Bible in 90 Days

¹⁵ După ce i-ai curăţit şi i-ai adus ca jertfă legănată, leviţii vor putea intra în Cortul Întâlnirii ca să slujească. ¹⁶ Căci ei Îmi sunt daţi pe deplin din mijlocul israeliţilor; i-am luat pentru Mine în locul tuturor celor ce sunt primul rod al pântecelui, în locul întâilor născuţi ai israeliţilor. ¹⁷ Toţi întâii născuţi ai israeliţilor sunt ai Mei, atât dintre oameni, cât şi dintre animale. Mie Mi i-am închinat în ziua în care i-am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului. ¹⁸ De aceea i-am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai israeliţilor. ¹⁹ Eu i-am dat în dar pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi, ca să le slujească israeliţilor în Cortul Întâlnirii şi să facă ispăşire pentru israeliţi; astfel, israeliţii nu vor fi loviţi de nici o urgie când se vor apropia de Lăcaş.“

²⁰ Moise, Aaron şi întreaga adunare a israeliţilor au făcut întocmai cu leviţii; israeliţii au făcut aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise cu privire la ei. ²¹ Leviţii s-au curăţit şi şi-au spălat hainele; apoi Aaron i-a adus ca jertfă legănată înaintea Domnului şi a făcut ispăşire pentru ei ca să-i curăţească. ²² După aceea, leviţii au intrat să slujească în Cortul Întâlnirii înaintea lui Aaron şi a fiilor săi. Aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise cu privire la leviţi, aşa au făcut cu ei.

²³ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁴ „Aceasta este o hotărâre în ceea ce-i priveşte pe leviţi: de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani^[a] în sus, leviţii vor putea să înceapă să slujească la Cortul Întâlnirii; ²⁵ dar la vârsta de cincizeci de ani ei trebuie să se retragă de la datoria slujirii şi să nu mai lucreze. ²⁶ Vor putea însă să-i ajute pe fraţii lor la Cortul Întâlnirii în împlinirea datoriilor lor, dar nu vor putea sluji. Aşa să faci cu leviţii în ce priveşte datoriile lor.“

Sărbătorirea Paştelui în Sinai

9 Domnul i-a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în prima zi a celui de-al doilea an după ce au ieşit din ţara Egiptului:

² „Israeliţii să ţină Paştele la vremea hotărâtă. ³ Să-l ţină la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri^[b]; să-l ţineţi potrivit cu toate hotărârile şi toate legile luate cu privire la el.“

⁴ Moise le-a spus israeliţilor că trebuie să ţină Paştele. ⁵ Ei au ţinut Paştele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, în pustia Sinai. Israeliţii au făcut aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

⁶ Au existat însă nişte oameni care, fiind necuraţi din cauză că se atinseseră de un mort, n-au putut ţine Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat înaintea lui Moise şi a lui Aaron în aceeaşi zi ⁷ şi i-au zis lui Moise:

– Ştim că suntem necuraţi din cauză că ne-am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicaţi să aducem jertfă Domnului la vremea hotărâtă împreună cu ceilalţi israeliţi?

⁸ Moise le-a spus:

– Aşteptaţi până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.

⁹ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁰ „Spune-le israeliţilor: «Chiar dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri va fi necurat din cauză că a atins un mort sau va fi departe în călătorie, va putea totuşi să ţină Paştele Domnului. ¹¹ Să-l ţină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între cele două seri; să mănânce mielul de Paşte cu azime şi cu ierburi amare. ¹² Să nu lase nimic din el până dimineaţa şi să nu-i zdrobească nici un os. Să ţină Paştele conform tuturor hotărârilor luate cu privire la el. ¹³ Dar dacă cineva este şi curat, şi nici nu este plecat în călătorie, dar se abţine să ţină Paştele, să fie nimicit din popor pentru că n-a adus jertfă Domnului la vremea hotărâtă; un astfel de om îşi va purta păcatul. ¹⁴ Orice străin care locuieşte între voi şi doreşte să sărbătorească Paştele Domnului, să facă acest lucru potrivit legii Paştelui, ţinând cont de hotărârile luate cu privire la el; să aveţi o singură lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş.»“

Norul de deasupra Tabernaculului

¹⁵ În ziua când a fost înălţat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, adică Cortul Mărturiei; de seara până dimineaţa norul era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. ¹⁶ Aşa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc. ¹⁷ Când norul se ridica de deasupra Cortului, israeliţii porneau din nou la drum şi, acolo unde se oprea norul, acolo îşi aşezau tabăra şi israeliţii. ¹⁸ La porunca Domnului israeliţii porneau şi la porunca Domnului israeliţii îşi aşezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâta timp cât norul stătea deasupra Tabernaculului. ¹⁹ Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, israeliţii păzeau porunca Domnului şi nu porneau. ²⁰ Uneori norul rămânea doar câteva zile deasupra Tabernaculului, astfel că ei rămâneau în tabără la porunca Domnului şi apoi, tot la porunca Domnului porneau. ²¹ Uneori norul rămânea de seara până dimineaţa, astfel că ei porneau dimineaţa, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi şi o noapte, ei porneau atunci când se ridica. ²² Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, israeliţii rămâneau în tabără şi nu porneau; ei porneau doar atunci când acesta se ridica. ²³ La porunca Domnului îşi aşezau tabăra şi la porunca Domnului porneau. Ei păzeau porunca Domnului, porunca Domnului dată prin Moise.

Trâmbiţele din argint

10 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor. ³ Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁴ Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel. ⁵ Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit; ⁶ când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud. Să se sune alarma ori de câte ori pornesc. ⁷ Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă. ⁸ Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. ⁹ Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri. ¹⁰ De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace^[c]; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Poporul părăseşte Sinaiul

¹¹ În al doilea an, în luna a doua, în a douăzecea zi a lunii, norul s-a ridicat de pe Tabernaculul Mărturiei. ¹² Atunci israeliţii au pornit din pustia Sinai în călătoriile lor; norul s-a aşezat în pustia Paran. ¹³ Era pentru prima oară când porneau la porunca Domnului dată prin Moise.

¹⁴ Steagul taberei lui Iuda a pornit primul, oştire după oştire; Nahşon, fiul lui Aminadab, era peste toată oştirea. ¹⁵ Peste oştirea seminţiei lui Isahar era Netanel, fiul lui Ţuar; ¹⁶ peste oştirea seminţiei lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. ¹⁷ După ce a fost coborât Tabernaculul, fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au pornit ducând Tabernaculul. ¹⁸ Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, oştire după oştire; Eliţur, fiul lui Şedeur era peste toată oştirea. ¹⁹ Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, era peste seminţia lui Simeon, ²⁰ iar peste oştirea seminţiei lui Gad era Elisaf, fiul lui Deuel.

²¹ Apoi au pornit chehatiţii, care duceau lucrurile sfinte; Tabernaculul fusese pregătit înainte ca ei să sosească. ²² Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, oştire după oştire; Elişama, fiul lui Amihud era peste toată oştirea. ²³ Gamaliel, fiul lui Pedahţur, era peste oştirea seminţiei lui Manase, ²⁴ iar Abidan, fiul lui Ghidoni, era peste oştirea seminţiei lui Beniamin.

²⁵ Apoi a pornit steagul taberei lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, oştire după oştire; Ahiezer, fiul lui Amişadai, era peste toată oştirea. ²⁶ Paghiel, fiul lui Ocran, era peste toată oştirea seminţiei lui Aşer, ²⁷ iar peste oştirea seminţiei lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. ²⁸ Aceasta a fost ordinea de marş a israeliţilor când au pornit oştire după oştire.

²⁹ Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:

– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“ Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul

i-a promis binele lui Israel.

³⁰ Dar el i-a răspuns:

– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.

³¹ Moise însă i-a zis:

– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu ştii unde putem să ne aşezăm tabăra în pustie şi astfel vei fi ca ochii pentru noi. ³² Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaş la orice bine pe care ni-l va face Domnul.

³³ Şi astfel, ei au pornit de la muntele Domnului şi au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului cu Domnul a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. ³⁴ Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.

³⁵ Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:

³⁶ Şi când se oprea să se odihnească, el zicea:

Focul Domnului

11 După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei. ² Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins. ³ Locul acela s-a numit Tabera^[d] pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele

⁴ După aceea, adunătura de oameni^[e] care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. ⁶ Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

⁷ Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca răşina. ⁸ Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei. ⁹ Mana cădea în tabără în timpul nopţii, odată cu lăsarea rouăi.

¹⁰ Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. ¹¹ Moise i-a zis Domnului:

– De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor? ¹² Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da? ¹³ De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“ ¹⁴ Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. ¹⁵ Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

¹⁶ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine. ¹⁷ Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

¹⁸ Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi. ¹⁹ Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile, ²⁰ ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

²¹ Dar Moise I-a zis:

– Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ ²² Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

²³ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. ²⁵ Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.

²⁶ În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.

²⁷ Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise:

– Eldad şi Medad profeţesc în tabără.

²⁸ Iosua, fiul lui Nun, care-i slujea lui Moise încă din tinereţe, i-a zis acestuia:

– Moise, stăpânul meu, opreşte-i!

²⁹ Dar Moise i-a răspuns:

– Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!

³⁰ Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel^[f] s-au întors în tabără.

³¹ Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare^[g] pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi^[h] de la pământ^[i]. ³² Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri^[j]. Ei şi le-au întins în jurul taberei. ³³ Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie. ³⁴ Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava^[k] pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.

³⁵ De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.

Miriam şi Aaron cârtesc împotriva lui Moise

12 Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii cuşite^[l] cu care se căsătorise (pentru că el se căsătorise cu o femeie cuşită); ² ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit Domnul? N-a vorbit şi prin noi?“ Domnul a auzit ce spuneau.

³ Moise era un om foarte blând^[m], mai blând decât orice om de pe faţa pământului.

⁴ Deodată Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam:

– Veniţi toţi trei la Cortul Întâlnirii!

Şi cei trei au venit. ⁵ Atunci Domnul S-a coborât într-un stâlp de nor şi i-a chemat pe Aaron şi pe Miriam; amândoi au venit în faţă. ⁶ El le-a zis:

– Ascultaţi cuvintele Mele:

⁹ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor şi El S-a îndepărtat. ¹⁰ Când norul s-a îndepărtat de pe Cortul Întâlnirii, Miriam era plină de lepră^[n], albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam şi a văzut că era plină de lepră. ¹¹ Atunci Aaron i-a zis lui Moise:

– Stăpânul meu, nu ne pedepsi pentru un păcat pe care l-am făcut aşa de nebuneşte. ¹² Nu lăsa ca ea să fie ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate mâncată când iese din pântecele mamei lui.

¹³ Moise a strigat către Domnul:

– O Dumnezeule, Te rog, vindec-o!

¹⁴ Dar Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o în faţă, n-ar fi fost ea făcută de ruşine timp de şapte zile? Să fie deci închisă afară din tabără timp de şapte zile, iar după aceea poate fi primită din nou.

¹⁵ Astfel Miriam a fost închisă în afara taberei timp de şapte zile. Poporul n-a mărşăluit mai departe până ce Miriam n-a fost primită din nou. ¹⁶ După aceea poporul a plecat din Haţerot şi şi-a aşezat tabăra în pustia Paran.

Poporul trimite iscoade în Canaan

13 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Trimite oameni să iscodească ţara Canaanului pe care o dau israeliţilor. Din fiecare seminţie a părinţilor lor să trimiţi câte un om; toţi să fie dintre conducătorii lor.“ ³ Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi aceştia erau conducători ai israeliţilor. ⁴ Acestea sunt numele lor:

¹⁶ Acestea sunt numele oamenilor pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Moise a schimbat numele lui Osea, fiul lui Nun, în Iosua^[o].

¹⁷ Moise i-a trimis să iscodescă ţara Canaan, zicându-le: „Mergeţi de aici spre Neghev^[p], urcaţi muntele ¹⁸ şi vedeţi cum este ţara: dacă poporul care locuieşte acolo este puternic sau slab, dacă sunt mulţi sau puţini, ¹⁹ dacă ţara în care locuiesc este bună sau rea, dacă oraşele în care locuiesc sunt ca nişte tabere sau sunt fortificate, ²⁰ dacă ţara este bogată sau săracă şi dacă sunt copaci în ea sau nu. Fiţi curajoşi şi aduceţi câteva din roadele ţării.“ Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii.

²¹ Şi astfel ei s-au dus şi au iscodit ţara, începând de la pustia Ţin până la Rehob, lângă Lebo-Hamat^[q]. ²² Au urcat spre Neghev şi au ajuns la Hebron; acolo erau anachiţii Ahiman, Şeşai şi Talmai. (Hebronul a fost zidit cu şapte ani înaintea cetăţii Ţoan din Egipt). ²³ Apoi au ajuns în valea Eşcol^[r]; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un singur ciorchine de struguri, după care doi dintre ei l-au dus pe un drug. De asemenea, au luat şi nişte rodii şi smochine. ²⁴ Locul acela a fost numit valea Eşcol, din cauza ciorchinelui pe care israeliţii l-au tăiat de acolo.

Raportul iscoadelor

²⁵ S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile. ²⁶ Au venit înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări a israeliţilor în pustia Paran, la Kadeş; le-au adus veşti, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării. ²⁷ Ei i-au zis lui Moise: „Am ajuns în ţara în care ne-ai trimis şi, într-adevăr, acolo curge lapte şi miere; acesta este rodul ei. ²⁸ Însă locuitorii ţării sunt puternici, iar cetăţile lor sunt fortificate şi mari; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi. ²⁹ Amalekiţii locuiesc în ţinutul Neghev; hitiţii, iebusiţii şi amoriţii locuiesc în munţi, iar canaaniţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.“

³⁰ Atunci Caleb a liniştit poporul înaintea lui Moise şi a zis:

– Haideţi să mergem şi să o ocupăm, căci sigur vom putea s-o cucerim!

³¹ Dar oamenii care au mers cu el au zis:

– Nu putem să înaintăm împotriva acestui popor pentru că este mai puternic decât noi.

³² Astfel ei au adus israeliţilor un raport nefavorabil despre ţara pe care au iscodit-o, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o iscodim este o ţară care îşi mănâncă locuitorii şi toţi oamenii pe care i-am văzut în ea sunt înalţi. ³³ Acolo am văzut uriaşi^[s] (anachiţii provin din uriaşi); când ne uitam la ei, parcă eram nişte lăcuste şi aşa ne considerau şi ei.“

Rebeliunea poporului şi judecata Domnului

14 Atunci toată adunarea a început să ţipe şi în noaptea aceea poporul a plâns. ² Toţi israeliţii au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis:

– Dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta! ³ De ce ne aduce Domnul în ţara aceasta? Ca să cădem ucişi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?

⁴ Şi au zis unul către altul:

– Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!

⁵ Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a israeliţilor. ⁶ Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele ⁷ şi au zis întregii adunări a israeliţilor:

– Ţara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o ţară deosebit de bună. ⁸ Dacă Domnul Îşi găseşte plăcerea în noi, ne va duce în această ţară şi ne-o va da nouă; este o ţară în care curge lapte şi miere. ⁹ Dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul din ţară, căci îi vom înghiţi de vii. Ei nu mai au nici o protecţie, iar Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei.

¹⁰ Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliţilor. ¹¹ Domnul i-a zis lui Moise:

– Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei? ¹² Îi voi lovi cu molimă şi-i voi dezmoşteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât ei.

¹³ Dar Moise i-a zis Domnului:

– Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, ¹⁴ şi vor spune locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. ¹⁵ Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice: ¹⁶ „Domnul n-a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da şi i-a omorât în pustie.“ ¹⁷ De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreţia ei, după cum ai promis atunci când ai spus: ¹⁸ „Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare^[t], iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.^[u]“ ¹⁹ Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreţiei îndurării Tale, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.

²⁰ Domnul a zis:

– I-am iertat aşa cum ai cerut; ²¹ dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, ²² tot aşa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie şi care totuşi M-au ispitit de zece ori^[v] până acum şi n-au ascultat glasul Meu, ²³ nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor; nici unul dintre cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea. ²⁴ Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moşteni. ²⁵ Amalekiţii şi canaaniţii locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi porniţi spre pustie, pe drumul către Marea Roşie^[w].

²⁶ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ²⁷ „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliţii le-au rostit împotriva Mea. ²⁸ De aceea spuneţi-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul, că vă voi face precum aţi vorbit şi voi în auzul Meu: ²⁹ trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toţi cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care aţi fost număraţi şi înscrişi şi care aţi cârtit împotriva Mea, ³⁰ nici unul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi aşeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. ³¹ Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf, îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o. ³² Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta. ³³ Copiii voştri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani şi vor purta vina necredincioşiei voastre până când trupurile voastre îşi vor găsi sfârşitul în pustie. ³⁴ După cum timp de patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veţi purta vina şi astfel veţi cunoaşte respingerea Mea.» ³⁵ Eu, Domnul, am vorbit; cu siguranţă aşa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta îşi va găsi sfârşitul, aici va muri.“

³⁶ Bărbaţii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară, ³⁷ deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre ţară, au murit loviţi de o urgie înaintea Domnului. ³⁸ Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să iscodească ţara.

³⁹ Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliţilor, poporul a fost cuprins de o mare jale. ⁴⁰ Ei s-au trezit dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând:

– Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul, căci ne-am dat seama că am păcătuit.

⁴¹ Dar Moise le-a zis:

– De ce continuaţi să încălcaţi porunca Domnului? Nu veţi reuşi. ⁴² Să nu vă urcaţi pentru că Domnul nu este cu voi şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri. ⁴³ Amalekiţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă v-aţi abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.

⁴⁴ Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălţimile muntelui, chiar dacă Moise şi Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra. ⁴⁵ Atunci amalekiţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins şi i-au zdrobit până la Horma.

Daruri suplimentare diferitelor jertfe

15 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara în care veţi locui, pe care v-o voi da, ³ şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere de tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, ⁴ cel care va aduce Domnului o astfel de jertfă va trebui să aducă şi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă^[x] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin^[y] de ulei. ⁵ Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere de tot, să aducă şi un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură. ⁶ Pentru fiecare berbec să aducă şi un dar de mâncare din două zecimi de efă^[z] de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin^[aa] de ulei, ⁷ şi o jertfă de băutură dintr-o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului. ⁸ Când vor aduce un bou ca jertfă sau ca ardere de tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace^[ab] în cinstea Domnului, ⁹ să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din trei zecimi de efă^[ac] de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin^[ad] de ulei ¹⁰ şi o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹¹ Aşa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. ¹² Aşa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.

¹³ Aşa să facă orice băştinaş care îşi va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁴ Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naşte printre voi de-a lungul generaţiilor, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă aşa cum faceţi voi. ¹⁵ Să fie o singură poruncă pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi, o poruncă veşnică pentru toate generaţiile; şi voi şi străinul veţi fi la fel înaintea Domnului. ¹⁶ Să fie aceeaşi lege şi aceeaşi poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi.»“

¹⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁸ „Spune-le israeliţilor: «După ce veţi ajunge în ţara în care vă duc, ¹⁹ când veţi mânca din pâinea ţării, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare. ²⁰ Din prima parte a aluatului să aduceţi o turtă ca jertfă prin ridicare; să o aduceţi aşa cum aduceţi o jertfă prin ridicare din aria de treierat. ²¹ În toate generaţiile să aduceţi Domnului această jertfă din prima parte a aluatului vostru.

Jertfe pentru păcatul fără voie

²² Dacă păcătuiţi fără voie, neîmplinind toate aceste porunci pe care Domnul i le-a spus lui Moise ²³ – tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul v-a dat porunci şi până acum, tot ce v-a spus de-a lungul generaţiilor – ²⁴ deci dacă adunarea a păcătuit fără voie, fără să-şi dea seama, atunci toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii şi un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁵ Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea israeliţilor şi ei vor fi iertaţi; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus atât jertfa, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât şi jertfa de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit. ²⁶ Toată adunarea israeliţilor va fi iertată, atât ei, cât şi străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.

²⁷ Dacă cineva păcătuieşte fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. ²⁸ Preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie şi după ce va face ispăşire pentru el, va fi iertat. ²⁹ Să fie aceeaşi lege pentru toţi aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băştinaşul dintre israeliţi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.

³⁰ Însă cel ce păcătuieşte cu voie^[ae] – indiferent dacă este băştinaş sau străin – Îl huleşte pe Domnul; omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. ³¹ Fiindcă a dispreţuit Cuvântul Domnului şi a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin şi să-şi poarte vina.»“

Pedeapsa pentru călcarea Sabatului

³² În timp ce israeliţii erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. ³³ Cei care-l găsiseră adunând vreascuri l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări. ³⁴ Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l-au pus sub pază. ³⁵ Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acela să fie omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre în afara taberei.“ ³⁶ Toată adunarea l-a dus în afara taberei şi l-a omorât cu pietre, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

Ciucurii de la veşminte

³⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ³⁸ „Spune-le israeliţilor să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor în fiecare generaţie şi să pună un şnur albastru pe ciucurele de la fiecare colţ. ³⁹ Când veţi avea ciucurii aceştia, să vă uitaţi la ei şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteţi împlini; şi astfel nu veţi mai umbla după poftele inimilor voastre şi ale ochilor voştri prin care comiteţi adulter. ⁴⁰ Aşa vă veţi aduce aminte să împliniţi toate poruncile Mele şi veţi fi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. ⁴¹ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Revolta lui Korah, Datan şi Abiram

16 Korah, fiul lui Iţhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet – urmaşi ai lui Ruben – au luat^{[af] 2} două sute cincizeci dintre israeliţi, conducători ai adunării, membrii aleşi ai sfatului, oameni cu renume, şi s-au ridicat împotriva lui Moise. ³ S-au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis:

– Aţi mers prea departe! Toată adunarea este sfântă, fiecare om din adunare, şi Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicaţi pe voi înşivă deasupra adunării Domnului?

⁴ Când Moise a auzit, a căzut cu faţa la pământ. ⁵ Apoi i-a zis lui Korah şi cetei lui:

– Dimineaţă Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt şi cine are voie să se apropie de El; cel pe care El l-a ales, acela se va apropia de El. ⁶ Faceţi lucrul acesta: luaţi cădelniţe, atât tu, Korah, cât şi ceata ta, ⁷ şi mâine puneţi în ele foc şi tămâie înaintea Domnului; omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviţii, aţi mers prea departe!

⁸ Apoi Moise i-a zis lui Korah:

– Ascultaţi, fii ai lui Levi! ⁹ Este prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El pentru a face lucrarea de la Tabernaculul Domnului, să staţi înaintea adunării şi s-o slujiţi? ¹⁰ El v-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar acum vreţi şi preoţia? ¹¹ De aceea, să ştii că tu şi toată ceata ta, v-aţi adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiţi împotriva lui?

¹² Moise a trimis după Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:

– Nu venim! ¹³ Este prea puţin că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie, de mai vrei să şi domneşti peste noi? ¹⁴ Mai mult, nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat ca moştenire ogoare şi vii! Crezi că-i poţi păcăli pe oamenii aceştia?^[ag] Nu venim!

¹⁵ Moise s-a mâniat foarte tare şi I-a zis Domnului: „Nu te uita la jertfa lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar şi nu le-am făcut nici un rău la nici unul dintre ei.“

¹⁶ După aceea, Moise i-a zis lui Korah:

– Tu şi toată ceata ta să vă înfăţişaţi mâine înaintea Domnului – tu, ei şi Aaron. ¹⁷ Fiecare să-şi ia cădelniţa, să pună tămâie în ea şi să-şi pună cădelniţa înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de cădelniţe; şi tu şi Aaron să veniţi fiecare cu cădelniţa lui.

¹⁸ Toţi oamenii şi-au luat cădelniţele, au pus foc şi tămâie în ele şi au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise şi Aaron. ¹⁹ Korah a strâns întreaga adunare împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări. ²⁰ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron:

²¹ – Despărţiţi-vă de această adunare, ca să-i pot mistui într-o clipă.

²² Ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis:

– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, te vei mânia pe toată adunarea?

²³ Domnul i-a zis lui Moise:

²⁴ – Spune-i adunării: „Îndepărtaţi-vă de locuinţele lui Korah, Datan şi Abiram.“

²⁵ Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram; cei din sfatul bătrânilor lui Israel l-au urmat. ²⁶ El a vorbit adunării şi i-a zis: „Vă rog, îndepărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu atingeţi nimic din ce este al lor, altfel şi voi veţi fi nimiciţi pentru toate păcatele lor.“ ²⁷ Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan şi Abiram; Datan şi Abiram au ieşit şi au stat fiecare la intrarea în cortul lui împreună cu soţiile, fiii şi copilaşii lor.

²⁸ Moise le-a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri; nu am făcut-o de capul meu. ²⁹ Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi ceilalţi oameni sau dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, înseamnă că nu Domnul m-a trimis. ³⁰ Dar dacă Domnul înfăptuieşte ceva cu totul nou şi pământul îşi deschide gura şi-i înghite cu tot ceea ce au şi se coboară de vii în Locuinţa Morţilor^[ah], atunci să ştiţi că oamenii aceştia l-au dispreţuit pe Domnul.“

³¹ Imediat ce a terminat de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. ³² Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit atât pe ei împreună cu casele lor, cât şi pe toţi oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. ³³ Şi ei cu tot ce era al lor au coborât de vii în Locuinţa Morţilor; pământul s-a închis peste ei şi ei au pierit din mijlocul adunării. ³⁴ Toţi israeliţii care se aflau împrejurul lor au început să fugă la strigătul lor pentru că ziceau: „Pământul ne va înghiţi şi pe noi!“ ³⁵ Şi s-a coborât foc din cer de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămâie.

³⁶ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ³⁷ „Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia cădelniţele din foc pentru că sunt sfinte şi să împrăştie focul^[ai] la distanţă. ³⁸ Din cădelniţele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă nişte plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea Domnului şi, prin urmare, sunt sfinte; ele vor fi un semn pentru israeliţi.“

³⁹ Preotul Elazar a luat cădelniţele de bronz, pe care le aduseseră cei arşi, le-a bătut şi a făcut nişte plăci pentru acoperirea altarului, ⁴⁰ aşa cum i-a poruncit Domnul prin Moise. Aceasta este o aducere-aminte pentru israeliţi pentru ca nici un străin^[aj], care nu este urmaş al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple la fel cum i s-a întâmplat lui Korah şi celor ce au fost cu el.

⁴¹ A doua zi întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât poporul Domnului.“

⁴² În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise şi Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii; dintr-odată norul l-a acoperit şi slava Domnului s-a arătat. ⁴³ Moise şi Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii ⁴⁴ şi Domnul i-a spus lui Moise: ⁴⁵ „Ieşiţi din mijlocul acestei adunări ca s-o mistui într-o clipă!“ Ei au căzut cu feţele la pământ. ⁴⁶ Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe altar, pune tămâie în ea şi du-te repede la adunare ca să faci ispăşire pentru ei, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început.“ ⁴⁷ Aaron a luat cădelniţa, după cum îi zisese Moise şi a fugit în mijlocul adunării; urgia începuse deja între cei din popor. A tămâiat şi a făcut ispăşire pentru popor. ⁴⁸ El s-a aşezat între cei morţi şi cei vii şi urgia s-a oprit. ⁴⁹ Cei omorâţi de urgie au fost paisprezece mii şapte sute în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. ⁵⁰ Când urgia s-a oprit, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Toiagul lui Aaron înfloreşte

17 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Vorbeşte-le israeliţilor şi ia de la ei câte un toiag, ţinând cont de familiile lor, adică douăsprezece toiege de la toţi conducătorii, potrivit familiilor lor. Scrie numele fiecărui om pe toiagul său ³ şi scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi. Să fie câte un toiag de la fiecare căpetenie a familiei lui. ⁴ Pune-le în Cortul Întâlnirii, înaintea Mărturiei, acolo unde mă întâlnesc cu voi. ⁵ Toiagul bărbatului pe care îl voi alege va înflori; aşa voi pune capăt cârtirilor israeliţilor împotriva voastră.“

⁶ Moise le-a vorbit israeliţilor şi fiecare dintre conducătorii lor i-a dat toiagul, câte unul de fiecare conducător, potrivit familiilor lor, adică douăsprezece toiege; toiagul lui Aaron era între ale lor. ⁷ Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul Mărturiei.

⁸ A doua zi Moise a intrat în Cortul Mărturiei şi iată că toiagul lui Aaron, al casei lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise şi avea migdale coapte. ⁹ Atunci Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a adus înaintea tuturor israeliţilor. Ei s-au uitat şi fiecare şi-a luat toiagul.

¹⁰ Domnul i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei; să fie păstrat ca un semn pentru răzvrătiţi ca să se pună astfel capăt cârtirilor lor împotriva Mea şi să nu moară.“ ¹¹ Moise a făcut întocmai; el a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.

¹² Israeliţii i-au zis lui Moise: „Iată că murim; pierim, pierim cu toţii! ¹³ Oricine se apropie de Tabernaculul Domnului moare. Vom muri oare toţi?“

Reglementări cu privire la responsabilitatea preoţilor şi a leviţilor

18 Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi şi familia tatălui tău împreună cu tine, veţi purta responsabilitatea pentru vina legată de Lăcaş, dar numai tu şi fiii tăi veţi purta responsabilitatea pentru vina legată de preoţie. ² De asemenea, ia cu tine pe fraţii tăi din seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, pentru ca ei să fie împreună cu tine şi să slujească, în timp ce tu şi fiii tăi sunteţi înaintea Cortului Mărturiei. ³ Să fie responsabili cu lucrurile de care tu ai nevoie şi să aibă în grijă tot Cortul. Să nu se apropie nici de uneltele Lăcaşului, nici de altar, pentru că altfel şi ei şi tu veţi muri. ⁴ Ei să fie alături de tine şi să supravegheze tot ce se face la Cortul Întâlnirii, toată slujirea de la Cort; nici un străin^[ak] să nu se apropie de voi.

⁵ Voi înşivă să împliniţi cele privitoare la slujirea de la Lăcaş şi de la altar pentru ca mânia Mea să nu mai vină niciodată peste israeliţi. ⁶ Iată că i-am luat pe leviţi, fraţii voştri, dintre israeliţi; ei sunt ai voştri ca un dar oferit Domnului şi ei vor împlini slujirea de la Cortul Întâlnirii. ⁷ Dar tu şi fiii tăi împreună cu tine să vă împliniţi datoriile preoţeşti, având grijă de tot ce ţine de altar şi de tot ce este dincolo de draperie. Vă dau preoţia ca un dar; străinul care se va apropia să fie omorât.“

Partea ce le revine preoţilor

⁸ Domnul i-a zis lui Aaron: „Iată, Eu Însumi ţi-am dat responsabilitatea pentru jertfele care-Mi sunt aduse, toate lucrurile sfinte ale israeliţilor; ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi, ca parte a voastră, printr-o poruncă veşnică. ⁹ Iată ce va fi al tău din lucrurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice jertfă pe care ei Mi-o aduc ca dar de mâncare, ca jertfă pentru păcat sau ca jertfă pentru vină, lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi. ¹⁰ Să le mâncaţi într-un loc preasfânt; fiecare bărbat să le mănânce. Să fie sfinte pentru voi.

¹¹ De asemenea, ţi-am mai dat fiecare jertfă adusă ca dar din toate jertfele legănate ale israeliţilor; ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică. Toţi aceia din familia ta care sunt curaţi le vor putea mânca.

¹² Tot ce este mai bun din ulei, din vin şi din grâne, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ţi l-am dat ţie. ¹³ Primele roade din tot ce este în ţara lor, pe care le aduc Domnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.

¹⁴ Tot ce este pus deoparte^[al] în Israel să fie al tău. ¹⁵ Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuşi, atât pe întâiul născut al omului, cât şi pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să-l răscumperi. ¹⁶ Preţul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci şecheli^[am] de argint după şechelul Lăcaşului^[an] (adică douăzeci de ghere).

¹⁷ Dar pe întâiul născut al vacii, al oii sau al caprei să nu-l răscumperi; ei sunt sfinţi. Să le stropeşti sângele pe altar şi să le arzi grăsimea ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁸ Carnea lor să fie a ta aşa cum este al tău pieptul jertfei legănate şi spata dreaptă. ¹⁹ Toate jertfele sfinte, pe care israeliţii le aduc Domnului, ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică; este un legământ al sării^[ao], un legământ veşnic înaintea Domnului pentru tine şi urmaşii tăi.“

²⁰ Apoi Domnul i-a zis lui Aaron: „Să nu ai nici o moştenire în ţara lor, să nu ai nici o parte între ei; Eu sunt partea ta şi moştenirea ta între israeliţi. ²¹ Leviţilor le-am dat fiecare zeciuială din Israel ca o moştenire pentru slujirea pe care o fac, slujirea de la Cortul Întâlnirii. ²² De acum înainte israeliţii să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii ca să nu se facă vinovaţi şi să moară. ²³ Doar leviţii să împlinească slujirea de la Cortul Întâlnirii şi să fie responsabili pentru vina lor. Ei să nu aibă nici o moştenire între israeliţi; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. ²⁴ Căci zeciuielile israeliţilor, pe care ei le aduc ca jertfă prin ridicare Domnului, le-am dat leviţilor. De aceea am spus despre ei că nu vor avea nici o moştenire între israeliţi.“

²⁵ După aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: ²⁶ „Să le spui leviţilor: «Când primiţi zeciuiala de la israeliţi, pe care

v-am dat-o de la ei ca parte a voastră, să aduceţi din ea o jertfă prin ridicare pentru Domnul, o zeciuială din zeciuială. ²⁷ Ea să fie considerată un dar din partea voastră, la fel ca şi grânele din aria de treierat şi ca abundenţa ce curge din teasc. ²⁸ Aşadar, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare din toate zeciuielile pe care le primiţi de la israeliţi; să daţi din ele o jertfă Domnului şi să o lăsaţi preotului Aaron. ²⁹ Din toate darurile voastre, pe care le aduceţi Domnului din jertfele prin ridicare, cea mai bună parte din ele este partea ce trebuie pusă deoparte.»

³⁰ Să le mai spui: «După ce veţi aduce ca jertfă prin ridicare cea mai bună parte din ea, partea care a rămas să le fie considerată leviţilor ca venitul de la aria de treierat şi ca venitul de la teasc. ³¹ O puteţi mânca în orice loc, voi şi familiile voastre, pentru că este plata voastră pentru slujirea în Cortul Întâlnirii. ³² Nu vă veţi face vinovaţi de nici un păcat din cauza ei atunci când veţi aduce prin ridicare cea mai bună parte din ea. Dar aveţi grijă să nu profanaţi darurile sfinte ale israeliţilor pentru că altfel veţi muri.»“

Apa de curăţire

19 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Aceasta este o poruncă a Legii pe care Domnul a dat-o: spune-le israeliţilor să aducă o vacă roşie, sănătoasă, care să nu aibă nici o meteahnă şi care n-a fost pusă încă la jug. ³ Să o daţi preotului Elazar; el s-o ducă afară din tabără şi cineva s-o înjunghie înaintea lui. ⁴ Preotul Elazar să ia din sângele ei cu degetul şi să stropească de şapte ori înaintea Cortului Întâlnirii. ⁵ Apoi vaca să fie arsă înaintea lui; să fie arse pielea, carnea, sângele şi balega. ⁶ Preotul să ia lemn de cedru, isop şi fir de culoare cărămizie şi să le arunce în focul în care este arsă vaca. ⁷ Apoi preotul să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea poate veni în tabără. Dar va rămâne necurat până seara. ⁸ De asemenea, cel care arde vaca trebuie să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; el va rămâne necurat până seara.

⁹ După aceea, un om care este curat trebuie să adune cenuşa vacii şi să o pună într-un loc curat, în afara taberei; să fie păstrată pentru adunarea israeliţilor pentru apa de curăţire. Este pentru curăţirea de păcat. ¹⁰ Cel care adună cenuşa vacii să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.

Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru israeliţi şi pentru străinul care locuieşte între ei. ¹¹ Cel care atinge trupul mort al cuiva va fi necurat şapte zile. ¹² Să se cureţe cu apă în ziua a treia şi a şaptea; dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi în a şaptea, nu va fi curat. ¹³ Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, şi nu se va curăţi pângăreşte Tabernaculul Domnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n-a fost stropit cu apă de curăţire; necurăţia lui rămâne asupra lui.

¹⁴ Aceasta este legea când un om moare într-un cort: toţi aceia care intră în cort şi toţi aceia care sunt în cort vor fi necuraţi şapte zile; ¹⁵ şi orice vas deschis care nu are capacul pus va fi necurat.

¹⁶ Oricine atinge, pe câmpul larg, un om care a fost ucis de sabie sau a murit sau care atinge osemintele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat şapte zile. ¹⁷ Pentru cel necurat să se ia din cenuşa vacii arse pentru curăţirea de păcat şi să se pună apă curgătoare^[ap] peste ea, într-un vas. ¹⁸ Un om curat să ia isop, să-l înmoaie în apă şi să stropească cortul, toate vasele, pe cei care erau acolo şi pe cel care s-a atins de osemintele vreunui om sau de vreun om ucis sau de vreun om care a murit sau de vreun mormânt. ¹⁹ Cel curat să-l stropească pe cel necurat în a treia şi a şaptea zi şi să-l cureţe astfel în a şaptea zi. Apoi cel necurat să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, iar seara va fi curat. ²⁰ Orice om care este necurat şi nu se va curăţi să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Lăcaşul Domnului. Din cauză că n-a fost stropit cu apa de curăţire, el este necurat. ²¹ Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei.

De asemenea, cel care stropeşte cu apa de curăţire trebuie să-şi spele hainele, iar cel care atinge apa de curăţire va fi necurat până seara. ²² Orice lucru atins de cineva care este necurat va fi necurat şi oricine îl atinge va fi necurat până seara.“

Moartea lui Miriam. Apă din stâncă

20 Toată adunarea israeliţilor a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Poporul s-a stabilit în Kadeş. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.

² Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul s-a certat cu Moise şi a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ De ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici şi noi şi vitele noastre? ⁵ De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie şi nu este nici apă de băut.

⁶ Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului. ⁷ Domnul i-a spus lui Moise: ⁸ „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“

⁹ Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. ¹⁰ Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii şi Moise le-a zis:

– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

¹¹ Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor.

¹² Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“

¹³ Acestea sunt apele de la Meriba^[aq] unde israeliţii s-au certat cu Domnul şi prin care El Şi-a arătat sfinţenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către israeliţi

¹⁴ După aceea, Moise a trimis nişte soli din Kadeş la regele Edomului:

¹⁸ Dar Edom i-a răspuns:

– Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.

¹⁹ Israeliţii i-au zis:

– Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi şi vitele noastre, îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos^[as], nimic mai mult.

²⁰ Dar el le-a zis:

– Să nu treceţi!

Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni şi cu mână puternică. ²¹ Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a întors de la el.

Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar

²² Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.

²³ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: ²⁴ „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. ²⁵ Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

²⁷ Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. ²⁸ Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. ²⁹ Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.

Distrugerea Aradului

21 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev^[at], a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel şi a luat câţiva prizonieri. ² Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime^[au] cetăţile lor.“ ³ Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei şi cetăţile lor. Locul acela a fost numit Horma^[av].

Şarpele din bronz

⁴ De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie^[aw] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum ⁵ şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

⁶ Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. ⁷ Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.