Bible in 90 Days

Isus înaintea Sinedriului

⁵⁷ Atunci cei ce L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. ⁵⁸ Petru L-a urmat de la distanţă până la curtea marelui preot. A intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârşitul.

⁵⁹ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, ⁶⁰ dar n-au găsit niciuna, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. La urmă, au venit doi ⁶¹ care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile!»“

⁶² Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat:

– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶³ Dar Isus tăcea.^[a]

Marele preot i-a zis:

– Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!

⁶⁴ Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui. Dar vă spun că,

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum aţi auzit blasfemia! ⁶⁶ Ce părere aveţi?

Ei au răspuns:

– Este vinovat şi vrednic de moarte!

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit. Unii L-au pălmuit, ⁶⁸ zicând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“^[c]

Lepădarea lui Petru

⁶⁹ Petru stătea afară, în curte. A venit la el o slujnică şi i-a zis:

– Şi tu erai cu Isus, galileeanul!

⁷⁰ Însă el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând:

– Nu ştiu despre ce vorbeşti.

⁷¹ Când s-a îndreptat spre poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:

– Acesta era cu Isus din Nazaret!

⁷² El s-a lepădat din nou, spunând cu jurământ:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

⁷³ După puţin timp însă cei ce stăteau acolo au venit şi i-au zis lui Petru:

– Cu siguranţă şi tu eşti unul dintre ei, căci te dă de gol accentul!

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să jure, zicând:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

Şi imediat a cântat cocoşul. ⁷⁵ Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. ² L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul^[d].

Iuda se spânzură

³ Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi^[e] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, ⁴ zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

⁵ El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. ⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. ⁸ Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia^[f], care zice:

Isus înaintea lui Pilat

¹¹ Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

¹² Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. ¹³ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

¹⁴ Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.

¹⁵ Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. ¹⁶ La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus^[k]) Baraba. ¹⁷ Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:

– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

¹⁸ Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

¹⁹ În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

²⁰ Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.

²¹ Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:

– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?

– Pe Baraba! au răspuns ei.

²² Pilat a zis:

– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toţii:

– Să fie răstignit!

²³ El i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Să fie răstignit!

²⁴ Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

²⁵ Tot poporul i-a răspuns:

– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!

²⁶ Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască^[l], L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

²⁷ Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu^[m] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta^[n]. ²⁸ L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie^[o], ²⁹ au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“^{[p] 30} Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. ³¹ După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

³² Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. ³³ Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“^[q], ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere^[r], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.^{[s] 35} După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.^{[t] 36} Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. ³⁷ Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. ³⁸ Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

³⁹ Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap ⁴⁰ şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)^[u] dă-Te jos de pe cruce!“

⁴¹ Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: ⁴² „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! ⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ ⁴⁴ La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.

Moartea lui Isus

⁴⁵ De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea^[v] s-a făcut întuneric peste toată ţara. ⁴⁶ Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli^[w], lema^[x] sabactani?“^[y], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“^[z]

⁴⁷ Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

⁴⁸ Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru^[aa], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. ⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

⁵⁰ Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.

⁵¹ Şi iată că draperia^[ab] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ⁵² mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. ⁵³ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.

⁵⁴ Centurionul^[ac] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui^[ad] Dumnezeu!“

⁵⁵ Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îi slujiseră. ⁵⁶ Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

⁵⁷ Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus. ⁵⁸ Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. ⁵⁹ Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată ⁶⁰ şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. ⁶¹ Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

⁶² A doua zi^[ae], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat ⁶³ şi i-au zis:

– Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ ⁶⁴ Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure^[af], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

⁶⁵ Pilat le-a răspuns:

– Aveţi o gardă^[ag]; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!

⁶⁶ Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.

Învierea lui Isus

28 După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul.

² Şi iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer şi s-a dus de a rostogolit piatra^[ah] şi s-a aşezat pe ea. ³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. ⁴ Gardienii au început să tremure de frică şi au rămas ca morţi.

⁵ Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi! Ştiu că Îl căutaţi pe Isus Care a fost răstignit! ⁶ Nu este aici, pentru că a fost înviat, aşa cum a spus! Veniţi şi vedeţi locul unde fusese pus ⁷ şi apoi duceţi-vă repede şi spuneţi-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morţi! Şi iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“

⁸ Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să-i anunţe pe ucenici. ⁹ Dar iată că le-a ieşit înainte Isus şi le-a zis: „Salutare^[ai]!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele şi I s-au închinat. ¹⁰ Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Duceţi-vă şi anunţaţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“

Raportul gărzii şi înşelătoria conducătorilor

¹¹ În timp ce plecau ele, câţiva dintre gardieni s-au dus în cetate şi i-au înştiinţat pe conducătorii preoţilor cu privire la tot ce se întâmplase. ¹² Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat şi le-au dat soldaţilor mulţi bani, ¹³ zicându-le: „Să spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, şi L-au furat!» ¹⁴ Iar dacă vestea aceasta va ajunge la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de grijă!“ ¹⁵ Ei au luat banii şi au făcut aşa cum fuseseră învăţaţi. Şi zvonul acesta s-a răspândit printre iudei până în ziua de astăzi.

Marea Însărcinare

¹⁶ Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele la care le spusese Isus să meargă. ¹⁷ Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. ¹⁸ Isus S-a apropiat de ei şi le-a vorbit astfel: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. ¹⁹ Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt ²⁰ şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi^[aj] în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

1 Începutul^[ak] Evangheliei^[al] lui^[am] Isus^[an] Cristos^[ao], (Fiul lui Dumnezeu)^[ap]. ² Aşa cum este scris în Isaia, profetul^[aq]:

⁴ Ioan Botezătorul a venit în pustie şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. ⁵ Toţi cei din ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să vină la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. ⁶ Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.^[ar] El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică. ⁷ Ioan vestea şi zicea: „După mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor! ⁸ Eu v-am botezat cu^[as] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

Botezul şi ispitirea lui Isus

⁹ În acele zile a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de către Ioan în Iordan. ¹⁰ Imediat după ce a ieşit din apă, El a văzut cerurile deschise şi pe Duhul coborând peste El ca un porumbel. ¹¹ Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[at]

¹² Imediat^[au] Duhul L-a dus în pustie. ¹³ El a stat în pustie timp de patruzeci de zile^[av], fiind ispitit de Satan^[aw]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau^[ax].

Primii ucenici

¹⁴ După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia lui^[ay] Dumnezeu. ¹⁵ El zicea: „S-a împlinit vremea! Împărăţia lui Dumnezeu^[az] este aproape! Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“

¹⁶ În timp ce trecea pe lângă Marea Galileii^[ba], Isus l-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care tocmai aruncau năvoadele în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ ¹⁸ Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.

¹⁹ Mergând puţin mai încolo, l-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă şi îşi reparau năvoadele. ²⁰ Imediat El i-a chemat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajaţi şi L-au urmat.

Isus vindecă un demoniac în Capernaum

²¹ S-au dus în Capernaum şi, în Sabatul imediat următor, El a intrat în sinagogă^[bb] şi a început să dea învăţătură. ²² Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii^[bc]. ²³ Chiar atunci în sinagoga lor era un om stăpânit de un duh necurat. ²⁴ El a strigat:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

²⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

²⁶ Duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l şi scoţând un strigăt puternic. ²⁷ Toţi au rămas uimiţi, aşa că se întrebau între ei: „Ce înseamnă aceasta? Este o învăţătură nouă, care are autoritate. El porunceşte chiar şi duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“ ²⁸ Şi I s-a dus vestea imediat pretutindeni, în toată regiunea din jurul Galileii.

Isus vindecă bolnavii

²⁹ Imediat după ce au ieşit din sinagogă, s-au dus împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei. ³⁰ Soacra lui Simon era întinsă pe pat, având febră, şi ei I-au vorbit imediat despre ea. ³¹ El a venit, a prins-o de mână şi a ridicat-o. Şi febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească. ³² Seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toţi bolnavii şi pe cei demoniaci. ³³ Întreaga cetate era adunată la uşă. ³⁴ El i-a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli şi a scos afară mulţi demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei Îl cunoşteau.

Isus se roagă într-un loc pustiu

³⁵ Dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo. ³⁶ Dar Simon şi cei ce erau de obicei cu El au început să-L caute ³⁷ şi, când L-au găsit, I-au zis:

– Toţi Te caută!

³⁸ Isus le-a răspuns:

– Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit!

³⁹ Şi S-a dus în toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând demoni.

Curăţarea unui bolnav de lepră

⁴⁰ A venit la El un lepros^[bd] care a îngenuncheat şi L-a rugat spunând:

– Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[be]!

⁴¹ Cuprins de milă^[bf], Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

⁴² Lepra l-a părăsit imediat şi a fost curăţit. ⁴³ Isus i-a atras atenţia şi i-a spus să plece imediat, ⁴⁴ zicându-i totodată:

– Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului şi adu pentru curăţirea ta ceea ce a poruncit Moise^[bg], drept mărturie pentru ei.

⁴⁵ Dar el a ieşit afară şi a început să vorbească şi să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Şi oamenii veneau la El de pretutindeni.

Isus vindecă un paralitic

2 Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că El este în casă, ² s-au adunat atât de mulţi oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în faţa uşii. Isus le vorbea din Cuvânt. ³ Atunci au venit nişte oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. ⁴ Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulţimii, ei au dat la o parte acoperişul casei^[bh] unde era Isus, au făcut o spărtură şi au coborât pe acolo targa pe care era aşezat paraliticul. ⁵ Când a văzut Isus credinţa lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“

⁶ Câţiva cărturari, care şedeau acolo, îşi ziceau în inimile lor: ⁷ „Cum vorbeşte Omul Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

⁸ Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înşişi, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ⁹ Ce este mai uşor, a spune paraliticului: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? ¹⁰ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[bi] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: ¹¹ „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă!“

¹² El s-a ridicat, şi-a luat imediat targa şi a ieşit afară în faţa tuturor, aşa că toţi erau uimiţi şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată aşa ceva!“

Chemarea lui Levi

¹³ Isus a ieşit din nou lângă mare. Toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa. ¹⁴ Plecând mai departe, El l-a văzut pe Levi^[bj], fiul lui Alfeu, şezând la masa unde se colectau taxele^[bk] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁵ În timp ce Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de taxe^[bl] şi păcătoşi^[bm] şedeau acolo la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care Îl urmau. ¹⁶ Când cărturarii care erau farisei^[bn] au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de taxe, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă^[bo] cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?“

¹⁷ Însă Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!“

Despre post

¹⁸ Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor obişnuiau să postească^[bp]. Ei au venit la Isus şi L-au întrebat:

– De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?

¹⁹ Isus le-a răspuns:

– Pot posti nuntaşii în timp ce mirele este cu ei? Atâta vreme cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. ²⁰ Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

²¹ Nimeni nu coase o bucată de pânză nouă la o haină veche, pentru că altfel peticul cel nou se va desprinde din haina cea veche şi ruptura se va face mai mare. ²² Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi.

Isus, Domnul Sabatului

²³ Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. În timp ce mergeau, ucenicii Lui au început să smulgă spice de grâu. ²⁴ Fariseii I-au zis lui Isus:

– Uite, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?

²⁵ El le-a răspuns:

– N-aţi citit niciodată ce a făcut David^[bq] atunci când a fost în nevoie şi i s-a făcut foame, atât lui, cât şi celor ce erau cu el? ²⁶ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui^[br] Abiatar, marele preot, şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?

²⁷ Apoi le-a zis:

– Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat! ²⁸ Aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului.

3 A intrat din nou în sinagogă, şi acolo era un om care avea o mână uscată. ² Ei Îl urmăreau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat, ca să-L poată astfel acuza.^{[bs] 3} Isus i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“

⁴ Apoi le-a zis lor: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să omori?“ Ei însă tăceau. ⁵ Şi-a rotit privirea peste ei cu mânie şi apoi, mâhnit de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a întins-o şi mâna lui a fost vindecată. ⁶ Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut imediat sfat cu irodienii^[bt] împotriva Lui, cum să-L omoare.

Mulţimile Îl urmează pe Isus

⁷ Isus S-a dus împreună cu ucenicii Săi spre mare. Şi o mare mulţime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulţime de oameni din Iudeea, ⁸ din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. ⁹ El le-a zis ucenicilor Săi să-I ţină la îndemână o barcă mică, din cauza mulţimii, ca să nu-L îmbulzească. ¹⁰ Căci El îi vindecase pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să-L atingă. ¹¹ Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ ¹² El însă le atenţiona cu severitate să nu-L facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

¹³ Isus S-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care El a vrut, iar ei au venit la El. ¹⁴ El a ales doisprezece, (pe care i-a numit apostoli)^[bu], ca să fie cu El, să-i trimită să predice ¹⁵ şi să le dea autoritate să scoată demoni. ¹⁶ (Iată-i deci pe cei doisprezece pe care i-a ales)^[bv]: Simon, căruia i-a pus numele Petru; ¹⁷ Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerghes“, care înseamnă „Fiii tunetului“; ¹⁸ Andrei; Filip; Bartolomeu^[bw]; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, zelotul^[bx], ¹⁹ şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

Isus şi Beelzebul

²⁰ Au venit apoi în casă, dar mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. ²¹ Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci ziceau că a înnebunit. ²² Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul^[by] şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.

²³ Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în pilde^[bz]: „Cum poate Satan^[ca] să-l scoată afară pe Satan?! ²⁴ Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. ²⁵ Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. ²⁶ Aşadar, dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul. ²⁷ Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic şi să-i fure lucrurile, decât dacă îl leagă mai întâi pe cel puternic! Abia atunci îi va putea jefui casa. ²⁸ Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, ²⁹ dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.“

³⁰ Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“

Mama şi fraţii lui Isus

³¹ Atunci mama şi fraţii Lui au venit şi, stând afară, au trimis să-L cheme.^{[cb] 32} Mulţimea care şedea în jurul Lui I-a zis:

– Iată că mama Ta, fraţii Tăi (şi surorile Tale)^[cc] sunt afară şi Te caută!

³³ Isus le-a răspuns:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

³⁴ Şi rotindu-şi privirea peste cei ce şedeau în jurul Lui, a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! ³⁵ Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Pilda semănătorului

4 Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm. ² El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:

⁹ Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

¹⁰ Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. ¹¹ El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina^[cd] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde, ¹² pentru ca

¹³ Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde? ¹⁴ Semănătorul seamănă Cuvântul. ¹⁵ Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan^[cf] şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. ¹⁶ Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, ¹⁷ dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat. ¹⁸ O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul, ¹⁹ dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. ²⁰ Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“

Pilda felinarului

²¹ El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport? ²² Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală! ²³ Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

²⁴ Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult! ²⁵ Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“

Pilda cu sămânţa care creşte

²⁶ El a mai zis:

Pilda bobului de muştar

³⁰ El a mai zis:

³³ Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte^[ci]. ³⁴ Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus linişteşte furtuna

³⁵ În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“ ³⁶ Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci. ³⁷ S-a stârnit o furtună foarte puternică,^[cj] care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă. ³⁸ El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“ ³⁹ El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. ⁴⁰ Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ ⁴¹ Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“

Isus vindecă un demoniac

5 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor^[ck]. ² Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. ³ Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. ⁴ Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. ⁵ Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. ⁶ Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat ⁷ şi a strigat cu glas tare:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

⁸ Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

⁹ Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– Numele meu este „Legiune“^[cl], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

¹⁰ Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.^[cm]

¹¹ Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. ¹² Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:

– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

¹³ Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

¹⁴ Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. ¹⁵ Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. ¹⁶ Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. ¹⁷ Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

¹⁸ În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, ¹⁹ dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“^{[cn] 20} El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis^[co] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

²¹ Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)^[cp]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. ²² A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui ²³ şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ ²⁴ Isus a plecat împreună cu el.

O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. ²⁵ Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. ²⁶ Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. ²⁷ Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. ²⁸ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²⁹ Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

³⁰ Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:

– Cine s-a atins de hainele Mele?

³¹ Ucenicii I-au zis:

– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

³² El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. ³³ Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. ³⁴ Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

³⁵ În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ ³⁶ Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ ³⁷ N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. ³⁸ Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. ³⁹ El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ ⁴⁰ Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. ⁴¹ A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă^[cq]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ ⁴² Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci^[cr] ei au înmărmurit de tot. ⁴³ Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.

Necredinţa celor din Nazaret

6 Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. ² Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui? ³ Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei^[cs] şi fratele lui Iacov, al lui Iosif^[ct], al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

⁴ Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“ ⁵ Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. ⁶ Şi se mira de necredinţa lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură. ⁷ El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. ⁸ Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, ⁹ ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici. ¹⁰ El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela. ¹¹ Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

¹² Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască. ¹³ Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.

Ioan Botezătorul decapitat

¹⁴ Regele^[cu] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau^[cv]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ ¹⁵ Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

¹⁶ Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ ¹⁷ Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei^[cw], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, ¹⁸ iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“^{[cx] 19} Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, ²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă^[cy]; şi îl asculta cu plăcere.

²¹ A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. ²² Fiica Irodiadei^[cz] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.

Regele i-a zis atunci fetei:

– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

²³ Apoi i-a jurat (solemn)^[da]:

– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

²⁴ Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:

– Ce să cer?

Aceasta i-a răspuns:

– Capul lui Ioan Botezătorul!

²⁵ Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:

– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

²⁶ Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. ²⁷ Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, ²⁸ i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. ²⁹ Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

³⁰ Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. ³¹ Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

³² Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. ³³ Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. ³⁴ Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.^[db]

³⁵ Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:

– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. ³⁶ Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

³⁷ Însă Isus le-a zis:

– Daţi-le voi să mănânce!

Ei L-au întrebat:

– De unde să luăm două sute de denari^[dc] şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

³⁸ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!

După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns:

– Cinci, şi doi peşti.

³⁹ Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri. ⁴⁰ Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. ⁴¹ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti. ⁴² Au mâncat toţi şi s-au săturat; ⁴³ şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti. ⁴⁴ Cei ce mâncaseră (pâinile)^[dd] erau cinci mii de bărbaţi.

Isus umblă pe mare

⁴⁵ Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii. ⁴⁶ După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

⁴⁷ Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm. ⁴⁸ A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii^[de], Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei^[df]. ⁴⁹ Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat, ⁵⁰ pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut.

Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ⁵¹ După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare. ⁵² Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

⁵³ Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo. ⁵⁴ Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. ⁵⁵ Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus. ⁵⁶ Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.

Isus şi tradiţia bătrânilor

7 Fariseii şi câţiva dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El ² şi i-au văzut pe câţiva dintre ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile „necurate“, adică nespălate. – ³ Căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală cu atenţie mâinile,^[dg] respectând astfel tradiţia bătrânilor^[dh]. ⁴ Iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu s-au scăldat. Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-au luat să le respecte, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz (şi a paturilor)^[di] –

⁵ Atunci fariseii şi cărturarii L-au întrebat pe Isus:

– De ce ucenicii Tăi nu respectă tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile „necurate“?

⁶ El le-a răspuns:

– Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris:

⁸ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor^[dk]!

⁹ Apoi le-a zis: „Şi aţi respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi^[dl] tradiţia voastră! ¹⁰ Căci Moise a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!»^[dm] şi «Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.»^{[dn] 11} Însă voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: ‘Orice ai putea primi de la mine este korban’ – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu^[do] –, ¹² pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!»^{[dp] 13} Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care o răspândiţi! Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“

Lucrurile care-l spurcă pe om

¹⁴ Isus a chemat din nou mulţimea şi a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi! ¹⁵ Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată spurca, ci ceea ce iese din om, aceea îl spurcă!“ ¹⁶ (Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!)^[dq]

¹⁷ După ce a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. ¹⁸ El le-a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în om din afară nu-l poate spurca, ¹⁹ fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?“ A declarat astfel curate toate bucatele.

²⁰ Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. ²¹ Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile^[dr], furturile, crimele, ²² adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău^[ds], blasfemia, mândria şi prostia! ²³ Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om!“

Credinţa femeii siro-feniciene

²⁴ Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului^[dt]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, ²⁵ căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. ²⁶ Femeia era o grecoaică^[du], originară din Siro-Fenicia^[dv]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, ²⁷ dar Isus i-a zis:

– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

²⁸ – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!

²⁹ Atunci El i-a zis:

– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!

³⁰ Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.

Isus vindecă un surdo-mut

³¹ Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis^[dw]. ³² Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. ³³ Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. ³⁴ Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ ³⁵ Şi (imediat)^[dx] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. ³⁶ Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. ³⁷ Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

8 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:

² – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce, ³ iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

⁴ Ucenicii I-au zis:

– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni?

⁵ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte, I-au răspuns ei.

⁶ Isus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii. ⁷ Mai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia. ⁸ Au mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ⁹ Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul, ¹⁰ Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei.^[dy]

Fariseii cer un semn

¹¹ Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[dz]. ¹² Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ ¹³ Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor şi a lui Irod

¹⁴ Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. ¹⁵ Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“

¹⁶ Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ ¹⁷ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:

– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? ¹⁸ Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?^[ea] Nu vă mai amintiţi, ¹⁹ atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Douăsprezece, I-au răspuns ei.

²⁰ – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?

– Şapte, au răspuns ei.

²¹ Atunci El le-a zis:

– Tot nu înţelegeţi?

Isus vindecă un orb la Betsaida

²² Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. ²³ Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:

– Vezi ceva?

²⁴ Omul s-a uitat şi a zis:

– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!

²⁵ Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. ²⁶ Isus l-a trimis acasă, spunându-i:

– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)^[eb]!

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

²⁷ Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip^[ec]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că sunt Eu?

²⁸ Ei I-au răspuns:

– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.

²⁹ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul!

³⁰ Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult^[ed] şi să fie respins de către bătrâni^[ee], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. ³² Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

³³ Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan^[ef], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“

³⁴ Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ³⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[eg], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. ³⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? ³⁷ Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ³⁸ Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“

9 Şi le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“^[eh]

Schimbarea la faţă

² După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor. ³ Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă. ⁴ Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

⁵ Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi^[ei], este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ ⁶ Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi. ⁷ Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi!^[ej]“

⁸ Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi. ¹⁰ Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe ce înseamnă învierea dintre cei morţi. ¹¹ Şi L-au întrebat:

– De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

¹² El le-a răspuns:

– Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a restaura toate lucrurile. Totuşi, cum de este scris despre Fiul Omului că El va urma să sufere mult şi să fie dispreţuit? ¹³ Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.