
24 Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere,
dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.
25 Există o cale ce pare dreaptă omului,
dar la urmă duce spre moarte.
26 Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
27 Cel ticălos pune la cale răul
şi vorbirea lui este ca un foc dogoritor.
28 Omul stricat răspândeşte discordii
şi un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.
29 Omul violent îşi amăgeşte semenul
şi-l conduce pe o cale greşită.
30 Cine închide ochii pune la cale lucruri stricate
şi cel ce-şi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
31 Perii albi sunt o cunună de glorie,
ei sunt dobândiţi printr-o viaţă dreaptă.
32 Cel încet la mânie este mai valoros decât cel puternic
şi cel stăpân pe sine – decât cel care cucereşte o cetate.
33 Se aruncă sorţul în poală,
dar orice decizie este de la Domnul.
17 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
decât o casă plină de petreceri[ae] şi cu ceartă.
2 Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.
3 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inima este Domnul.
4 Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.
5 Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
iar părinţii sunt slava copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.
8 Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
orice face, el reuşeşte.
9 Cine acoperă o jignire caută dragostea,
dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel prost.
11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
decât un prost în nesăbuinţa lui.
13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nici răul nu-i va părăsi casa.
14 Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!
15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 Ce folos au banii în mâna celui prost?
Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …
17 Prietenul iubeşte oricând,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.
18 Omul nechibzuit dă garanţie
şi girează pentru semenul său.
19 Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.
20 Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.
21 Cine naşte un prost va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile dreptăţii.
24 Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii prostului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu prost aduce întristare tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.
27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
şi cel înţelept are un duh calm.[af]
28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
şi priceput dacă-şi ţine gura.
18 Singuraticul caută ce-i place lui însuşi;
el sfidează orice înţelepciune.
2 Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură,
ci doar în a-şi face cunoscută părerea.
3 Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.
5 Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău,
sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.
6 Buzele prostului aduc ceartă
şi gura lui cere lovituri.
7 Gura celui prost îi aduce ruina
şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.
8 Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
ele alunecă până în adâncul stomacului.
9 Cine este leneş în lucrul lui
este confrate cu cel ce distruge.
10 Numele Domnului este un turn tare;
cel drept fuge în el şi este protejat.
11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
şi-o închipuie ca pe un zid înalt.
12 Înainte de pieire omul se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea gloriei.
13 Cine răspunde fără să fi ascultat
face o prostie şi îşi atrage ruşinea.
14 Duhul omului îl încurajează când este bolnav,
dar cine poate sprijini un duh zdrobit?
15 Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă
şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.
16 Un dar deschide uşi celui ce îl oferă
şi-l duce înaintea celor mari.
17 Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate,
până vine altul şi-i pune întrebări.
18 Aruncarea sorţului pune capăt neînţelegerilor
şi decide între cei puternici.
19 Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.
20 Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa
şi din venitul buzelor lui se satură.
21 Viaţa şi moartea stau în puterea limbii,
iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.
22 Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine[ag]
şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.
23 Săracul vorbeşte implorând milă,
dar bogatul răspunde cu asprime.
24 Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină,
dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.
19 Mai mult preţuieşte un sărac care umblă în integritate
decât cel cu buze stricate şi prost.
2 Nu este bine să ai râvnă fără cunoaştere,
nici să fii pripit şi să greşeşti calea.
3 Prostia unui om îi suceşte calea,
şi apoi inima lui se înfurie împotriva Domnului.
4 Bogăţia aduce mulţi prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
5 Martorul fals nu va rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
6 Mulţi imploră favoarea unui om generos[ah]
şi oricine este prieten cu cel ce dă daruri.
7 Toate rudele îl părăsesc[ai] pe cel sărac;
cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el!
El îndreaptă spre ei cereri, dar ei nu sunt de găsit[aj].
8 Cine dobândeşte înţelepciunea îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează priceperea va găsi ce este bine.
9 Martorul fals nu va rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni va pieri.
10 Celui prost nu-i stă bine să trăiască în lux,
cu atât mai puţin unui sclav să domnească peste prinţi.
11 Chibzuinţa unui om îi dă răbdare;
este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.
12 Mânia regelui este ca răcnetul unui leu,
dar bunăvoinţa lui este ca roua ierbii.
13 Un fiu prost este ruina tatălui său
şi o soţie cicălitoare este ca o picurare continuă.
14 Casa şi averea sunt o moştenire de la părinţi,
dar o soţie chibzuită este de la Domnul.
15 Lenea te cufundă într-un somn adânc
şi omul trândav suferă de foame.
16 Cine ascultă îndrumările îşi protejează viaţa,
dar cine este neatent asupra căilor lui va muri.
17 Cine are milă de sărac Îl împrumută pe Domnul,
iar El îi va răsplăti binefacerea.
18 Disciplinează-ţi fiul cât mai este încă speranţă,
dar nu-i dori moartea[ak].
19 Omul înfuriat trebuie să-şi ia pedeapsa,
căci dacă-i treci cu vederea fapta, va trebui să faci din nou lucrul acesta.
20 Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura
ca să fii înţelept pentru restul zilelor tale!
21 Multe sunt planurile în inima omului,
dar hotărârea Domnului este cea care rămâne în picioare.
22 Ceea ce oamenii doresc să vadă într-un om este bunătatea[al] lui.[am]
Este mai bine să fii sărac decât mincinos[an].
23 Frica de Domnul duce la viaţă,
iar cel ce o are se odihneşte mulţumit, fără să fie atins de rău.
24 Leneşul îşi vâră mâna în blid
şi n-o mai duce înapoi la gură.
25 Bate pe batjocoritor şi cel nesăbuit va învăţa prudenţa;
mustră pe cel priceput şi va înţelege cunoaşterea.
26 Cine îşi jefuieşte tatăl şi îşi alungă mama
este un fiu care aduce ruşine şi dispreţ.
27 Fiule, dacă vei înceta să mai asculţi învăţătura,
te vei îndepărta de cuvintele cunoştinţei!
28 Un martor corupt îşi bate joc de justiţie
şi gura celor răi înghite nedreptatea.
29 Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori
şi loviturile pentru spatele proştilor.
20 Vinul este batjocoritor şi băutura tare este gălăgioasă;
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.
2 Teroarea pe care o insuflă regele este ca răcnetul unui leu;
cine îi provoacă mânia îşi pierde viaţa.
3 Este o onoare pentru om să evite certurile,
dar orice nebun se arată gata de ceartă.
4 Leneşul nu ară toamna,
aşa că nu va găsi nimic la seceriş.
5 Sfaturile inimii unui om sunt ca nişte ape adânci,
dar cel priceput ştie să scoată din ele.
6 Mulţi oameni pretind că au bunătate,
dar cine poate găsi un om credincios?
7 Cel drept umblă în integritatea lui;
binecuvântaţi îi sunt copiii după el!
8 Când regele stă pe tronul lui ca să judece,
spulberă orice rău cu privirea lui.
9 Cine poate spune: „Mi-am păstrat inima curată,
sunt curat şi fără păcat.“?
10 Greutăţile diferite şi măsurile diferite
sunt ambele o urâciune înaintea Domnului.
11 Chiar şi un copil se face cunoscut prin faptele lui,
dacă purtarea lui este curată şi dreaptă.
12 Urechea care aude şi ochiul care vede,
Domnul le-a făcut pe amândouă!
13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac!
Deschide ochii şi te vei sătura de mâncare!
14 „Nu-i bun, nu-i bun!“, spune cumpărătorul,
şi, plecând, se laudă cu ce a cumpărat.
15 Aur şi mărgăritare sunt din abundenţă,
dar buzele care răspândesc cunoştinţa sunt un giuvaier preţios.
16 Ia-i haina celui ce a girat pentru un străin
şi ţine-o garanţie dacă a girat pentru o străină!
17 Mâncarea obţinută prin înşelătorie este dulce omului,
dar, după aceea, gura lui va fi plină de pietriş.
18 Planurile se pun la cale prin sfat;
deci, fă războiul prin sfaturi înţelepte!
19 Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice;
de aceea nu te asocia cu omul care vorbeşte prea mult.
20 Dacă un om îşi blestemă tatăl sau mama,
i se va stinge candela în negura nopţii.
21 O moştenire câştigată repede la început
nu va fi binecuvântată la sfârşit.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.