Bible in 90 Days
Orice lucru îşi are timpul său
3 „Pentru toate există o vreme,
şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:
2 un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
3 un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
4 un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde;
un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
5 un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;
6 un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
7 un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
8 un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
un timp pentru război şi un timp pentru pace.
9 Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10 Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea. 11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia[a] în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă. 13 În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14 Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15 Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.[b]
16 Am mai văzut ceva sub soare:
Pe scaunul justiţiei trona răutatea,
iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.
17 Atunci mi-am zis:
«Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept,
căci atunci va fi timp pentru orice lucru
şi pentru orice faptă.»
18 Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele. 19 Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune! 20 Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână. 21 Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor[c] se coboară sub pământ?
22 Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“
Deşertăciunea ordinii sociale. Valoarea prieteniei
4 „M-am uitat apoi şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare. Şi iată că
lacrimile celor asupriţi
nu aveau alinare;
puterea era de partea asupritorilor lor
şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.
2 Am declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă. 3 Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.
4 Am văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.
5 «Prostul îşi încrucişează mâinile
şi se ruinează[d].
6 Mai bine puţin cu pace,
decât de două ori mai mult cu osteneală
şi goană după vânt!»
7 Am mai văzut o deşertăciune sub soare:
8 Există câte un om singur-singurel,
care nu are nici fii, nici fraţi
şi care se osteneşte fără încetare,
dar nu se satură de avere.
„Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el,
şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“
Şi aceasta este o deşertăciune
şi un lucru rău
9 Este mai bine în doi, decât de unul singur,
căci doi obţin o plată mai bună pentru munca lor.
10 Dacă unul dintre ei va cădea,
celălalt îl va ridica,
dar vai de cel care cade
şi nu există un altul care să-l ridice!
11 Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc,
dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?
12 Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva,
doi pot să i se împotrivească,
iar funia împletită în trei nu este ruptă uşor.
13 Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat, 14 căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. 15 Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16 Tot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr[e]. Totuşi, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“
Păzeşte-te de promisiuni pripite
5 „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nesăbuiţilor, căci ei nu ştiu că săvârşesc un rău.
2 Nu te grăbi să-ţi deschizi gura
şi inima ta să nu se pripească
să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în ceruri,
iar tu eşti pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
3 Căci aşa cum visele se nasc din mulţimea grijilor,
tot aşa prostia nesăbuitului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.[f]
4 Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac nesăbuiţii. Aşadar, împlineşte-ţi jurământul! 5 Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte şi să nu le împlineşti. 6 Nu lăsa gura să-ţi ducă trupul în păcat, aşa încât să-i zici trimisului[g] lui Dumnezeu[h]: «A fost o greşeală!» De ce să se mânie Dumnezeu din pricina glasului tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Visele multe sunt deşarte, la fel cum şi cuvintele multe sunt nefolositoare.[i] Aşadar, teme-te de Dumnezeu!“
Deşertăciunea bogăţiei
8 „Când vezi că într-o provincie săracul este asuprit, iar dreptatea şi omul drept sunt persecutaţi, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alţii şi mai mari! 9 Cu toţii au parte de resursele ţării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele[j].
10 Cel ce iubeşte argintul nu se satură de el,
iar cine iubeşte bogăţia nu are câştig.
Aceasta este tot o deşertăciune!
11 Când se înmulţesc bunătăţile,
se înmulţesc şi cei ce le mănâncă
şi ce câştig mai are proprietarul lor,
decât doar că le vede cu ochii lui?
12 Dulce este somnul pentru cel ce a muncit,
fie că a mâncat puţin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea
nu-i oferă liniştea pentru odihnă.
13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare:
am văzut bogăţie strânsă pentru[k] proprietarul ei, dar înspre răul său,
14 bogăţie pierdută printr-un negoţ nereuşit;
astfel fiul care i s-a născut
nu mai rămâne cu nimic.
15 Gol a ieşit din pântecele mamei sale
şi tot astfel s-a şi întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din osteneala lui,
din tot ce-i aparţinuse!
16 Şi următorul lucru este un mare rău:
întocmai cum vine omul, aşa şi pleacă,
şi ce câştig are omul din aceasta?!
S-a ostenit în zadar!
17 Toată viaţa lui a mâncat pe întuneric,
cu multă tulburare, cu suferinţă şi cu mânie.
18 Iată ce am înţeles eu că este bine şi frumos: ca omul să mănânce, să bea şi să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puţinelor zile ale vieţii sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa. 19 De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi averi şi căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-şi ia partea ce i se cuvine din ele şi să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci el nu se gândeşte prea mult la cât de trecătoare îi este viaţa, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“
6 Există un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. 2 De exemplu, Dumnezeu îi dă unui om bogăţie, averi şi faimă, aşa încât nu-i lipseşte nimic din ceea ceşi doreşte, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deşertăciune şi un rău tulburător!
3 Ar putea exista un om căruia i s-ar naşte o sută de fii şi care ar trăi o viaţă lungă, un om căruia i s-ar lungi anii vieţii lui, dar al cărui suflet nu s-ar sătura de bunătăţile strânse şi care nu ar avea parte nici de loc de îngropare. Eu zic că, decât ca el, mai bine stârpitură! 4 Acesta se naşte în zadar şi pleacă în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele. 5 În plus, el nu a văzut şi nu a cunoscut soarele. Totuşi este mai multă linişte pentru acesta, decât pentru celălalt, 6 chiar dacă celălalt ar trăi cu două mii de ani mai mult, căci de bunătăţi nu a avut parte. Oare nu merg toate într-un singur loc?
7 Deşi toată osteneala omului este pentru gura lui,
totuşi sufletul nu este mulţumit.
8 Cu ce este mai câştigat înţeleptul faţă de cel prost?
Ce câştigă săracul
ştiind cum să se poarte înaintea celorlalţi?
9 Mai bună este priveliştea dată de ochi,
decât hoinăreala după pofte!
Dar şi aceasta este deşertăciune
şi goană după vânt!
10 Ceea ce există de mult timp a fost deja numit
şi ce este omul a fost cunoscut deja;
el nu se poate judeca
cu cel ce este mai tare decât el.
11 Cu cât sunt mai numeroase cuvintele,
cu atât este mai mare deşertăciunea!
Şi ce folos are omul din aceasta?
12 Cine ştie ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viaţă, în zilele vieţii lui deşarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?“
Adevăratele valori
7 „Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul mirositor
şi mai mult preţuieşte ziua morţii decât ziua naşterii.
2 Mai bine să mergi într-o casă de jale
decât într-o casă de petrecere,
căci acesta este sfârşitul oricărui om,
iar cel rămas în viaţă ar trebui să priceapă aceasta.
3 Mai bună este tristeţea decât râsul,
căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
4 Inima înţelepţilor se află în casa de jale,
dar inima proştilor se află în casa de petrecere.
5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului,
decât să auzi cântecul proştilor.
6 Precum pârâie spinii sub oală,
aşa este şi râsul prostului!
Şi aceasta este o deşertăciune!
7 Asuprirea îl transformă pe înţelept într-un prost,
iar mita corupe inima.
8 Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui
şi mai bună este răbdarea decât mândria.
9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuieşte în sânul nesăbuiţilor!
10 Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?»,
căci nu din înţelepciune întrebi aceasta!
11 Este bună înţelepciunea, aşa cum şi moştenirea este bună
şi de folos celor ce văd soarele,
12 căci înţelepciunea este un adăpost[l],
tot aşa cum şi argintul este un adăpost,
dar câştigul cunoaşterii înţelepciunii este acela că dă viaţă celui ce o are.
13 Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 Când vremurile sunt bune, fii fericit!
Când vremurile sunt rele, cugetă:
Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.
15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele deşarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându-şi viaţa în nedreptatea lui.
16 Nu fi prea drept
şi nu te arăta prea înţelept!
De ce să te distrugi singur?
17 Însă nu fi nici foarte rău
şi nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
18 Este bine pe una dintre atenţionări să o apuci,
iar pe cealaltă să n-o laşi din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu le va urma pe amândouă.
19 Înţelepciunea dă mai multă tărie înţeleptului,
decât ar da zece conducători destoinici unei cetăţi.[m]
20 Nu există pe pământ nici un om drept
care să facă numai binele şi niciodată să nu păcătuiască!
21 În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22 Tu ştii în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuţi i-ai blestemat pe alţii.
23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune şi mi-am zis:
«Mă voi înţelepţi!»,
dar înţelepciunea s-a îndepărtat de la mine.
24 Orice ar fi ea, este departe[n]
şi învăluită în mister![o]
Cine o va găsi?!
25 M-am hotărât să cunosc,
să cercetez şi să caut înţelepciunea şi discernământul
şi să pricep stupiditatea răutăţii
şi nebunia nesăbuinţei.
26 Am descoperit că mai amară decât moartea
este femeia care întinde curse,
al cărei suflet este o capcană
şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am descoperit, zice oratorul[p]:
am cercetat lucrurile unul după altul, căutând să le pricep rostul,
28 însă, din tot ce a căutat sufletul meu, nu am găsit decât aceasta:
din o mie de oameni am găsit un bărbat drept,
dar nu am găsit nici măcar o femeie dreaptă.
29 Singurul lucru sigur pe care l-am descoperit este că
Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
dar omul umblă cu multe şiretlicuri.“
Limitele cunoştinţei
8 „Cine este ca cel înţelept?
Cine cunoaşte interpretarea lucrurilor?
Înţelepciunea dă strălucire feţei omului
şi-i schimbă asprimea feţei.
Supune-te regelui
2 Ascultă porunca regelui, îţi zic, din pricina jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu căuta să susţii un lucru rău, căci el face tot ce-i place! 4 Din moment ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: «Ce faci?».
5 Pe cel ce-i păzeşte porunca, nu-l va atinge nici un rău,
iar inima înţeleptului cunoaşte vremea potrivită şi judecata,
6 căci pentru fiecare lucru există un timp şi o judecată,
deşi nenorocirea omului este mare peste el;
7 într-adevăr el nu ştie ce se va întâmpla,
căci nimeni nu-i poate face cunoscut lucrul acesta.
8 La fel cum nimeni nu are putere asupra vântului, ca să-l poată închide[q],
tot aşa nimeni nu are putere asupra zilei morţii.
Şi după cum nimeni nu este scuzat în vreme de război,
tot aşa nici răutatea nu-i va lăsa să scape pe cei ce o practică.
Cei răi şi cei drepţi
9 Am văzut toate aceste lucruri şi am încercat să înţeleg toate lucrările care se fac sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om şi-i poate face rău[r]. 10 Apoi i-am văzut pe cei răi îngropaţi – ei obişnuiau să vină şi să plece de la Sfântul Lăcaş, fiind apoi lăudaţi[s] în cetatea în care făceau astfel. Şi aceasta este o deşertăciune![t]
11 Când sentinţa împotriva faptei rele nu se împlineşte repede, inima muritorilor se umple de planuri ca să facă rău. 12 Chiar dacă celui păcătos, deşi face rău însutit, i se lungeşte viaţa, eu însă ştiu că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13 Totuşi cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu. 14 Există o deşertăciune care are loc pe pământ, şi anume: sunt oameni drepţi peste care vine ceea ce merită cei răi şi sunt oameni nedrepţi peste care vine ceea ce merită cei drepţi. Prin urmare, mi-am zis: «Şi aceasta este o deşertăciune!»
15 Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea şi să se bucure, iar bucuria îl va însoţi în osteneala sa în toate zilele vieţii sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare. 16 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii şi priceperii tuturor lucrărilor care se fac pe pământ, căci omul nu îşi odihneşte ochii nici ziua, nici noaptea. 17 Am înţeles că toate lucrările lui Dumnezeu, toate lucrările care se fac sub soare, nu pot fi pricepute de om. Chiar dacă omul se străduieşte să le cerceteze, nu va găsi răspuns şi, chiar dacă înţeleptul pretinde că deţine cunoaşterea, el nu poate să priceapă.“
Aceeaşi soartă pentru toţi
9 „M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.[u] 2 Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă:
pe cel drept ca şi pe cel nedrept,
pe cel bun ca şi pe cel rău,
pe cel curat[v] ca şi pe cel necurat,
pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca şi pe cel păcătos,
pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.
3 Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi, 4 căci pentru[w] cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.
5 Cei vii ştiu măcar că vor muri,
pe când cei morţi nu mai ştiu nimic;
nu mai au parte de nici o plată;
până şi pomenirea le este dată uitării,
6 la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi
gelozia lor au pierit demult!
Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic
din tot ceea ce se face sub soare.
7 Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările. 8 Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. 9 Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. 10 Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor[x], acolo unde vei merge şi tu de altfel.
11 Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare,
nu cei sprinteni câştigă alergarea
şi nu cei puternici câştigă războiul;
nu cei înţelepţi au parte de pâine,
nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii
şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă,
ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.
12 Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii:
la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare
şi precum sunt prinse păsările în laţ,
tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor,
atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate.
Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia
13 Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ. 14 Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri. 15 În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela. 16 Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.
17 Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor,
decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!
18 Mai bună este înţelepciunea decât armele,
dar un singur păcătos distruge mult bine!»“
Falsele valori
10 „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului,
tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
2 Inima înţeleptului îl conduce la dreapta,
dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.[y]
3 Prostul umblă fără minte pe cale
şi se laudă tuturor cu prostia lui.
4 Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta,
nu-ţi pierde cumpătul,
căci calmul te păzeşte de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
6 prostia este pusă în multe funcţii înalte,
pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
7 Am văzut sclavi călare
şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8 Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea,
iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
9 Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele,
şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.
10 Dacă fierul toporului este tocit
şi lama lui neascuţită,
trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat!
De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!
11 Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit,
stăpânul lui nu are nici un câştig.
12 Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare,
dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti,
iar ultimele sunt nebunie curată –
14 prostul spune o mulţime de vorbe.
Omul nu ştie ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Osteneala prostului îl oboseşte;
nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.
16 Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil[z]
şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17 Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă
şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită,
ca să se întărească, şi nu să se îmbete!
18 Din pricina leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19 Ospeţele se fac pentru a petrece,
vinul este pentru înveselirea vieţii,
dar argintul răspunde la toate.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba
şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“
Valoarea hărniciei
11 „Aruncă-ţi pâinea pe ape,
căci după multe zile o vei găsi iarăşi;[aa]
2 împarte-o în şapte şi chiar în opt,
căci nu ştii ce rău va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă,
atunci o deşartă pe pământ;
când un copac cade la sud sau la nord,
în locul în care cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu mai seamănă,
iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5 Aşa cum nu ştii calea vântului
şi nici cum se formează oasele[ab] în pântecele femeii însărcinate,
tot astfel nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu,
Cel Care le face pe toate.
6 Seamănă sămânţă dimineaţa,
iar seara nu-ţi odihni mâna de la semănat,
fiindcă nu ştii care sămânţă va răsări,
aceasta sau cealaltă,
sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu-ţi aminte de Creatorul tău în tinereţe
7 Lumina este plăcută
şi este bine pentru ochi să vadă soarele.
8 Dacă cineva are parte de mulţi ani,
să se bucure de ei,
dar să se gândească şi la zilele de întuneric,
căci vor fi multe,
pentru că tot ce urmează să vină este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,
veseleşte-ţi inima cât eşti tânăr!
Umblă pe căile dorite de inima ta
şi plăcute ochilor tăi,
dar să ştii că pentru toate acestea
te va chema Dumnezeu la judecată!
10 Izgoneşte orice supărare din inima ta,
alungă răul din trupul tău,
căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare[ac]!“
12 „Adu-ţi aminte de Creatorul tău
în zilele tinereţii tale,
până nu vin zilele cele rele
şi până nu se apropie anii când vei zice:
«Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;
2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele
şi până nu se întorc norii după ploaie.
3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei
şi se îndoaie cei tari,
se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat,
şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uşi care dau în stradă
şi scade sunetul morii.
Atunci te vei scula la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;
5 te vei teme de înălţimi
şi te vei speria pe drum!
Adu-ţi aminte de Creatorul tău,
până nu înfloreşte migdalul
până nu se târăşte lăcusta
şi trece pofta,
căci fiecare merge spre casa cea veşnică,
iar bocitorii cutreieră pe stradă;
6 până nu se rupe funia de argint
şi până nu se sparge vasul de aur,
până nu se sfărâmă vasul la izvor
şi până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată,
şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul[ad].
Totul este deşertăciune!“
Epilog
9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe. 10 Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe[ae] sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor. 12 „Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.
13 Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
«Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.[af]
14 Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.»“
1 Cântarea Cântărilor compusă de Solomon.
Sulamita
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci iubirea ta este mai plăcută decât vinul.
3 Mirosul parfumurilor tale este unul plăcut,
iar numele tău este asemenea parfumului care se revarsă.
De aceea te iubesc pe tine fetele.
4 Trage-mă după tine! Să fugim împreună!
Fie ca regele să mă ducă[ag] în odăile lui.
Corul
Ne vom bucura şi ne vom desfăta cu tine[ah]
şi îţi vom elogia dezmierdările mai mult ca vinul,
căci meriţi să fii iubit.
Sulamita
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
asemenea corturilor din Chedar,
asemenea draperiilor din Salma[ai].
6 Nu vă miraţi că sunt neagră,
fiindcă m-a ars soarele.
Fiii mamei mele s-au purtat rău cu mine
şi m-au pus să păzesc viile;
însă via mea nu am păzit-o.
7 Dezvăluie-mi, iubitul inimii mele, unde îţi duci turma la păscut
şi unde o odihneşti la amiază?
Pentru ce să te caut ca una care este acoperită[aj]
pe la turmele prietenilor tăi?
Corul
8 Dacă nu ştii, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
atunci mergi pe urmele lăsate de turmă
şi paşte-ţi iezii
lângă corturile păstorilor!
Iubitul
9 Iubita mea, eu te asemăn cu o iapă
înhămată la unul dintre carele lui Faraon.
10 Cât de frumoşi îţi sunt obrajii, înconjuraţi de podoabe,
şi gâtul tău cu şiraguri de mărgăritare[ak]!
11 Îţi vom face podoabe de aur,
stropite cu argint.
Sulamita
12 În timp ce regele stătea la masă,
nardul meu îşi revărsa parfumul.
13 Iubitul meu îmi este ca un mănunchi de smirnă,
odihnindu-se între sânii mei.
14 Iubitul meu îmi este ca un buchet de flori de hena
din viile din En-Ghedi.
Iubitul
15 Eşti atât de frumoasă, iubita mea, atât de frumoasă!
Ochii tăi sunt ca o pereche de porumbei.
Sulamita
16 Eşti atât de frumos, iubitul meu, atât de plăcut!
Verdeaţa este patul nostru;
17 grinzile casei noastre sunt cedrii,
iar tavanele ei sunt brazii.
2 Eu sunt un trandafir[al] din Şaron,
un crin al văilor.
Iubitul
2 Cum este crinul printre spini,
astfel este iubita mea între fete.
Sulamita
3 Cum este mărul printre copacii pădurii,
aşa este iubitul meu între tineri.
Îmi place să stau la umbra lui
şi rodul lui este dulce pentru gura mea.
4 El m-a adus în odaia de petrecere,
iar steagul lui peste mine era iubirea.
5 Întăriţi-mă cu prăjituri cu stafide,
învioraţi-mă cu mere,
fiindcă sunt bolnavă de iubire!
6 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele şi pe căprioarele câmpului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere[am]!
8 Auziţi glasul iubitului meu!
Iată-l venind,
sărind peste munţi,
săltând peste dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă,
ca un pui de cerb.
Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,
uitându-se prin ferestre
şi contemplând printre zăbrele.
10 Iubitul meu a vorbit şi mi-a zis:
„Ridică-te, iubita mea,
şi vino cu mine, frumoasa mea,
11 pentru că, iată, iarna a trecut,
ploaia s-a oprit şi s-a dus![an]
12 Pe câmp răsar florile,
a venit timpul cântării
şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!
13 Smochinii dau primele roade
şi florile viilor îşi răspândesc parfumul.
Ridică-te şi vino, iubita mea,
vino cu mine, frumoasa mea!
14 Porumbiţa mea, din crăpăturile stâncii,
din locurile ascunse ale înălţimilor,
arată-mi faţa ta
şi lasă-mă să-ţi aud glasul,
căci glasul tău este dulce,
iar faţa ta este încântătoare!“
Corul[ao]
15 Prindeţi-ne vulpile,
micuţele vulpi
care distrug viile,
viile noastre care sunt în floare!
Sulamita
16 Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui!
El îşi paşte turma printre crini.
17 Până când se va lumina de ziuă,
iar umbrele vor zbura,
întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă,
sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi![ap]
3 Am tânjit toată noaptea, în patul meu,
după iubitul inimii mele;
am tânjit după el, dar el n-a venit.
2 Însă acum mă voi ridica şi voi străbate cetatea,
voi merge pe străzile şi în pieţele ei;
îl voi căuta pe iubitul inimii mele!
L-am căutat, dar nu l-am găsit.
3 M-au găsit santinelele
care dădeau ocol cetăţii.
„Nu l-aţi văzut pe iubitul inimii mele?“
4 De-abia trecusem de ei
şi l-am găsit pe iubitul inimii mele!
L-am prins şi nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a născut.
5 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele şi pe căprioarele câmpului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere!
Corul
6 Ce se iveşte din pustie,
ca nişte stâlpi de fum,
parfumaţi cu smirnă şi cu tămâie,
preparaţi din toate aromele negustorului?
7 Iată, este lectica[aq] lui Solomon,
cu şaizeci de războinici în jurul ei,
dintre bărbaţii cei mai viteji ai lui Israel,
8 toţi înarmaţi cu săbii
şi având experienţă în luptă,
fiecare purtându-şi sabia la şold,
din cauza terorii din noapte.
9 Regele Solomon şi-a făcut această lectică[ar]
din lemn de Liban.
10 Stâlpii i-a făcut din argint,
iar cadrul din aur.
Scaunul a fost făcut din purpură,
iar interiorul a fost împodobit cu piele[as]
de[at] către fiicele Ierusalimului.
11 Ieşiţi, fiice ale Sionului,
şi priviţi-l pe regele Solomon purtând coroana,
coroana primită de la mama sa
în ziua căsătoriei lui,
în ziua bucuriei inimii lui!
Iubitul
4 Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
oh, cât de frumoasă!
Ochii tăi sunt ca nişte porumbei
ascunşi în spatele voalului;
părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu-se din muntele Ghilad!
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, tunse de curând,
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
şi nici una din ele nu este singură!
3 Buzele tale sunt ca o panglică roşie
şi gura ta este minunată!
Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie,
în spatele voalului!
4 Gâtul tău este ca turnul lui David,
zidit piatră pe piatră![au]
O mie de scuturi sunt expuse pe el,
toate scuturi de războinici.
5 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi cerbi tineri,
ca gemenii unei gazele,
care pasc între crini!
6 Până când se va lumina de ziuă
şi vor zbura umbrele,
voi merge la muntele de smirnă
şi la dealul de tămâie!
7 Eşti desăvârşit de frumoasă, iubita mea,
şi nu ai nici un cusur!
8 Vino cu mine din Liban, mireasa mea,
vino cu mine din Liban!
Coboară din vârful Amana,
de pe culmea Senirului şi de pe Hermon;
din hăţişurile leilor
şi din munţii leoparzilor.
9 Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,
mi-ai fermecat inima
cu o singură privire a ochilor tăi
şi doar cu colierul de la gâtul tău.
10 Cât de încântătoare este iubirea ta, sora mea, mireasa mea!
Iubirea ta este mai încântătoare decât vinul,
iar mirosul parfumului tău este mai plăcut decât toate mirodeniile.
11 De pe buzele tale se prelinge miere, mireasa mea!
Miere şi lapte se află sub limba ta,
iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Eşti o grădină închisă, sora mea, mireasa mea,
un izvor închis, o fântână pecetluită!
13 Plantele tale sunt o grădină cu rodii,
cu fructe alese,
cu hena şi cu nard,
14 cu nard şi cu şofran,
cu trestie mirositoare şi cu scorţişoară,
cu toate soiurile de arbori de tămâie,
cu smirnă şi aloe,
cu toate mirodeniile cele mai fine.
15 Eşti[av] o fântână din grădină,
un izvor de ape vii,
ce curge din Liban!
Sulamita
16 Trezeşte-te, vânt din nord,
şi vino, vânt din sud!
Suflaţi peste grădina mea
ca să-şi reverse parfumurile!
Să intre iubitul meu în grădina lui
şi să-i mănânce fructele cele alese!
Iubitul
5 Am venit în grădina mea, sora mea, mireasa mea;
mi-am adunat smirna şi mirodeniile,
mi-am mâncat fagurul cu miere,
mi-am băut vinul şi laptele.
Corul
Mâncaţi, prieteni, şi beţi!
Îmbătaţi-vă de dragoste, iubiţilor!
Sulamita
2 Eu adormisem, însă inima îmi era trează.
Am auzit astfel vocea iubitului meu care bătea la poartă:
Iubitul
„Deschide-mi, sora mea, draga mea,
porumbiţa mea, desăvârşita mea!
Capul îmi este acoperit de rouă
şi părul îmi este plin de umezeala nopţii.“
Sulamita
3 Tocmai mi-am scos tunica,
iarăşi să mă îmbrac?
Tocmai mi-am spălat picioarele,
iarăşi să mi le murdăresc?
4 Iubitul meu şi-a întins mâna prin fereastră
şi atunci inima mea a început să-l dorească.
5 M-am sculat să deschid iubitului meu;
şi de pe mâna mea se prelingea smirnă,
iar de pe degetele mele picura smirnă
pe mânerele uşii.
6 Am deschis iubitului meu ...
dar iubitul meu se întorsese şi plecase.
Sufletul meu se topea când vorbea.[aw]
L-am căutat, dar nu l-am găsit.
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
7 M-au întâlnit santinelele
care dădeau ocol cetăţii;
m-au lovit şi m-au rănit,
mi-au luat voalul[ax]
cei ce păzesc zidurile.
8 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
dacă-l găsiţi pe iubitul meu,
ce-i veţi spune? ...
Să-i spuneţi că sunt bolnavă de iubirea lui!
Corul
9 Ce are iubitul tău mai mult decât alţi iubiţi,
cea mai frumoasă dintre femei?
Ce are iubitul tău mai mult decât alţii,
pentru ca tu să ne conjuri astfel?
Sulamita
10 Iubitul meu este alb şi rumen,
unic între zeci de mii!
11 Capul lui este aur curat;
pletele lui sunt valuri,
negre ca pana corbului!
12 Ochii lui sunt ca porumbeii
de lângă izvoarele de apă,
scăldaţi în lapte
şi aşezaţi ca rubinele!
13 Obrajii lui sunt ca straturile de mirodenii
ce îşi răspândesc miresmele.
Buzele îi sunt crini
din care se prelinge smirna.
14 Mâinile lui sunt inele de aur,
decorate cu topaz.
Abdomenul îi este fildeş lustruit,
încrustat cu safire[ay].
15 Picioarele îi sunt stâlpi de alabastru
aşezaţi pe piedestale de aur curat.
Înfăţişarea lui este ca Libanul,
distins asemenea cedrilor.
16 Cerul gurii lui îi este atât de dulce
şi întreaga lui fiinţă este atât de fermecătoare!
Aşa este iubitul meu, aşa este dragul meu,
fiice ale Ierusalimului!
Corul
6 Spune-ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
unde a plecat iubitul tău?
Pe unde s-a întors iubitul tău,
ca să-l căutam şi noi împreună cu tine?
Sulamita
2 Iubitul meu a coborât în grădina lui,
la straturile de mirodenii,
ca să-şi păstorească turma în grădini
şi să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu!
El îşi paşte turma printre crini.
Iubitul
4 Eşti frumoasă, draga mea, ca Tirţa,
încântătoare ca Ierusalimul,
straşnică, asemenea unei oştiri cu steaguri!
5 Întoarce-ţi ochii de la mine
fiindcă mă tulbură!
Părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu-se din Ghilad!
6 Dinţii tăi sunt asemenea unei turme de oi
care vine de la scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
şi nici una din ele nu este singură!
7 Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie,
în spatele voalului!
8 Deşi am şaizeci de prinţese,
optzeci de ţiitoare
şi fecioare fără număr,
9 doar una este porumbiţa mea, desăvârşita mea,
singura fiică a mamei sale,
cea mai pură odraslă a celei ce a născut-o.
Fecioarele o privesc şi o binecuvântează,
prinţesele şi ţiitoarele o laudă.
Corul
10 Cine este aceasta care se iveşte asemenea zorilor,
frumoasă precum luna, pură precum soarele,
straşnică asemenea unei oştiri cu steaguri?
Sulamita
11 M-am coborât în grădina cu nuci
pentru a admira verdeaţa proaspătă din vale,
pentru a vedea dacă a înmugurit viţa
şi dacă a înflorit rodiul.
12 Înainte de a-mi da seama, inima m-a purtat
în carele poporului prinţului.[az]
Corul
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito,
întoarce-te, întoarce-te, ca să te putem privi!
Iubitul
De ce vă uitaţi la Sulamita
ca la una care dansează în mijlocul a două cete?[ba]
7 Ce frumoase îţi sunt picioarele în sandalele tale,
fiică de prinţ!
Liniile coapselor tale sunt ca un colier,
sunt ca lucrarea mâinilor unui artist.
2 Buricul tău este o cupă rotundă
din care nu lipseşte vinul amestecat.
Mijlocul îţi este un snop de grâu
încins cu crini.
3 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei căprioare.
4 Gâtul tău este ca un turn de fildeş.
Ochii tăi sunt iazurile Heşbonului
văzute prin poarta Bat-Rabim.
Nasul tău este ca turnul Libanului
privind spre Damasc.
5 Capul tău este înălţat asemenea muntelui Carmel.
Părul capului tău este ca purpura;
regele este înlănţuit de cosiţele tale.
6 Cât de frumoasă eşti şi cât de plăcută
eşti în dezmierdări, iubito![bb]
7 Statura ta este asemenea palmierului,
iar sânii tăi asemenea unor ciorchine.
8 Îmi zic: „Mă voi urca în palmier
şi-i voi apuca ramurile!“
Sânii tăi să fie asemenea ciorchinilor de struguri,
iar mirosul respiraţiei tale asemenea merelor!
9 Gura ta să fie asemenea unui vin bun!
Sulamita
Vinul să meargă drept spre iubitul meu,
curgând liniştit pe buze şi pe dinţi[bc].
10 Eu sunt a iubitului meu
şi el mă doreşte pe mine.
11 Vino, iubitul meu, să mergem pe câmpie,
să ne adăpostim noaptea în sate!
12 Ne vom trezi devreme şi vom merge la vii
pentru a vedea dacă a înmugurit viţa,
dacă i s-a deschis floarea şi dacă a înflorit rodiul.
Acolo îţi voi dărui iubirea mea!
13 Mandragorele îşi răspândesc parfumul
şi la porţile noastre se găsesc toate bunătăţile,
atât noi, cât şi vechi,
pe care le-am păstrat pentru tine, iubitule!
8 O, dacă ai fi fost frate cu mine
şi dacă ai fi fost alăptat de mama mea!
Atunci te-aş fi găsit afară, te-aş fi sărutat
şi nimeni nu m-ar fi dispreţuit!
2 Te-aş fi luat şi te-aş fi condus în casa mamei mele,
care m-a învăţat.
Ţi-aş fi dat să bei vin aromat,
nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere!
Corul
5 Cine este aceea care apare din pustie
sprijinindu-se de iubitul ei?
Sulamita
Te-am trezit sub măr,
acolo unde mama ta te-a conceput,
acolo unde a suferit durerile pentru a te naşte.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta
şi asemenea unui semn pe braţul tău!
Fiindcă dragostea este puternică precum moartea,
iar ardoarea[bd] ei este de neînduplecat precum Locuinţa Morţilor[be];
flăcările ei sunt flăcări de foc,
flăcări mistuitoare![bf]
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea,
râurile nu sunt în stare să o înece!
Dacă un om ar dărui
toate bogăţiile din casa lui pentru iubire,
ar fi doar profund dispreţuit![bg]
Corul
8 Avem o soră tânără
căreia nu i-au crescut încă sânii.
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi peţită?
9 Dacă este un perete,
vom construi pe el turnuri de argint,
iar dacă este o uşă
o vom închide cu scânduri de cedru!
Sulamita
10 Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca nişte turnuri!
Şi astfel am devenit în ochii lui
ca una care i-a adus împlinire![bh]
11 Solomon avea o vie in Baal-Hamon;
el a încredinţat-o unor îngrijitori
şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de şecheli[bi] de argint.
12 Via mea, este a mea şi numai a mea!
Cei o mie de şecheli să-ţi revină ţie, Solomoane,
iar două sute[bj] celor ce-i îngrijesc rodul!
Iubitul
13 Tu, care locuieşti în grădini,
însoţită de prieteni,
dă-mi voie să-ţi aud glasul!
Sulamita
14 Aleargă, iubitul meu,
fii asemenea unei gazele
sau asemenea unui pui de cerb
peste munţii înmiresmaţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.