Bible in 90 Days

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei^[a]. ² O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. ⁴ Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. ⁷ Filip I-a răspuns:

– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari^[b] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

⁸ Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

¹⁰ Isus a zis:

– Puneţi oamenii să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii^[c] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. ¹² Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

¹³ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

¹⁴ Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul^[d] Care urma să vină în lume!“ ¹⁵ Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

¹⁶ Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, ¹⁷ s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, ¹⁸ iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii^[e], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. ²⁰ El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ²¹ Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieţii

²² În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. ²³ De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. ²⁴ Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

²⁵ Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

– Rabbi^[f], când ai venit aici?

²⁶ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

²⁸ Atunci ei L-au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

³⁰ Prin urmare, ei L-au întrebat:

– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? ³¹ Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“^[g]

³² Atunci Isus le-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! ³³ Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

³⁴ Ei I-au zis:

– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

³⁵ Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! ³⁶ Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! ³⁷ Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară. ³⁸ Căci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. ³⁹ Şi voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă. ⁴⁰ Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

⁴¹ Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ ⁴² Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ ⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! ⁴⁴ Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵ Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»^[h] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. ⁴⁶ Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)^[i] are viaţă veşnică. ⁴⁸ Eu sunt pâinea vieţii. ⁴⁹ Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. ⁵⁰ Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. ⁵¹ Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“

⁵² Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ ⁵³ Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! ⁵⁴ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵ Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. ⁵⁶ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. ⁵⁷ Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. ⁵⁸ Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ ⁵⁹ Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă^[j], în Capernaum.

Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus

⁶⁰ Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ ⁶¹ Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! ⁶² Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! ⁶³ Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh^[k] şi viaţă. ⁶⁴ Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. ⁶⁵ Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“

⁶⁶ Din această cauză^[l] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. ⁶⁷ Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:

– Nu vreţi să plecaţi şi voi?

⁶⁸ Simon Petru I-a răspuns:

– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, ⁶⁹ iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!

⁷⁰ Isus le-a zis:

– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol^[m].

⁷¹ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.

Necredinţa fraţilor lui Isus

7 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. ² Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor^[n], era aproape. ³ Prin urmare, fraţii Lui I-au zis:

– Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! ⁴ Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!

⁵ Căci nici chiar fraţii Lui nu credeau în El. ⁶ Isus le-a răspuns:

– Timpul Meu n-a sosit încă, dar vouă timpul vă este totdeauna favorabil! ⁷ Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu depun mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele. ⁸ Duceţi-vă voi la sărbătoare; Eu (încă)^[o] nu Mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că timpul Meu încă n-a sosit pe deplin.

⁹ Şi, spunând aceste lucruri, a rămas în Galileea. ¹⁰ Însă după ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. ¹¹ La sărbătoare, iudeii Îl căutau şi se întrebau: „Unde este Acela?“ ¹² Erau multe şoapte^[p] în mulţime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un om bun!“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulţimea!“ ¹³ Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.

Isus la Sărbătoarea Corturilor

¹⁴ Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S-a dus în Templu şi a început să dea învăţătură. ¹⁵ Iudeii se mirau şi se întrebau: „Cum de ştie Acesta atâta învăţătură fără să fi învăţat?!“

¹⁶ Isus le-a zis:

– Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M-a trimis. ¹⁷ Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. ¹⁸ Cel ce vorbeşte de la el caută slava lui însuşi; dar cel ce caută slava celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este falsitate. ¹⁹ Oare nu v-a dat Moise Legea? Şi totuşi nici unul dintre voi nu respectă Legea! De ce căutaţi să Mă omorâţi?

²⁰ Mulţimea I-a răspuns:

– Ai demon! Cine caută să Te omoare?!

²¹ Isus le-a zis:

– Am făcut o lucrare şi toţi vă miraţi. ²² Moise v-a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi îl circumcideţi pe om în ziua de Sabat. ²³ Dacă un om este circumcis în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteţi furioşi pe Mine pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua de Sabat? ²⁴ Nu judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu o judecată dreaptă!

Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul

²⁵ Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să-L omoare? ²⁶ Şi iată că vorbeşte deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? ²⁷ Totuşi noi ştim de unde este Omul Acesta; însă când va veni Cristosul nimeni nu va şti de unde este!“^{[q] 28} Atunci Isus, în timp ce dădea învăţătură în Templu, a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt!^[r] N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoaşteţi! ²⁹ Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El şi El M-a trimis.“ ³⁰ Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul. ³¹ Însă mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“

³² Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri despre El şi, ca urmare, conducătorii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze. ³³ Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puţin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis. ³⁴ Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“ ³⁵ Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?! ³⁶ Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veţi putea veni.»?“

Isus, Apa vieţii

³⁷ În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! ³⁸ Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“^{[s] 39} Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.

⁴⁰ Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“ ⁴¹ Alţii ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alţii ziceau: „Cum, din Galileea va veni Cristosul?! ⁴² Nu spune Scriptura că Cristosul va veni din sămânţa lui David^[t] şi din Betleem^[u], satul de unde era David?“ ⁴³ Aşa că s-a făcut dezbinare în mulţime din cauza Lui. ⁴⁴ Unii dintre ei voiau să-L prindă, însă nimeni n-a pus mâinile pe El.

Necredinţa conducătorilor religioşi

⁴⁵ Gărzile s-au întors la conducătorii preoţilor şi la farisei, iar aceştia le-au întrebat:

– De ce nu L-aţi adus?

⁴⁶ Gărzile au răspuns:

– Niciodată n-a vorbit cineva astfel!

⁴⁷ Fariseii le-au zis:

– Nu cumva aţi fost duşi şi voi în rătăcire?! ⁴⁸ A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! ⁴⁹ Însă mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!

⁵⁰ Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte şi care era unul dintre ei, le-a zis:

⁵¹ – Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l asculte şi să ştie ce face?

⁵² Ei i-au răspuns:

– Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet^[v]!

Femeia prinsă comiţând adulter

⁵³ (Apoi fiecare s-a dus acasă.

8 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. ² Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe. ³ Cărturarii^[w] şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc ⁴ şi L-au întrebat:

– Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. ⁵ În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre.^[x] Tu deci ce zici?

⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.

Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. ⁷ Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis:

– Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!

⁸ Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.

⁹ Când au auzit ei aceasta,^[y] au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. ¹⁰ Isus S-a ridicat şi a întrebat-o:

– Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?

¹¹ Ea a răspuns:

– Nimeni, Doamne!

Isus i-a zis:

– Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!)^[z]

Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus

¹² Isus le-a vorbit din nou:

– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

¹³ Fariseii i-au zis:

– Tu depui mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.

¹⁴ Isus le-a răspuns:

– Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde vin şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. ¹⁵ Voi judecaţi după standarde omeneşti^[aa]; Eu nu judec pe nimeni. ¹⁶ Şi chiar dacă aş judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. ¹⁷ Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.^{[ab] 18} Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tatăl Care M-a trimis.

¹⁹ Atunci I-au zis:

– Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns:

– Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.

²⁰ Aceste cuvinte le-a spus în vistierie^[ac], în timp ce dădea învăţătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.

²¹ El le-a zis iarăşi:

– Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta, însă veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.

²² Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.»?“

²³ El le-a zis:

– Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴ Vă spun că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

²⁵ Ei L-au întrebat:

– Cine eşti Tu?

Isus le-a răspuns:

– Ceea ce v-am spus de la început.^{[ad] 26} Eu am multe de zis şi de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

²⁷ Ei nu şi-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

²⁸ Isus le-a zis:

– Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri aşa cum M-a învăţat Tatăl. ²⁹ Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.

³⁰ În timp ce spunea aceste lucruri, mulţi au crezut în El.

Urmaşii lui Avraam

³¹ Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:

– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. ³² Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.

³³ Ei I-au răspuns:

– Suntem urmaşii^[ae] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul^[af] este sclav al păcatului. ³⁵ Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. ³⁶ Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. ³⁷ Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. ³⁸ Eu spun ceea ce am văzut la^[ag] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru^[ah].

³⁹ Ei I-au răspuns:

– Tatăl nostru este Avraam!

Isus le-a zis:

– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face^[ai] faptele lui Avraam. ⁴⁰ Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! ⁴¹ Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!

Atunci I-au zis:

– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

⁴² Isus le-a zis:

– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³ De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! ⁴⁴ Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! ⁴⁵ Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! ⁴⁶ Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? ⁴⁷ Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!

Isus este înainte de Avraam

⁴⁸ Iudeii I-au răspuns:

– Nu zicem noi bine că eşti samaritean^[aj] şi că ai demon?!

⁴⁹ Isus le-a zis:

– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. ⁵⁰ Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. ⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.

⁵² Atunci iudeii I-au zis:

– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! ⁵³ Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!

⁵⁴ Isus le-a răspuns:

– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, ⁵⁵ deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. ⁵⁶ Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.

⁵⁷ Atunci iudeii I-au zis:

– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!

⁵⁸ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt^[ak]!

⁵⁹ Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.

Isus vindecă un orb din naştere

9 În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naştere. ² Ucenicii Lui L-au întrebat:

– Rabbi^[al], cine a păcătuit de s-a născut orb: el sau părinţii lui?^[am]

³ Isus le-a răspuns:

– Nu este nici pentru că a păcătuit el, nici pentru că au păcătuit părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ⁴ Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. ⁵ Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.

⁶ Şi zicând aceasta, a scuipat pe pământ, a făcut nişte noroi din salivă şi l-a pus pe ochii orbului. ⁷ Apoi i-a zis: „Du-te şi spală-te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă «Trimis» El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. ⁸ Vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte, pe când era cerşetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?!“ ⁹ Unii ziceau: „El este!“ Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“ ¹⁰ Prin urmare, l-au întrebat:

– Cum atunci ţi-au fost deschişi ochii?

¹¹ El a răspuns:

– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la Siloam şi spală-te!“ Aşa că m-am dus, m-am spălat şi apoi am putut vedea.

¹² Ei l-au întrebat:

– Unde este El?

– Nu ştiu! a răspuns el.

¹³ L-au adus la farisei pe cel ce fusese orb. ¹⁴ Ziua în care Isus făcuse noroi şi-i deschisese ochii era o zi de Sabat. ¹⁵ Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum de şi-a căpătat vederea. El le-a răspuns:

– Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat şi văd!

Cercetarea celui vindecat de către farisei

¹⁶ Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul!“ Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Aşa că era dezbinare între ei. ¹⁷ L-au întrebat din nou pe orb:

– Tu ce zici despre El, pentru că ţie ţi-a deschis ochii?

El le-a răspuns:

– Este un profet.

¹⁸ Iudeii însă n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până când nu i-au chemat pe părinţii lui. ¹⁹ Ei i-au întrebat:

– Acesta este fiul vostru, despre care spuneţi că s-a născut orb? Atunci cum de vede acum?

²⁰ Părinţii lui au răspuns:

– Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb, ²¹ însă cum de vede acum sau Cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el! Este în vârstă şi va vorbi el cu privire la sine!

²² Părinţii lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja că dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie dat afară din sinagogă. ²³ De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă; întrebaţi-l pe el!“

²⁴ L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis:

– Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că Omul Acesta este păcătos.

²⁵ El le-a răspuns:

– Dacă este păcătos, nu ştiu. Eu una ştiu: eram orb, iar acum văd!

²⁶ Ei l-au întrebat:

– Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?

²⁷ El le-a răspuns:

– V-am spus deja, dar n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Doar nu vreţi şi voi să deveniţi ucenicii Lui?!

²⁸ Ei l-au insultat şi i-au zis:

– Tu eşti ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! ²⁹ Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu ştim de unde este!

³⁰ Omul le-a răspuns:

– Dar tocmai acesta este lucrul de mirare, că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi El mi-a deschis ochii! ³¹ Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. ³² De când este lumea nu s-a auzit ca cineva să deschidă ochii unuia care s-a născut orb. ³³ Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic.

³⁴ Ei i-au zis:

– Tu ai fost născut cu totul în păcat şi tu ne înveţi pe noi?!

Şi l-au dat afară.

Orbirea spirituală

³⁵ Isus a auzit că l-au dat afară şi când l-a găsit l-a întrebat:

– Tu crezi în Fiul Omului^[an]?

³⁶ El I-a răspuns:

– Şi Cine este, Domnule, ca să cred în El?

³⁷ Isus i-a zis:

– L-ai şi văzut; Cel Ce vorbeşte cu tine este Acela!

³⁸ (El a răspuns:

– Cred, Doamne!

Şi I s-a închinat. ³⁹ Isus i-a zis:)^[ao]

– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi.

⁴⁰ Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis:

– Doar nu suntem şi noi orbi?!

⁴¹ Isus le-a răspuns:

– Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne!

Isus, Păstorul^[ap] cel bun

10 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoţ şi tâlhar. ² Însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor. ³ Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul; el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. ⁴ După ce le-a scos afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. ⁵ Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

⁶ Isus le-a vorbit în chip figurat^[aq], dar ei n-au înţeles ce le spunea.

⁷ Isus le-a vorbit din nou:

– Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. ⁸ Toţi cei ce au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat. ⁹ Eu sunt poarta! Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit; va intra, va ieşi şi va găsi păşune. ¹⁰ Hoţul nu vine decât ca să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă şi s-o aibă din abundenţă.

¹¹ Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. ¹² Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le prinde şi le împrăştie. ¹³ Cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. ¹⁴ Eu sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar cele ce sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, ¹⁵ tot aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viaţa pentru oi. ¹⁶ Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor. ¹⁷ De aceea Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou. ¹⁸ Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.

¹⁹ Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei. ²⁰ Mulţi dintre ei spuneau: „Are demon şi este nebun! De ce-L ascultaţi?!“ ²¹ Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demoniac. Poate un demon să deschidă ochii unui orb?!“

Necredinţa iudeilor

²² În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului^[ar]. Era iarnă. ²³ Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. ²⁴ Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis:

– Până când ne mai ţii sufletul în încordare? Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne-o deschis!

²⁵ Isus le-a răspuns:

– V-am spus, dar nu credeţi! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine. ²⁶ Însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi din oile Mele. ²⁷ Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. ²⁸ Eu le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. ²⁹ Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. ³⁰ Eu şi Tatăl una suntem.

³¹ Iudeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.

³² Isus le-a zis:

– V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?

³³ Iudeii I-au răspuns:

– Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care eşti om, Te faci Dumnezeu!

³⁴ Isus le-a zis:

– Nu este scris în Legea^[as] voastră: „Eu am zis: «Sunteţi dumnezei^[at]!»“? ³⁵ Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu El i-a numit „dumnezei“, şi Scriptura nu poate fi anulată, ³⁶ puteţi spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume că rosteşte blasfemii, şi aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! ³⁷ Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi! ³⁸ Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările acestea, ca să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl!

³⁹ Atunci au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor. ⁴⁰ Apoi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat!“ ⁴² Şi mulţi au crezut în El acolo.

Moartea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ ⁴ Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ ⁵ Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. ⁷ După aceea le-a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

⁸ Ucenicii I-au răspuns:

– Rabbi^[au], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

⁹ Isus le-a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, ¹⁰ dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

¹¹ După ce a spus acestea, le-a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

¹² Ucenicii I-au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

¹³ Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. ¹⁴ Atunci Isus le-a spus deschis:

– Lazăr a murit. ¹⁵ Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

¹⁶ Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“^[av], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“

Isus, învierea şi viaţa

¹⁷ Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile^[aw] în mormânt. ¹⁸ Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii^[ax], ¹⁹ şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. ²¹ Marta I-a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

²³ Isus i-a zis:

– Fratele tău va învia!

²⁴ Marta I-a răspuns:

– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

²⁵ Isus i-a zis:

– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

²⁷ Ea I-a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

²⁸ Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ ²⁹ Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. ³⁰ Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ ³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat^[ay] în duh şi s-a tulburat. ³⁴ A întrebat:

– Unde l-aţi pus?

Ei I-au răspuns:

– Doamne, vino şi vezi!

³⁵ Isus a început să plângă.^{[az] 36} Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ ³⁷ Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

³⁸ Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. ³⁹ Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:

– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

⁴⁰ Isus i-a zis:

– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

⁴¹ Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat^[ba]! ⁴² Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ ⁴³ După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ ⁴⁴ Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“

Uneltire împotriva lui Isus

⁴⁵ Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷ Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul^[bb] şi au zis:

– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. ⁴⁸ Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul^[bc], cât şi neamul!

⁴⁹ Însă unul dintre ei, Caiafa^[bd], care era mare preot în anul acela, le-a zis:

– Voi nu ştiţi nimic! ⁵⁰ Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

⁵¹ Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam ⁵² şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă^[be] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.

⁵⁴ Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.

⁵⁵ Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ ⁵⁷ Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.

Ungerea lui Isus la Betania

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. ² Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. ³ Maria a luat o litră^[bf] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. ⁴ Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

⁵ – De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari^[bg], iar banii să fie daţi săracilor?

⁶ Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.

⁷ Isus i-a zis:

– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru^[bh] ziua îngropării Mele! ⁸ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

⁹ O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.

¹⁰ Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, ¹¹ pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

¹² În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:

¹⁴ Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:

¹⁶ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. ¹⁷ Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. ¹⁸ Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbeşte despre moartea Sa

²⁰ Erau şi nişte greci^[bl] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. ²¹ Aceştia s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“ ²² Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.

²³ Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. ²⁵ Cel ce-şi iubeşte viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi urăşte^[bm] viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora.

²⁷ Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte-Ţi Numele!“ Atunci a venit din cer un glas care a zis: „L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din nou!“ ²⁹ Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“

³⁰ Isus a zis:

– Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi! ³¹ Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. ³² Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.

³³ Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

³⁴ Mulţimea I-a răspuns:

– Noi am auzit din Lege^[bn] că Cristosul rămâne în veac; cum de spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat?! Cine este Acest Fiu al Omului?

³⁵ Isus le-a zis:

– Lumina mai este încă puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel ce umblă în întuneric nu ştie unde se duce. ³⁶ Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii!

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredinţa lor

³⁷ Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴¹ Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

⁴² Totuşi, chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta^[bp], ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³ Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

⁴⁴ Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede doar în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, ⁴⁵ iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine! ⁴⁶ Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷ Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸ Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. ⁴⁹ Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. ⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“

Isus spală picioarele ucenicilor

13 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, Isus, ştiind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, pentru că îi iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt^[bq]. ² În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. ³ Isus, ştiind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce, ⁴ S-a ridicat de la masă, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. ⁵ Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

⁶ Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:

– Doamne, Tu să-mi speli picioarele?!

⁷ Isus i-a răspuns:

– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.

⁸ Petru I-a zis:

– Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!

Isus i-a răspuns:

– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine!

⁹ Simon Petru I-a zis:

– Doamne, nu doar picioarele, ci şi mâinile şi capul!

¹⁰ Isus i-a zis:

– Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să se spele decât pe picioare, apoi este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.

¹¹ Căci El îl ştia pe cel ce urma să-L trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.“

¹² După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat haina şi S-a aşezat să mănânce din nou. El le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut? ¹³ Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, pentru că sunt. ¹⁴ Deci dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele, atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. ¹⁵ Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă. ¹⁶ Adevărat, adevărat vă spun că nici un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui şi nici un apostol^[br] nu este mai mare decât cel ce l-a trimis. ¹⁷ Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.

Descoperirea trădătorului

¹⁸ Nu vorbesc despre voi toţi; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice:

¹⁹ Vă spun lucrul acesta de acum, înainte să se întâmple, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt. ²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că cine-l primeşte pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“

²¹ După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost tulburat în duhul Său şi a mărturisit zicând:

– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

²² Ucenicii se uitau unii la alţii, fiind nedumeriţi despre cine vorbeşte. ²³ Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus^[bt], stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus^[bu]. ²⁴ Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbeşte. ²⁵ Ca urmare, în timp ce stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus^[bv], el L-a întrebat:

– Doamne, cine este?

²⁶ Isus i-a răspuns:

– Este acela căruia îi voi înmuia bucăţica de pâine şi i-o voi da.

A înmuiat o bucăţică de pâine şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. ²⁷ De îndată ce a primit bucăţica de pâine, Satan^[bw] a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!“ ²⁸ Dar nici unul dintre cei ce mâncau la masă n-a înţeles de ce îi spusese aceasta. ²⁹ Unii credeau că, de vreme ce Iuda ţinea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. ³⁰ După ce a luat bucăţica de pâine, Iuda a ieşit afară imediat. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ După ce acesta a ieşit afară, Isus a zis:

– Acum Fiul Omului este proslăvit şi Dumnezeu este proslăvit în El. ³² Dacă Dumnezeu este proslăvit în El,^[bx] atunci şi Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuşi şi-L va proslăvi îndată. ³³ Copilaşi, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“, tot aşa vă spun şi vouă acum. ³⁴ Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. ³⁵ Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.

³⁶ Simon Petru L-a întrebat:

– Doamne, unde Te duci?

Isus i-a răspuns:

– Acum tu nu poţi să Mă urmezi acolo unde Mă duc Eu, dar mai târziu Mă vei urma.

³⁷ Petru I-a zis:

– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru Tine!

³⁸ Isus i-a răspuns:

– Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul^[by] până când nu te vei lepăda de Mine de trei ori!

Isus, calea spre Tatăl

14 Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în Mine!^{[bz] 2} În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu^[ca] Mă duc să vă pregătesc un loc.^{[cb] 3} Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. ⁴ Ştiţi calea spre locul unde Mă duc Eu.^[cc]

⁵ Toma I-a zis:

– Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea?!

⁶ Isus i-a răspuns:

– Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.^[cd] Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. ⁷ Dacă M-aţi cunoscut pe Mine, Îl veţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.^[ce] Şi de acum Îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut.

⁸ Filip I-a zis:

– Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!

⁹ Isus i-a răspuns:

– De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!“?! ¹⁰ Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui. ¹¹ Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită lucrărilor înseşi! ¹² Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; ¹³ şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. ¹⁴ Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Promisiunea Duhului Sfânt

¹⁵ Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. ¹⁶ Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător^[cf], Care să fie cu voi în veac, şi anume ¹⁷ Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi^[cg] în voi. ¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăşi la voi. ¹⁹ Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. ²⁰ În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine şi Eu în voi. ²¹ Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.

²² Iuda, nu Iscarioteanul, L-a întrebat:

– Doamne, cum se face că urmează să Te arăţi nouă şi nu lumii?

²³ Isus i-a răspuns:

– Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el^[ch]. ²⁴ Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele; şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M-a trimis.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. ²⁶ Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus. ²⁷ Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

²⁸ Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc şi voi veni iarăşi la voi.“ Dacă Mă iubeaţi, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. ²⁹ Şi v-am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. ³⁰ Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine domnitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, ³¹ dar trebuie ca lumea să cunoască că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.

Ridicaţi-vă, să plecăm de aici!

Viţa şi mlădiţele

15 Eu sunt adevărata viţă, iar Tatăl Meu este vierul. ² El taie din Mine orice mlădiţă care nu aduce rod şi curăţă orice mlădiţă care aduce rod, ca să aducă şi mai mult rod. ³ Acum, voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi! Aşa cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi, dacă nu rămâneţi în Mine.

⁵ Eu sunt viţa, iar voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în Mine şi în care rămân Eu aduce mult rod, pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. ⁶ Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, ca o mlădiţă, şi se usucă; acestea sunt adunate, aruncate în foc şi arse. ⁷ Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi orice doriţi şi vi se va da. ⁸ Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceţi mult rod şi deveniţi^[ci] ucenicii Mei.

⁹ Aşa cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea! ¹⁰ Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, aşa cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

¹¹ V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină. ¹² Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu! ¹³ Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, şi anume să-şi dea viaţa pentru prietenii lui. ¹⁴ Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. ¹⁵ Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. ¹⁶ Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. ¹⁷ Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiţi unii pe alţii!^[cj]