Previous Prev Day Next DayNext

Bible in 90 Days

An intensive Bible reading plan that walks through the entire Bible in 90 days.
Duration: 88 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
2 Cronici 7:11-23:15

11 Astfel Solomon a terminat Casa Domnului şi palatul regelui. Solomon a reuşit în tot ceea ce-şi pusese în gând să facă în Casa Domnului şi în palatul său.

A doua vedenie a lui Solomon

12 Apoi Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis:

„Ţi-am ascultat rugăciunea şi Mi-am ales locul acesta drept Casă pentru jertfe. 13 Când voi închide cerul şi nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite molima în poporul Meu, 14 dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara. 15 De acum încolo ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor lua aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. 16 Am ales şi am sfinţit Casa aceasta pentru ca Numele Meu să fie acolo pe vecie. Ochii şi inima Mea vor fi acolo zi de zi. 17 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat tatăl tău, David, împlinind tot ce ţi-am poruncit şi păzind legile şi hotărârile Mele, 18 voi întări tronul suveranităţii tale, aşa cum i-am jurat tatălui tău, David, atunci când am spus: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să domnească în Israel.» 19 Dar dacă vă veţi întoarce de la Mine şi veţi părăsi legile şi poruncile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta, dacă veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor, 20 atunci vă voi dezrădăcina din ţara pe care v-am dat-o şi voi lepăda dinaintea Mea Casa aceasta, pe care am sfinţit-o pentru Numele Meu; o voi face astfel de pomină şi de batjocură printre toate neamurile. 21 Şi oricât de impunătoare este această Casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei ţări şi acestei Case?» 22 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Cel Care i-a scos din ţara Egiptului, şi pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit, de aceea a adus El peste ei toată această nenorocire.»“

Proiecte de construcţii în afara Ierusalimului

La sfârşitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise Casa Domnului şi palatul său, Solomon s-a apucat să rezidească cetăţile pe care i le-a dat Hiram[a] şi să-i aşeze acolo pe israeliţi. Solomon s-a dus la Hamat-Ţoba şi a cucerit cetatea. A rezidit Tadmorul în pustie şi toate cetăţile pentru provizii pe care le zidise în Hamat. A rezidit Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, ca cetăţi fortificate cu ziduri, porţi şi zăvoare, Baalatul, precum şi toate cetăţile pentru provizii pe care Solomon le avea, împreună cu toate cetăţile pentru care şi cetăţile pentru cavalerie şi tot ceea ce şi-a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara aflată sub stăpânirea sa. Iar pe toţi cei ce au mai rămas dintre hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi, iebusiţi, – cei ce nu făceau parte din Israel, – adică dintre urmaşii acestora, care rămăseseră în ţară şi pe care israeliţii nu i-au nimicit, Solomon i-a folosit la muncă forţată şi aşa au rămas până astăzi. Dar Solomon nu i-a folosit pe israeliţi ca sclavi la lucrarea sa, căci aceştia îi slujeau ca ostaşi, căpetenii şi conducători de care şi de cavalerie. 10 Căpeteniile aflate în slujba regelui Solomon, puse să supravegheze poporul, erau în număr de două sute cincizeci.

11 Solomon a dus-o pe fiica lui Faraon din Cetatea lui David, în palatul pe care îl zidise pentru ea, căci zisese: „Să nu locuiască soţia mea în palatul lui David, regele lui Israel, pentru că locurile în care a intrat Chivotul Domnului sunt sfinte!“

12 Solomon aducea arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, zidit în faţa porticului, 13 potrivit cu reglementările zilnice pentru jertfe, care fuseseră poruncite de Moise să fie aduse cu ocazia Sabatului, a lunii noi şi a celor trei sărbători anuale: Sărbătoarea Azimelor, Sărbătoarea Săptămânilor şi Sărbătoarea Corturilor. 14 Tot el a pus în slujbă, după hotărârea tatălui său, David, cetele preoţilor, potrivit slujbei lor, pe leviţi, potrivit responsabilităţilor lor de a lăuda pe Domnul şi de a sluji în prezenţa preoţilor după nevoile zilnice şi pe portari, potrivit cetelor lor, la fiecare poartă, întocmai cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. 15 Nu s-au abătut în nici un fel de la porunca regelui cu privire la preoţi, la leviţi şi la vistierii. 16 Astfel a fost înfăptuită întreaga lucrare a lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când Casa Domnului a fost în totalitate isprăvită.

17 Atunci Solomon s-a dus la Eţion-Gheber şi Elat, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. 18 Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea, iar aceştia s-au dus în Ofir împreună cu slujitorii lui Solomon şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi[b] de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.

Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon

Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Era însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi ştiut să i-l clarifice. Când regina din Şeba a văzut înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi şi veşmintele acestora, paharnicii lui şi veşmintele acestora şi arderile lui de tot pe care le aducea la Casa Domnului[c], i s-a tăiat răsuflarea. Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate despre măreţia înţelepciunii tale! Tu ai mai mult decât se spune în zvonul pe care l-am auzit! Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Domnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubeşte pe Israel şi vrea să-l statornicească pe vecie! El te-a pus rege peste ei ca să faci judecată şi dreptate.“

Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi[d] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Nu s-au mai văzut niciodată aşa mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. 10 (Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo şi lemn de algum[e] şi pietre preţioase. 11 Din lemnul de algum regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.) 12 Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ce a dorit şi a cerut, mai mult decât a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.

Fastul de la curtea lui Solomon

13 Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi[f] de aur, 14 în afară de cel adus de negustori şi comercianţi. De asemenea, toţi regii Arabiei şi guvernatorii ţării îi aduceau aur şi argint lui Solomon. 15 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli[g] de aur bătut 16 şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute de şecheli[h] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.

17 Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur curat. 18 Tronul avea şase trepte şi un reazem din aur pentru picioare, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. 19 Alţi doisprezece lei erau aşezaţi de-o parte şi de alta a celor şase trepte. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. 20 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. 21 Căci regele avea corăbii de Tarşiş[i] care navigau cu slujitorii lui Hiram[j] şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

22 Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. 23 Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui. 24 An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aducea darul: vase de argint şi de aur, arme, mirodenii, cai şi catâri. 25 Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai şi care şi douăsprezece mii de călăreţi[k], pe care îi ţinea atât în cetăţile pentru care, cât şi împreună cu el, la Ierusalim. 26 El stăpânea peste toate regatele, de la râu[l] până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. 27 Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[m]. 28 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[n] şi din toate celelalte ţări.

29 Celelalte fapte ale lui Solomon, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeţia şilonitului Ahia“ şi în „Viziunile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat? 30 Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. 31 Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

10 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt. Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întregul Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!

– Întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.

Şi poporul a plecat. Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:

– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

– Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi îngăduitor, i-au răspuns ei, dacă le vei vorbi prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.

Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. El i-a întrebat:

– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?

10 Tinerii, care copilăriseră împreună cu el, i-au răspuns:

– Acestui popor, care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu! 11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace[o]!“

12 Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ 13 Regele le-a răspuns aspru. Regele Roboam nu a luat în seamă sfatul dat de bătrâni 14 şi le-a vorbit potrivit sfatului dat de tineri:

– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la el! Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace!

15 Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Dumnezeu, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. 16 Când toţi israeliţii au văzut că regele nu le-a ascultat plângerea, i-au răspuns astfel:

– Ce parte avem noi în David?
    N-avem nici o moştenire în fiul lui Işai.
La corturile tale, Israel!
    Vezi-ţi de casa ta, David!

Şi tot poporul Israel a plecat acasă. 17 Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. 18 Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram[p], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. 19 Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa a şi rămas până astăzi.

11 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat Casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam. Dar Cuvântul Domnului a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: „Spune-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, precum şi tuturor israeliţilor din Iuda şi din Beniamin că aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta!»“ Ei au ascultat cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam.

Domnia lui Roboam peste Iuda

Roboam a locuit la Ierusalim şi a zidit cetăţi de apărare în Iuda: Betleem, Etam, Tekoa, Bet-Ţur, Soco, Adulam, Gat, Mareşa, Zif, Adorayim, Lachiş, Azeka, 10 Ţora, Aialon şi Hebron. Aceste cetăţi se aflau pe teritoriul lui Iuda şi al lui Beniamin şi erau fortificate. 11 El a întărit aceste fortăreţe, a numit peste ele conducători[q] şi a pus în ele magazii cu alimente, ulei de măsline şi vin. 12 În fiecare din aceste cetăţi a pus scuturi şi suliţe şi le-a întărit foarte mult. Iuda şi Beniamin erau de partea lui.

13 Preoţii şi leviţii, care se aşezaseră în tot Israelul, s-au înfăţişat înaintea lui, venind din toate regiunile. 14 Leviţii îşi părăsiseră păşunile şi proprietăţile şi veniseră în Iuda, la Ierusalim, căci Ieroboam şi fiii lui îi împiedicaseră să-şi mai împlinească slujba de preoţi ai Domnului. 15 Ieroboam îşi pusese propriii lui preoţi pentru înălţimile, pentru ţapii şi pentru viţeii pe care-i făcuse.[r] 16 Toţi aceia din seminţiile lui Israel care aveau pe inimă să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-au urmat pe leviţi la Ierusalim, ca să aducă jertfe Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor. 17 Astfel, ei au întărit regatul lui Iuda şi, vreme de trei ani, l-au susţinut pe Roboam, fiul lui Solomon, pentru că vreme de trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

18 Roboam a luat-o de soţie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, şi a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Işai. 19 Ea i-a născut următorii fii: Ieuş, Şemaria şi Zaham. 20 Apoi el s-a căsătorit cu Maaca, nepoata lui Absalom, care i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. 21 Roboam a iubit-o pe Maaca, nepoata lui Absalom, mai mult decât pe toate soţiile şi ţiitoarele sale (el a avut optsprezece soţii şi şaizeci de ţiitoare şi i s-au născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fiice). 22 Roboam l-a numit căpetenie pe Abia, fiul Maacăi, ca astfel să fie conducătorul fraţilor săi, căci dorea să-l facă rege. 23 El a avut pricepere şi a împrăştiat pe unii din fiii lui prin toate regiunile lui Iuda şi Beniamin, prin toate cetăţile fortificate ale acestora, unde le-a dat hrană din belşug şi le-a căutat o mulţime de soţii.

Invazia egipteană

12 Când domnia lui Roboam s-a statornicit şi s-a întărit, el a părăsit Legea Domnului şi tot Israelul[s] a părăsit-o împreună cu el. În al cincilea an de domnie a regelui Roboam, Şişak, monarhul Egiptului, a înaintat împotriva Ierusalimului, căci israeliţii fuseseră necredincioşi Domnului. El era însoţit de o mie două sute de care şi de şaizeci de mii de călăreţi. Împreună cu aceştia a venit şi din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchiţi[t] şi cuşiţi[u]. El a capturat cetăţile fortificate ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

Atunci profetul Şemaia s-a înfăţişat înaintea lui Roboam şi a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Şişak, şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit! De aceea şi Eu vă părăsesc lăsându-vă în mâna lui Şişak!“

Atunci căpeteniile lui Israel şi regele s-au smerit şi au zis:

Domnul este drept!

Când a văzut Domnul că s-au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit din nou lui Şemaia, zicând: „Pentru că s-au smerit, nu-i voi nimici de tot, ci le voi veni curând în ajutor şi nu-Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Şişak. Totuşi vor fi robii lui Şişak şi vor afla ce deosebire este între a-Mi sluji Mie şi a sluji regilor[v] altor ţări.“

Şişak, monarhul Egiptului, a asediat Ierusalimul şi a luat comorile Casei Domnului şi comorile palatului regelui; a luat totul. A luat şi scuturile de aur făcute de Solomon. 10 În locul lor, regele Roboam a făcut nişte scuturi de bronz pe care le-a încredinţat căpeteniilor gărzilor[w], cei care păzeau intrarea palatului regelui. 11 De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, gărzile veneau şi le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. 12 Pentru că s-a smerit, mânia Domnului s-a abătut de la el şi nu l-a nimicit de tot. Încă se mai găseau în Iuda unele lucruri bune.

13 Regele Roboam şi-a întărit cârmuirea la Ierusalim şi a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit timp de şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales-o dintre toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. 14 El a făcut ce este rău, pentru că nu şi-a pus inima să-L caute pe Domnul. 15 Faptele lui Roboam, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Şemaia şi ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam şi Ieroboam a fost război în tot timpul vieţii lor. 16 Roboam s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.

Domnia lui Abia peste Iuda

13 În al optsprezecelea an de domnie a regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca[x] şi era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia şi Ieroboam a fost război. Abia a început lupta, având o oştire de războinici viteji, alcătuită din patru sute de mii de bărbaţi aleşi, iar Ieroboam a aşezat în poziţie de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbaţi aleşi, războinici viteji.

Abia s-a urcat pe culmea muntelui Ţemarayim, care este în regiunea muntoasă a lui Efraim, şi a zis: „Ieroboam şi întregul Israel, ascultaţi-mă! Nu ştiţi voi oare că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat pe vecie lui David şi urmaşilor lui dreptul de domnie peste Israel printr-un legământ de sare[y]? Însă acum, Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul fiului lui David, Solomon, s-a ridicat răzvrătindu-se împotriva stăpânului său! Nişte oameni de nimic, nişte nelegiuiţi, i s-au alăturat şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr şi timid, nu le-a putut sta împotrivă. Voi credeţi că vă puteţi împotrivi regatului Domnului, care se află în mâna urmaşilor lui David, doar pentru că sunteţi o mare mulţime şi aveţi împreună cu voi viţelul de aur pe care Ieroboam vi l-a făcut ca dumnezeu? Oare nu voi i-aţi izgonit pe preoţii Domnului, pe urmaşii lui Aaron şi pe leviţi şi v-aţi făcut apoi preoţi după cum fac popoarele celorlalte ţări, astfel că oricine venea cu câte un viţel şi cu şapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu? 10 Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit: preoţii care slujesc Domnului sunt urmaşii lui Aaron, iar leviţii se află la slujbele lor. 11 Noi aducem Domnului arderi de tot şi tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată şi aprindem seară de seară sfeşnicul de aur cu candelele lui. Noi păzim porunca Domnului, Dumnezeul nostru! Voi însă L-aţi părăsit. 12 Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuşi, precum şi preoţii Lui cu trâmbiţele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Israeliţi, nu vă războiţi cu Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, căci nu veţi birui!“

13 Atunci Ieroboam i-a chemat în luptă pe cei puşi la pândă, ca să atace prin spate, astfel că trupele lui se aflau în faţa lui Iuda, iar cei puşi la pândă – în spate. 14 Când Iuda s-a întors, a văzut că are de luptat şi în faţă şi în spate. Atunci au strigat după ajutor la Domnul, iar preoţii au sunat din trâmbiţe. 15 Bărbaţii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al bărbaţilor lui Iuda, Dumnezeu l-a zdrobit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda. 16 Israeliţii au fugit dinaintea lui Iuda şi astfel Dumnezeu i-a dat pe israeliţi în mâinile lui Iuda. 17 Abia şi oamenii săi i-au ucis pe aceştia într-un mare măcel. Au căzut ucişi atunci din Israel cinci sute de mii de bărbaţi aleşi. 18 Israeliţii au fost umiliţi în acea vreme, iar bărbaţii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s-au încrezut în Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. 19 Abia l-a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat câteva cetăţi: Betelul cu satele dimprejurul lui, Ieşana cu satele dimprejurul ei şi Efronul cu satele dimprejurul lui. 20 Ieroboam nu şi-a mai redobândit puterea în vremea lui Abia şi a murit lovit de Domnul. 21 Dar Abia a crescut în putere. El şi-a luat paisprezece soţii, care i-au născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fiice.

22 Celelalte fapte ale lui Abia, purtarea lui şi ceea ce a spus el sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.

14 Abia s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Asa.

Domnia lui Asa peste Iuda

Pe vremea lui Asa, în ţară a fost pace timp de zece ani. Asa a făcut ce este bine şi drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui. El a îndepărtat altarele străine şi înălţimile, a zdrobit stâlpii sacri şi a tăiat aşerele[z]. El i-a poruncit lui Iuda să-L caute pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. A îndepărtat înălţimile şi altarele pentru tămâiere din toate cetăţile lui Iuda. Şi regatul a avut parte de pace sub conducerea lui. El a putut zidi cetăţi fortificate în Iuda, căci în ţară era pace. Nimeni nu a pornit război împotriva lui în anii aceia, căci Domnul îi dăduse odihnă. El a zis lui Iuda: „Să zidim cetăţile acestea şi să le împrejmuim cu ziduri, turnuri şi porţi cu zăvoare! Ţara este încă a noastră, pentru că L-am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. Noi L-am căutat şi astfel El ne-a dat pace de jur împrejur.“ Prin urmare, ei au zidit şi au prosperat. Asa avea o oştire alcătuită din trei sute de mii de bărbaţi din Iuda, care purtau scut şi suliţă şi două sute optzeci de mii de bărbaţi din Beniamin, care purtau scutul şi trăgeau cu arcul; toţi aceştia erau războinici viteji.

Zerah, cuşitul[aa], a ieşit la război împotriva lor cu o oştire alcătuită dintr-un milion de luptători[ab] şi trei sute de care. El a ajuns până la Mareşa. 10 Asa i-a ieşit împotrivă şi s-au aşezat în poziţie de luptă în valea Ţefata, lângă Mareşa. 11 Asa L-a chemat pe Domnul, Dumnezeul său, şi I-a zis:

Doamne, nu este nimeni ca Tine, Care să-l ajute pe cel lipsit de putere să răzbească împotriva celui puternic. Ajută-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, căci ne încredem în Tine şi în Numele Tău am venit aici, împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru! Nu lăsa un om să iasă biruitor împotriva Ta!“

12 Domnul i-a lovit pe cuşiţi înaintea lui Asa şi a lui Iuda, iar cuşiţii au luat-o la fugă. 13 Asa şi poporul care era împreună cu el i-au urmărit până la Gherar şi mulţi dintre cuşiţi au căzut rămânând fără viaţă, căci au fost zdrobiţi dinaintea Domnului şi a oştirii Sale. Ei au luat o mare pradă de război. 14 Totodată ei au distrus toate cetăţile din preajma Gherarului, căci groaza Domnului intrase în ele. Ei au prădat toate aceste cetăţi, căci găsiseră multă pradă în ele. 15 De asemenea, au distrus adăposturile turmelor şi au pus mâna pe o mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Reforma lui Asa

15 Azaria, fiul lui Oded, peste care era Duhul lui Dumnezeu, a ieşit în întâmpinarea lui Asa şi i-a zis: „Asa, tot Iuda şi Beniamin, ascultaţi-mă! Domnul este cu voi atunci când şi voi sunteţi cu El. Dacă-L veţi căuta, El Se va lăsa găsit de voi, dar dacă-L părăsiţi şi El vă va părăsi. Multe zile Israel a fost fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să-l înveţe şi fără Lege. Atunci, în strâmtorarea lor, s-au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi El S-a lăsat găsit. În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare nici la sosire, căci erau tulburări printre toţi locuitorii ţărilor. Un neam era zdrobit de un alt neam şi o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri. Voi însă fiţi tari şi nu vă odihniţi mâinile, căci există o răsplată pentru munca voastră.“

Când a auzit aceste cuvinte şi această profeţie a lui Azaria, fiul[ac] profetului Oded, Asa s-a îmbărbătat şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda, a lui Beniamin şi din cetăţile pe care le cuceriseră în regiunea muntoasă a lui Efraim. El a înnoit altarul Domnului care se afla înaintea porticului de la Casa Domnului. I-a adunat pe toţi cei din Iuda şi din Beniamin, precum şi pe străinii care erau printre ei, veniţi din Efraim, din Manase şi din Simeon, căci mulţi din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. 10 S-au strâns cu toţii la Ierusalim, în luna a treia a celui de-al cincisprezecelea an al domniei lui Asa. 11 În ziua aceea au jertfit Domnului din prada pe care o aduseseră – şapte sute de boi şi şapte mii de oi. 12 Ei au încheiat un legământ potrivit căruia Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor. 13 Oricine nu-L căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia să fie omorât, fie că era mic sau mare, bărbat sau femeie. 14 Au făcut un jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi în sunet de trâmbiţă şi de corn. 15 Toţi cei din Iuda s-au bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor. Ei L-au căutat pe Domnul cu toată pasiunea, iar El S-a lăsat găsit de ei. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.

16 De asemenea, regele Asa n-a mai lăsat-o nici chiar pe bunica[ad] sa, Maaca, să fie regină, pentru că aceasta făcuse un idol hidos al Aşerei[ae]. Asa i-a tăiat idolul hidos, l-a sfărâmat şi l-a ars lângă uedul[af] Chidron. 17 Dar înălţimile nu au fost îndepărtate din Israel, deşi inima lui Asa a fost devotată Domnului în tot timpul vieţii lui. 18 El a adus în Casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el şi tatăl său le închinaseră Domnului: argintul, aurul şi vasele. 19 Şi nu a mai avut loc nici un război până în al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.[ag]

16 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Başa, regele lui Israel, a înaintat împotriva lui Iuda. El a început să fortifice Rama, ca să nu dea voie nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa, regele lui Iuda. Asa a luat argintul şi aurul din vistieriile Casei Domnului şi din vistieriile palatului regelui şi le-a trimis lui Ben-Hadad, regele Aramului, care locuia în Damasc, zicându-i astfel: „Să fie un legământ între mine şi tine, aşa cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur! Du-te deci şi rupe legământul tău cu Başa, regele lui Israel, ca el să se retragă dinaintea mea.“

Ben-Hadad a ascultat de regele Asa şi i-a trimis pe conducătorii oştirilor sale împotriva cetăţilor lui Israel. Ei au cucerit cetăţile Iyon, Dan, Abel-Maim[ah], precum şi toate cetăţile cu provizii din Neftali. Când Başa a auzit acest lucru, a încetat să mai fortifice Rama şi a oprit lucrarea. Atunci regele Asa i-a pus pe toţi cei din Iuda să ia pietrele şi lemnele folosite de Başa la fortificarea Ramei. El le-a folosit la fortificarea Ghevei şi a Miţpei.

În vremea aceea, văzătorul Hanani a venit la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe regele Aramului şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea regelui Aramului din mâna ta! Nu aveau cuşiţii[ai] şi libienii o oştire numeroasă, cu care şi cu foarte mulţi călăreţi? Şi totuşi, pentru că te-ai încrezut în Domnul, El i-a dat în mâna ta. Căci ochii Domnului străbat întreg pământul ca să-i întărească pe cei a căror inimă este devotată Lui. Ai lucrat ca un nebun în această privinţă şi de aceea, de acum încolo, vei avea parte de războaie!“

10 Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a aruncat în temniţă[aj], căci era foarte furios pe acesta. În acelaşi timp, Asa îi chinuia şi pe unii din popor. 11 Faptele lui Asa, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. 12 În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, regele Asa a avut o boală de picioare, iar suferinţa i-a fost foarte mare. Dar chiar şi în boala sa, el nu L-a întrebat pe Domnul, ci pe doctori[ak].

13 Asa s-a culcat alături de părinţii săi, murind în al patruzeci şi unulea an al domniei sale. 14 L-au înmormântat în mormântul pe care şi l-a săpat în Cetatea lui David. L-au aşezat pe un pat umplut cu mirodenii şi cu felurite miresme preparate din uleiuri şi au făcut, în cinstea lui, un foc foarte mare.

Domnia lui Iehoşafat peste Iuda

17 În locul lui Asa a domnit fiul său Iehoşafat. El s-a întărit împotriva lui Israel. A pus trupe în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda şi a plasat garnizoane atât în Iuda, cât şi în cetăţile lui Efraim, care fuseseră cucerite de tatăl său, Asa. Domnul a fost cu Iehoşafat, căci el a umblat în cele dintâi căi ale strămoşului său David şi nu a căutat pe baali[al], ci L-a căutat pe Dumnezeul strămoşului său şi a urmat poruncile Lui, fără să săvârşească faptele lui Israel. Domnul a întărit regatul sub conducerea lui. Toţi cei din Iuda îi aduceau daruri lui Iehoşafat şi el a avut parte de multă bogăţie şi slavă. Inima lui a fost plină de râvnă pentru căile Domnului, îndepărtând din Iuda chiar şi înălţimile şi aşerele.

În al treilea an al domniei sale, Iehoşafat i-a trimis în cetăţile lui Iuda pe Ben-Hail, pe Obadia, pe Zaharia, pe Netanel şi pe Micaia, căpeteniile sale, ca să înveţe poporul. Împreună cu ei erau următorii leviţi: Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, precum şi preoţii Elişama şi Iehoram. Ei au învăţat pe cei din Iuda din Cartea Legii Domnului, pe care o aveau cu ei. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat poporul. 10 Groaza Domnului a venit peste toate regatele ţărilor din jurul lui Iuda, astfel că ele nu s-au războit cu Iehoşafat. 11 Nişte filisteni i-au adus lui Iehoşafat daruri şi un tribut în argint, iar nişte arabi i-au adus turme: şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.

12 Iehoşafat a ajuns pe culmea cea mai înaltă a măririi. El a zidit în Iuda fortăreţe şi cetăţi pentru provizii. 13 Avea multe proprietăţi în cetăţile lui Iuda. La Ierusalim avea ostaşi, luptători viteji. 14 Iată numărul lor, potrivit familiilor lor: din Iuda, căpetenii peste mii erau următorii: căpetenia Adna, însoţit de trei sute de mii[am] de războinici viteji; 15 alături de el era căpetenia Iohanan, însoţit de două sute optzeci de mii de oameni, 16 şi Amasia, fiul lui Zicri, un voluntar în slujba Domnului, însoţit de două sute de mii de războinici viteji; 17 din Beniamin erau următorii: Eliada, un războinic viteaz, însoţit de două sute de mii de oameni înarmaţi cu arcuri şi scuturi; 18 alături de el era Iehozabad, însoţit de o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război. 19 Aceştia erau cei aflaţi în slujba regelui, în afară de cei puşi de rege în cetăţile fortificate de pe tot cuprinsul lui Iuda.

Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab

18 Când Iehoşafat a ajuns să aibă multă bogăţie şi slavă, el s-a încuscrit cu Ahab. După mai mulţi ani, Iehoşafat a coborât la Ahab, în Samaria. În cinstea lui şi a poporului care era cu el, Ahab a înjunghiat o mulţime de oi şi de boi. Apoi l-a îndemnat să-l însoţească împotriva Ramot-Ghiladului. Ahab, regele lui Israel, l-a întrebat pe Iehoşafat, regele lui Iuda:

– Vrei să mergi cu mine împotriva Ramot-Ghiladului?

– Eu şi cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău, i-a răspuns Iehoşafat. Vin şi eu cu tine la război.

Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:

– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului!

Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:

– Să mergem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?

– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Dumnezeu îl va da în mâna regelui!

– Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului, ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.

Regele lui Israel i-a răspuns:

– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.

– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.

Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[an] şi i-a spus:

– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron, în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 10 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne din fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 11 Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“

12 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:

– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!

13 –Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce va spune Dumnezeul meu, i-a răspuns Micaia.

14 Când au ajuns la rege, acesta l-a întrebat:

– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?

– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci vor fi daţi în mâinile voastre!

15 – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.

16 Atunci el a zis:

– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“

17 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:

– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?

18 Micaia a mai zis:

– Ascultaţi Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul, şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare la dreapta şi la stânga Lui. 19 Şi Domnul a întrebat:

– Cine-l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?

Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 20 Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Eu îl voi amăgi!

– Cum? l-a întrebat Domnul.

21 – Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.

Şi Domnul i-a zis:

– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!

22 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.

23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:

– Pe unde a ieşit Duhul[ao] Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?

24 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi, i-a răspuns Micaia!

25 După aceea, regele lui Israel a zis:

– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 26 şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“

27 Dar Micaia a spus:

– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine! Voi, cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.

Moartea lui Ahab

28 Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 29 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s-a deghizat şi au intrat cu toţii în luptă. 30 Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 31 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor şi Domnul l-a ajutat. Dumnezeu i-a îndepărtat de la el, 32 fiindcă atunci când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 33 După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 34 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.

19 În timp ce Iehoşafat, regele lui Iuda, se întorcea cu bine acasă, la Ierusalim, i-a ieşit înainte Iehu, fiul văzătorului Hanani. Acesta i-a zis regelui Iehoşafat: „Tu ajuţi pe cel nelegiuit şi iubeşti pe[ap] cel ce Îl urăşte pe Domnul? Din această cauză mânia Domnului este împotriva ta! Totuşi au fost găsite şi lucruri bune în tine, căci ai distrus aşerele[aq] din ţară şi te-ai hotărât în inima ta să-L cauţi pe Dumnezeu.“

Reformele legislative ale lui Iehoşafat

Iehoşafat a continuat să locuiască la Ierusalim. Apoi a mai ieşit o dată în mijlocul poporului, străbătând ţara de la Beer-Şeba până la regiunea muntoasă a lui Efraim şi i-a adus înapoi pe cei din popor la Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. Iehoşafat a rânduit judecători în ţară, în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda, în fiecare cetate. El le-a zis judecătorilor: „Aveţi grijă ce faceţi, căci nu judecaţi pentru un om, ci pentru Domnul, Care este cu voi când rostiţi sentinţa! Şi acum, groaza Domnului să fie peste voi! Vegheaţi şi împliniţi-vă bine slujba, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu există nedreptate, părtinire sau mită!“

De asemenea, Iehoşafat a rânduit şi la Ierusalim pe unii dintre leviţi, dintre preoţi şi dintre căpeteniile de familii din Israel ca să se ocupe de judecata Domnului şi de neînţelegeri; aceştia s-au stabilit la Ierusalim. El le-a poruncit următoarele: „Să lucraţi în frică de Domnul, cu credincioşie şi din toată inima! 10 În orice neînţelegere care ajunge la voi de la fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, neînţelegere cu privire la un omor sau cu privire la o lege, o poruncă, o reglementare sau o hotărâre, voi va trebui să-i învăţaţi, ca astfel să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi mânia Lui să nu izbucnească peste voi şi peste cei din poporul vostru. Faceţi aşa şi nu veţi fi vinovaţi! 11 Iată, preotul Amaria este căpetenia voastră pentru toate treburile Domnului, iar Zebadia, fiul lui Ismael, este liderul Casei lui Iuda pentru toate treburile regelui; totodată leviţii vor sluji înaintea voastră ca dregători. Întăriţi-vă şi lucraţi, iar Domnul să fie cu cel ce face binele!“

Iehoşafat respinge invazia din est

20 După o vreme, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi[ar] au pornit la război împotriva lui Iehoşafat. Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au înştiinţat zicându-i: „O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare[as], din Edom[at], şi au ajuns la Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.“ Iehoşafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul şi a vestit un post în tot ţinutul lui Iuda. Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul. Iehoşafat a stat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curţii celei noi şi a zis:

Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpâneşti peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea şi tăria şi nimeni nu Ţi se poate împotrivi! Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminţei[au] lui Avraam, prietenul Tău[av]? Ei au locuit în ţară şi au zidit în ea un Lăcaş pentru Numele Tău, zicând: «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta înaintea acestei Case şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta şi dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugămne asculţi şi să ne izbăveşti!» 10 Priveşte acum la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din ţara Egiptului, căci el i-a ocolit şi nu i-a nimicit, – 11 priveşte cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12 O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră! Noi nu ştim ce să ne facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine!“

13 Toţi bărbaţii din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilaşii, cu soţiile şi cu fiii lor. 14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmaşii lui Asaf. 15 El a zis:

„Voi, toţi cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iehoşafat, ascultaţi! Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16 Mâine, să înaintaţi împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel. 17 Voi nu veţi avea de luptat. Opriţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine, ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!“

18 Iehoşafat s-a închinat cu faţa la pământ. Toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-I-se, 19 iar leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.

20 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis:

„Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi! Încredeţi-vă în profeţii Lui şi veţi izbândi!“

21 S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului şi-L lăudau cu podoabe sfinte[aw], să iasă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Domnul! Îndurarea Lui ţine pe vecie![ax] 22 În clipa când au început să cânte şi să aducă laudă, Domnul a aşezat o ambuscadă împotriva amoniţilor, moabiţilor şi a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda şi aceştia au fost învinşi. 23 Amoniţii şi moabiţii s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alţii şi s-au nimicit între ei. 24 Când cei din Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau zări pustia şi s-au uitat înspre mulţimea de duşmani, iată că acolo erau numai leşuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase. 25 Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre leşuri[ay] o mulţime de bunuri, haine[az] şi vase preţioase, şi au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. 26 În ziua a patra, s-au strâns cu toţii în valea Beraca[ba], unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi. 27 Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoşafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva duşmanilor lor. 28 Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire şi din trâmbiţe şi s-au dus înspre Casa Domnului. 29 Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu duşmanii lui Israel. 30 Prin urmare, regatul lui Iehoşafat a avut parte de linişte şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31 Aşadar, Iehoşafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 32 El a umblat în căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului. 33 Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu şi-a alipit inima de Dumnezeul strămoşilor lui. 34 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, de la început până la sfârşit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“. 35 După o vreme, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire. 36 S-a aliat cu el ca să construiască nişte corăbii ce urmau să navigheze la Tarşiş[bb]. Au construit corăbiile la Eţion-Gheber. 37 Atunci Eliezer din Mareşa, fiul lui Dodava, a profeţit împotriva lui Iehoşafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îţi va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate şi nu au mai reuşit să navigheze la Tarşiş.

21 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

Fraţii săi, fii ai lui Iehoşafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail şi Şefatia. Toţi aceştia erau fii ai lui Iehoşafat, regele lui Israel[bc]. Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint şi lucruri scumpe, precum şi cetăţi fortificate în Iuda, însă domnia i-o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut. Când a urcat pe tronul regatului tatălui său şi şi-a întărit domnia, Iehoram i-a ucis cu sabia pe toţi fraţii săi, precum şi pe unii dintre conducătorii lui Israel. Iehoram avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. Iehoram a trecut hotarul împreună cu conducătorii săi şi cu carele sale. Edomiţii îl înconjuraseră pe el şi pe conducătorii carelor sale, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi i-a învins. 10 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în acea perioadă s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi. 11 El a zidit înălţimi în munţii lui Iuda, i-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze şi i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda.

12 I-a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului tău David:

«Pentru că nu ai umblat în căile tatălui tău, Iehoşafat, nici în căile lui Asa, regele lui Iuda, 13 ci ai umblat în căile regilor lui Israel şi i-ai făcut pe cei din Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, aşa cum a făcut familia lui Ahab, pentru că i-ai ucis pe fraţii tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine, 14 iată că Domnul va lovi cu o mare urgie poporul tău, fiii tăi, soţiile tale şi toate proprietăţile tale. 15 Iar pe tine te va lovi cu o boală cumplită, o boală de măruntaie. Boala se va agrava pe zi ce trece, până când măruntaiele îţi vor ieşi afară.»“

16 Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor şi al arabilor care locuiau în vecinătatea cuşiţilor[bd]. 17 Aceştia au înaintat împotriva lui Iuda, au pătruns în el, au jefuit toate bogăţiile găsite în palatul regelui şi i-au luat captivi pe fiii şi pe soţiile acestuia, nelăsându-i nici un fiu, în afară de Ahazia[be], cel mai mic dintre fiii săi. 18 După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. 19 Ea s-a agravat pe zi ce trecea, până când, la sfârşitul a doi ani de suferinţă, i-au ieşit măruntaiele afară din cauza bolii şi a murit în chinuri cumplite. Poporul său nu a făcut foc în cinstea lui, aşa cum făcuseră strămoşilor lui.

20 Iehoram era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s-a dus fără ca cineva să-l regrete. L-au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormântul regilor.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

22 În locul lui Iehoram, locuitorii Ierusalimului l-au pus rege pe Ahazia, fiul său mai mic, căci toţi fiii săi mai mari fuseseră ucişi de hoarda care năvălise în tabără împreună cu arabii. Aşa a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani[bf] când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată[bg] a lui Omri. Şi el a trăit asemenea familiei lui Ahab, fiindcă mama lui îl îndemna să facă rău. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca cei din familia lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, aceştia i-au fost sfetnici spre pierzarea sa. El s-a luat după sfatul acestora şi s-a dus cu Ioram[bh], fiul lui Ahab, regele lui Israel, ca să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram, astfel că el s-a întors la Izreel ca să se vindece de rănile pricinuite la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia[bi], fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit. Prin voia lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui Ahazia a venit acesta la Ioram. Căci după ce a sosit la Ioram, el a ieşit împreună cu acesta ca să-l întâmpine pe Iehu, fiul lui Nimşi, cel care fusese uns de Domnul ca să nimicească familia lui Ahab. În timp ce Iehu îndeplinea judecata asupra familiei lui Ahab, a dat peste conducătorii lui Iuda şi peste fiii fraţilor[bj] lui Ahazia aflaţi în slujba acestuia şi i-a omorât. După aceea a pornit în căutarea lui Ahazia. Oamenii lui l-au capturat în Samaria, în timp ce acesta se ascundea. Ei l-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au înmormântat, căci îşi ziceau: „Este totuşi nepotul[bk] lui Iehoşafat, cel care L-a căutat pe Domnul din toată inima!“ Astfel, nu a mai rămas nimeni în familia lui Ahazia care să aibă putere să conducă regatul.

Uzurparea tronului de către Atalia

10 Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, a uneltit să-i omoare pe toţi urmaşii familiei regale a Casei lui Iuda. 11 Dar Iehoşeba[bl], fiica regelui Iehoram, l-a luat pe ascuns pe Ioaş, fiul lui Ahazia, din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fi fost ucişi şi l-a pus împreună cu doica lui într-un dormitor[bm]. Astfel Iehoşeba l-a ascuns de Atalia şi aceasta nu l-a omorât. Iehoşeba era fiica regelui Iehoram, soţia preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia. 12 Vreme de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu ei în Casa lui Dumnezeu, timp în care Atalia a domnit peste ţară.

Complotul lui Iehoiada

23 În cel de-al şaptelea an, Iehoiada a prins curaj şi a făcut un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, şi cu Elişafat, fiul lui Zicri. Ei au străbătut ţara lui Iuda, i-au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe căpeteniile familiilor lui Israel şi au venit la Ierusalim. Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Iată-l pe fiul regelui! El va domni, aşa cum a promis Domnul cu privire la urmaşii lui David. Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceţi: o treime din preoţii şi leviţii care vor intra în slujbă în ziua de Sabat să stea de pază la intrări, o treime la palatul regelui şi o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curţile Casei Domnului. Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoţii şi leviţii care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinţi. Toţi ceilalţi din popor însă să păzească porunca Domnului. Leviţii vor trebui să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege când va ieşi şi când va intra[bn].“

Leviţii şi toţi cei din Iuda au făcut întocmai cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, şi-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în ziua de Sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul nici unei cete. Apoi preotul Iehoiada le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele şi scuturile cele mari şi cele mici, care aparţinuseră regelui David şi care erau în Casa lui Dumnezeu. 10 Toţi cei din popor, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar şi de Casă. 11 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Mărturia[bo]. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns strigând: „Trăiască regele!“

12 Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga şi îl lăuda pe rege, a venit spre mulţimea de la Casa Domnului. 13 S-a uitat şi iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege şi tot poporul se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii cântau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!“ 14 Preotul Iehoiada le-a trimis pe căpeteniile peste sute, care conduceau oştirea, zicându-le: „Scoateţi-o afară dintre rânduri şi oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să nu o omorâţi în Casa Domnului!“ 15 Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, intrarea de la Poarta Cailor, şi au omorât-o acolo.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.