Bible in 90 Days
14 Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, 4 vei râde de împăratul Babilonului, spunând:
«Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat furia[a] lui!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi
şi sceptrul conducătorilor,
6 pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
persecutându-le fără cruţare.
7 Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
nimeni nu vine să ne mai taie!’
9 Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
iar viermii îţi sunt învelitoare.
12 Cum ai căzut din ceruri,
luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
pe înălţimile din nord![b]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
în adâncimile gropii.
16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i-a răsturnat cetăţile
şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18 Toţi împăraţii neamurilor,
toţi se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
pentru că ţi-ai distrus ţara
şi ţi-ai ucis poporul.»
Urmaşii[c] celor ce fac răul
nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
Profeţie împotriva Asiriei
24 Domnul Oştirilor a jurat:
«Cum am plănuit, aşa va fi!
Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»
26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“
Profeţie împotriva filistenilor
28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:
29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“
Profeţie împotriva Moabului
15 O profeţie cu privire la Moab.
„Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Ar-Moab.
Da! Pustiit într-o singură noapte,
nimicit este Chir-Moab.
2 Dibon se suie la templu[d],
pe înălţimi, ca să plângă.
Pe Nebo şi pe Medeba,
acolo se vaietă Moab.
Toate capetele sunt rase
şi toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă încinşi cu saci;
pe acoperişuri şi în pieţe
toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
4 Heşbon şi Eleale ţipă,
iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ.
Iată de ce luptătorii Moabului ţipă
având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab!
Fugarii lui ajung până la Ţoar
şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
îşi jelesc nimicirea.
6 Apele din Nimrim sunt secate;
iarba este uscată, vegetaţia a pierit
şi nu mai există nimic verde.
7 De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor[e]
şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
8 Ţipetele se aud
în întreg teritoriul Moabului;
vaietele ajung până la Eglaim
şi până la Beer-Elim.
9 Apele din Dimon[f] sunt pline de sânge.
Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului –
voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab,
împotriva rămăşiţei din ţară.
16 Trimiteţi miei drept tribut
conducătorului ţării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca nişte păsări alungate,
izgonite din cuib,
aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 «Dă-ne un sfat!
Hotărăşte ceva!
Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei
şi prefă-o în noapte!
Ascunde-i pe cei izgoniţi
şi nu-i trăda pe fugari!
4 Primeşte-i pe deportaţii Moabului
să locuiască cu tine!
Fii un refugiu pentru ei
în faţa nimicitorului!»
Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârşit
şi prădătorul va lăsa ţara în pace,
5 atunci, prin îndurare[g], va fi întemeiat un tron
pe care va domni cu credincioşie
cineva din Cortul lui David,
un judecător care caută să judece drept
şi este plin de râvnă pentru dreptate.
6 Am auzit de mândria Moabului –
cât este el de mândru! –
de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa,
dar laudele lui sunt minciuni.
7 De aceea bocesc moabiţii,
văitându-se toţi pentru Moab.
Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi
pentru oamenii[h] din Chir-Hareset!
8 Căci câmpiile Heşbonului se usucă
la fel ca şi viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese viţe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădiţele ei se întindeau
şi ajungeau până la mare[i].
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heşbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci strigătul de bucurie
scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.
10 Bucuria şi veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie;
nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12 Moab va fi văzut
trudindu-se pe înălţimi,
venind la altar să se roage,
însă nu va primi nimic.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“
Profeţie împotriva Damascului
17 O profeţie cu privire la Damasc.
„Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetăţile Aroerului vor fi abandonate,
lăsate turmelor
care se vor culca acolo nestingherite.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămăşiţa lui Aram va fi
ca gloria israeliţilor“,
zice Domnul Oştirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va topi.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui –
ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6 Totuşi câteva spice vor mai rămâne,
ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 „În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor
şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
şi nu vor mai privi la aşerele[j]
şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.
9 În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor.[k] Totul va fi o pustie!
10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale
şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare.
De aceea, deşi sădeşti plante alese
şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi,
îi şi faci să crească[l],
şi în dimineaţa în care arunci sămânţa,
o şi faci să înflorească,
totuşi secerişul va fi luat
într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de noroade,
care vuiesc ca nişte ape vijelioase!
13 Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase,
dar El le ceartă;
ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
şi ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare!
Până dimineaţa ei nu mai sunt.
Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie,
acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.
Profeţie împotriva lui Cuş
18 Vai de tine, ţară în care se aude fâlfâit de aripi[m],
ţară de dincolo de râurile lui Cuş[n],
2 ţară care-ţi trimiţi solii pe calea apei,
în corăbii de papirus!
Duceţi-vă, soli iuţi!
Duceţi-vă la un neam înalt şi cu pielea netedă,
la un popor temut aproape şi departe,
la un neam puternic[o] şi cuceritor,
a cărei ţară e străbătută de râuri!
3 Voi toţi, locuitori ai lumii,
toţi care locuiţi pământul,
când se ridică steagul pe munţi, să luaţi aminte!
Când sună cornul, să ascultaţi!
4 Căci Domnul mi-a vorbit astfel:
«Eu voi sta liniştit şi voi privi din locuinţa Mea,
voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui
şi ca un nor de rouă în căldura secerişului.
5 Căci chiar înaintea secerişului, când floarea cade,
şi rodul se coace,
El va tăia mlădiţele cu cosoare,
va tăia vlăstarii şi-i va arunca.
6 Toţi vor fi lăsaţi
păsărilor răpitoare din munţi
şi animalelor sălbatice.
Păsările răpitoare îşi vor petrece vara pe ei
şi toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»
7 În vremea aceea, un popor înalt şi cu pielea netedă, temut aproape şi departe, un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri, va aduce daruri Domnului Oştirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oştirilor.“
Profeţie împotriva Egiptului
19 O profeţie cu privire la Egipt.
„Iată! Domnul călăreşte pe un nor iute,
venind înspre Egipt.
Idolii Egiptului vor tremura în faţa Sa,
iar inima egiptenilor se va topi de spaimă înăuntrul lor.
2 «Îi voi întărâta pe egipteni între ei –
se vor lupta frate cu frate,
semen cu semen,
cetate cu cetate
şi regat cu regat.
3 Duhul egiptenilor va fi golit din ei
şi le voi încurca planurile.
Atunci vor întreba idolii,
duhurile morţilor,
pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.
4 Îi voi da pe egipteni în mâinile unui stăpân crud
şi un împărat aspru va stăpâni peste ei“»,
zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.
5 Apele mării vor seca
şi râul va seca şi se va usca.
6 Canalele se vor împuţi;
râurile Egiptului se vor goli şi se vor usca,
iar pipirigul şi trestia se vor veşteji.
7 Plantele aflate de-a lungul Nilului
şi cele de la gura lui
şi toate semănăturile de pe malul Nilului se vor usca,
vor dispărea şi nu vor mai exista.
8 Pescarii vor boci şi se vor jeli;
toţi cei ce aruncă undiţa în Nil,
cei ce aruncă năvoadele în apă, toţi vor suferi.
9 Cei ce lucrează cu inul dărăcit
şi ţesătorii de pânză fină îşi vor pierde speranţa.
10 Croitorii vor fi înspăimântaţi,[p]
iar toţi simbriaşii vor fi cu inima întristată.
11 Prinţii din Ţoan nu sunt decât nişte nebuni,
iar sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon dau sfaturi proaste.
Cum îndrăzniţi să-i spuneţi lui Faraon:
«Eu sunt urmaş al înţelepţilor,
urmaş al regilor străvechi?»
12 Unde îţi sunt acum înţelepţii
care să-ţi spună şi să-ţi facă cunoscut
ce a plănuit Domnul Oştirilor împotriva Egiptului?
13 Prinţii din Ţoan au înnebunit,
conducătorii din Nof[q] s-au înşelat,
iar căpeteniile triburilor sale
au dus Egiptul în rătăcire.
14 Domnul a răspândit printre ei
un duh de ameţeală;
ei au făcut să se clatine Egiptul în tot ceea ce face,
aşa cum se clatină un om beat când vomită.
15 Nimeni nu va mai putea face ceva pentru Egipt,
nici capul, nici coada, nici ramura de palmier, nici trestia!
16 În ziua aceea egiptenii vor fi ca femeile: vor tremura de frică sub mâna Domnului Oştirilor ridicată asupra lor. 17 Ţara lui Iuda va fi o teroare pentru egipteni; oricine va auzi ceva despre ea se va îngrozi din pricina hotărârii luate de Domnul Oştirilor împotriva lor.
18 În ziua aceea vor fi în ţara Egiptului cinci cetăţi în care se va vorbi limba canaanită şi în care se va jura loialitate Domnului Oştirilor. Una dintre acestea se va numi Cetatea Soarelui[r].
19 Tot în acea zi, chiar în inima ţării Egiptului, se va afla un altar închinat Domnului, iar la hotarul lui, un stâlp închinat Domnului. 20 El va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Oştirilor în Egipt. Când ei vor striga către Domnul din cauza asupritorilor, El le va trimite un salvator şi un apărător care îi va izbăvi. 21 Astfel, El Se va face cunoscut egiptenilor, iar în ziua aceea ei îl vor recunoaşte pe Domnul. Se vor închina cu jertfe şi cu daruri de mâncare, vor face jurăminte Domnului şi le vor împlini. 22 Domnul va lovi Egiptul; îl va lovi, dar îl va vindeca. Ei se vor întoarce la Domnul, iar El va răspunde cererilor lor şi îi va vindeca. 23 În ziua aceea va fi un drum larg din Egipt şi până în Asiria, iar asirienii vor veni în Egipt, şi egiptenii în Asiria. Egiptenii se vor închina împreună cu asirienii.
24 În ziua aceea Israel va fi al treilea popor, împreună cu Egiptul şi Asiria, care va fi o binecuvântare în mijlocul pământului.
25 Domnul Oştirilor îi va binecuvânta, zicând: «Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, Asiria, lucrarea mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!»“
Profeţie împotriva Egiptului şi a lui Cuş
20 În anul în care conducătorul oştirii, trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Aşdod, l-a asediat şi l-a cucerit, 2 Domnul i-a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, astfel: „Du-te, dă-ţi jos sacul de pe tine şi scoate-ţi sandalele din picioare!“ El a făcut întocmai, umblând gol şi desculţ.
3 Domnul a zis: „Aşa cum robul Meu Isaia a umblat gol şi desculţ timp de trei ani, ca un semn şi ca o prevestire împotriva Egiptului şi a lui Cuş[s], 4 tot aşa împăratul Asiriei îi va duce pe egipteni în captivitate, iar pe cuşiţi în exil, atât pe tineri, cât şi pe bătrâni, goi şi desculţi, cu dosul descoperit, spre ruşinea Egiptului. 5 Cei ce şi-au pus nădejdea în Cuş şi s-au mândrit cu Egiptul vor fi înspăimântaţi şi ruşinaţi. 6 În ziua aceea locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice: «Iată ce li s-a întâmplat celor în care ne-am pus nădejdea şi la care am fugit după ajutor şi izbăvire dinaintea împăratului Asiriei! Oare cine ne va mai izbăvi acum?»“
Profeţie împotriva Babilonului, Edomului şi Arabiei
21 O profeţie cu privire la pustia de lângă mare.
„Aşa cum se dezlănţuie vijelia în Neghev,
tot astfel vine şi invadatorul din pustie,
dintr-o ţară a terorii.
2 O viziune cumplită mi s-a arătat:
trădătorul trădează, iar jefuitorul jefuieşte.
Atacă, Elamule! Asediază, Medio!
Tot suspinul pe care ţi l-a provocat îl voi opri.
3 De aceea trupul îmi este plin de durere;
chinurile m-au cuprins,
aşa cum o cuprind pe o femeie când naşte.
Ceea ce aud, mă face să leşin,
iar ceea ce văd, mă înspăimântă.
4 Inima mi se zbate
şi, de spaimă, tremur;
amurgul după care tânjeam cândva
a devenit o groază pentru mine.
5 Au pregătit masa,
au întins păturile,
mănâncă şi beau.
Ridicaţi-vă, conducători,
şi ungeţi-vă scuturile!
6 Căci astfel mi-a vorbit Stăpânul:
«Du-te şi pune un străjer,
care să anunţe ceea ce vede!
7 Când va vedea un car cu o pereche de cai
şi călăreţi pe măgari şi pe cămile,
să asculte cu atenţie,
cu mare atenţie!»
8 Străjerul[t] a strigat:
«Zi după zi, Stăpâne, stau într-un turn de pază
şi, în fiecare noapte, veghez în postul meu.
9 Iată că vine un călăreţ într-un car
având o pereche de cai!»
El a strigat din nou:
«A căzut! Babilonul a căzut!
Toate chipurile zeilor lui
stau sfărâmate la pământ!»
10 O, poporul meu, zdrobit în aria de treierat,
vă spun ce am auzit
de la Domnul Oştirilor,
Dumnezeul lui Israel.“
11 O profeţie cu privire la Duma[u].
„Cineva mă strigă din Seir[v]:
– Străjer, cât a mai rămas din noapte?
Străjer, cât a mai rămas din noapte?
12 Străjerul răspunde:
– Dimineaţa se apropie, dar apoi vine iarăşi noaptea.
Dacă veţi dori să întrebaţi, întrebaţi;
întoarceţi-vă, veniţi iarăşi!“
13 O profeţie cu privire la Arabia.
„Voi, caravane ale dedaniţilor,
care vă întindeţi corturile printre tufişurile Arabiei,
14 aduceţi apă celor însetaţi!
Voi, locuitori din ţinutul Tema,
daţi pâine fugarilor!
15 Ei fug dinaintea săbiilor,
dinaintea sabiei scoase,
dinaintea arcului întins
şi dinaintea unei lupte înverşunate.“
16 Stăpânul mi-a vorbit astfel: „Într-un an, numărat ca anii unui simbriaş, toată gloria Chedarului se va sfârşi.
17 Supravieţuitorii arcaşilor, vitejii fiilor Chedarului vor fi puţini, pentru că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a vorbit.“
Profeţie împotriva Ierusalimului
22 O profeţie cu privire la Valea Viziunii.
„Ce vreţi să arătaţi, de v-aţi urcat
cu toţii pe acoperişuri,
2 oraş plin de zarvă,
cetate gălăgioasă şi plină de dezmăţ?
Cei ucişi dintre ai tăi n-au fost răpuşi de sabie,
nu au murit în luptă.
3 Toţi conducătorii tăi au fugit împreună,
însă au fost prinşi fără să se folosească arcul.
Toţi dintre ai tăi care au fost găsiţi, au fost capturaţi împreună,
deşi fugiseră departe.
4 De aceea am zis: «Întoarceţi-vă privirile de la mine!
Lăsaţi-mă să vărs lacrimi amare!
Nu încercaţi să mă mângâiaţi
pentru distrugerea fiicei poporului meu!»
5 Căci este o zi de învălmăşeală, de călcat în picioare şi de groază,
o zi trimisă de Stăpânul, Domnul Oştirilor,
în Valea Viziunii;
o zi în care se dărâmă ziduri
şi se strigă după ajutor spre munţi.
6 Elamul îşi ia tolba cu săgeţi,
călăreţii, în carele lor de luptă, şi caii înaintează,
iar Chirul îşi dezveleşte scutul.
7 Văile tale cele mai alese sunt pline de care,
iar călăreţii stau pregătiţi de luptă la porţile cetăţii;
8 zidurile de apărare ale lui Iuda sunt date la o parte.
În acea zi, aţi căutat
după arme în Palatul Pădurii,
9 aţi observat că zidurile Cetăţii lui David
au multe spărturi
şi aţi adunat apele
în Iazul de Jos.
10 Aţi numărat casele din Ierusalim
şi aţi dărâmat o parte din ele pentru a întări zidul.
11 Între zidurile cetăţii aţi făcut un rezervor
pentru apa din iazul cel vechi
şi nu aţi privit spre Cel Ce a făcut aceste lucruri,
nici nu aţi ţinut seama de Cel Ce a plănuit demult aceasta.
12 În ziua aceea Stăpânul, Domnul Oştirilor,
v-a chemat să plângeţi şi să vă jeliţi,
să vă smulgeţi părul şi să vă îmbrăcaţi în sac.
13 Când colo însă, la voi a fost veselie şi petrecere,
au fost boi tăiaţi şi oi înjunghiate!
S-a mâncat carne, s-a băut vin şi s-a strigat:
«Să mâncăm şi să bem,
căci mâine vom muri!»
14 Domnul Oştirilor mi S-a descoperit, spunându-mi: «Această nelegiuire a voastră nu va fi ispăşită până veţi muri», zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.
15 Aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor:
«Du-te la acel administrator,
la Şebna, administratorul palatului, şi spune-i:
16 ‘Ce drept ai tu aici şi pe cine ai tu pe aceste locuri,
de ţi-ai săpat chiar aici un mormânt,
un mormânt săpat pe înălţime,
un loc dăltuit în stâncă?’»
17 Iată! Domnul e gata să te apuce cu putere
şi să te arunce de aici, bărbat puternic!
18 Te va înfăşura strâns
şi te va arunca ca pe o minge,
într-o ţară întinsă;
acolo vei muri
şi acolo îţi vor rămâne carele tale frumoase,
tu, ruşinea palatului stăpânului tău!
19 Te voi da afară din slujbă
şi vei fi doborât de pe poziţia ta.
20 «În ziua aceea
îl voi chema pe slujitorul Meu,
pe Eliachim, fiul lui Hilchia,
21 îl voi îmbrăca cu mantia ta
şi-l voi încinge cu cingătoarea ta,
iar autoritatea ta i-o voi da lui.
El va fi un tată
pentru locuitorii Ierusalimului
şi pentru Casa lui Iuda.
22 Pe umărul lui voi pune cheia Casei lui David.
Ce va deschide el, nimeni nu va închide,
iar ce va închide, nimeni nu va deschide!
23 Îl voi împlânta ca pe un piron într-un loc tare
şi va fi un tron de onoare pentru familia tatălui său.
24 Vor sprijini pe el toată gloria familiei tatălui său: urmaşii şi vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la ulcioare.
25 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, ţăruşul împlântat în loc sigur va fi scos; va fi tăiat şi va cădea, iar povara ce se sprijinea pe el va fi doborâtă», căci Domnul a vorbit.“
Profeţie împotriva Tirului
23 O profeţie cu privire la Tir.
„Văitaţi-vă, corăbii de Tarşiş[w],
căci fortăreaţa şi portul vă sunt distruse!
Din Chitim[x] au primit această veste.
2 Tăceţi, locuitori ai ţărmului,
precum şi voi, negustori din Sidon,
care v-aţi îmbogăţit din negoţul pe mare!
3 Străbătând ape multe,
grânele erau aduse din Şihor;[y]
secerişul Nilului era venitul Tirului,
acesta devenind locul de negoţ al neamurilor.
4 Să-ţi fie ruşine, Sidon, fortăreaţă a mării!
Căci marea a vorbit astfel:
«N-am avut dureri, nici n-am născut;
n-am îngrijit băieţi, nici n-am crescut fete.»
5 Când va ajunge vestea în Egipt,
se vor îngrozi de cele auzite despre Tir.
6 Treceţi spre Tarşiş!
Văitaţi-vă, locuitori ai ţărmului!
7 Aceasta să fie, oare, cetatea voastră plină de veselie,
cetatea întemeiată din vremuri străvechi,
ai cărei paşi
au dus-o până departe, întemeind colonii?
8 Cine a plănuit aceasta împotriva Tirului,
împotriva celui ce oferea coroane,
ai cărui negustori erau prinţi,
ai cărui comercianţi erau cei mai onoraţi de pe pământ?
9 Domnul Oştirilor a plănuit aceasta –
pentru a zdrobi mândria a tot ce este glorios,
pentru a-i umili pe toţi cei onoraţi de pe pământ.
10 Cultivă-ţi[z] ţara, ca malul Nilului,
fiică a Tarşişului,
căci port nu mai ai!
11 Domnul Şi-a întins mâna peste mare
şi a făcut împărăţiile să se cutremure.
Cu privire la Canaan[aa], a poruncit
să-i fie distruse fortăreţele.
12 El a zis: «Nu te vei mai bucura,
o, fecioară asuprită, fiică a Sidonului!
Ridică-te şi du-te în Chitim,
însă nici măcar acolo nu vei avea odihnă!»
13 Priviţi la ţara caldeenilor[ab],
la un popor care nu mai este!
Asirienii au făcut din ea un loc pentru animalele sălbatice.
Şi-au ridicat turnurile de asalt,
i-au jefuit palatele
şi au făcut din ea o ruină.
14 Văitaţi-vă, corăbii de Tarşiş,
căci fortăreaţa voastră este distrusă!
15 Din ziua aceea Tirul va fi uitat pentru şaptezeci de ani – timpul vieţii unui împărat. Iar la sfârşitul celor şaptezeci de ani, Tirului i se va întâmpla ca prostituatei din cântec:
16 «Ia lira şi străbate cetatea,
prostituată care ai fost uitată!
Cântă iscusit, cântă-ţi cântecul de mai multe ori,
astfel încât să-şi aducă aminte de tine!»
17 Când se vor încheia cei şaptezeci de ani, Domnul va vizita Tirul. Cetatea se va întoarce la câştigul ei şi se va prostitua cu toate împărăţiile de pe faţa pământului. 18 Profitul şi plata ei însă vor fi puse deoparte pentru Domnul. Acestea nu vor fi nici adunate, nici păstrate, ci câştigul ei va asigura hrană din belşug şi haine frumoase pentru cei ce trăiesc înaintea Domnului.“
Judecată asupra întregului pământ
24 „Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul,
să facă din el o pustie;
va face din suprafaţa sa o ruină
şi-i va împrăştia locuitorii.
2 La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului,
stăpânului, ca sclavului său,
stăpânei, ca slujnicei ei,
celui ce vinde, ca celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut
şi celui ce i se datorează, ca datornicului.
3 Pământul va fi în întregime pustiit
şi jefuit,
căci Domnul a rostit acest cuvânt.
4 Pământul se usucă şi se ofileşte,
lumea suferă şi se veştejeşte,
iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.
5 Pământul este pângărit de propriii săi locuitori,
care au încălcat legile, au nesocotit poruncile
şi au rupt legământul cel veşnic.
6 De aceea un blestem devorează pământul,
iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina;
de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului,
doar câţiva fiind cruţaţi.
7 Mustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte;
toţi cei cu inima veselă suspină.
8 Veselia tamburinelor a încetat,
zgomotul celor ce petrec s-a oprit,
bucuria lirei s-a sfârşit.
9 Nu se mai bea vin cântând,
iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10 Cetatea pustie stă dărâmată;
toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11 Pe străzi ei strigă după vin;
orice bucurie s-a dus
şi veselia a fost izgonită din ţară.
12 Cetatea e lăsată în ruine,
iar poarta îi este sfărâmată.
13 Pe întinderea pământului
şi în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.
14 Ei îşi înalţă glasurile,
strigă de bucurie
şi aclamă, dinspre apus,
măreţia Domnului.
15 De aceea voi, cei din răsărit,
daţi cinste Domnului!
Cei de pe insulele mării,
slăviţi Numele Domnului,
Dumnezeul lui Israel!
16 De la marginile pământului
auzim cântându-se:
«Slavă Celui Drept!»
Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul!
Vai de mine!
Înşelătorii înşală,
înşelătorii înşală cu viclenie!»
17 Groaza, groapa şi cursa te aşteaptă,
locuitor al pământului!
18 Oricine va fugi la zgomotul groazei
va cădea în groapă
şi oricine va ieşi din groapă
va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise
şi temeliile pământului se cutremură.
19 Pământul este făcut fărâme,
pământul este rupt în bucăţi,
pământul este zguduit cu putere.
20 Pământul se clatină ca un om beat,
se leagănă ca o colibă în vânt.
Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu,
încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.
21 În ziua aceea Domnul va pedepsi
în înălţimi, oştirea cerului,
iar pe pământ, pe împăraţii pământului.
22 Vor fi adunaţi împreună,
ca prizonierii, într-o groapă.
Vor fi închişi într-o închisoare
şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.
23 Atunci luna va fi umilită
şi soarele făcut de ruşine,
pentru că Domnul Oştirilor va domni
pe muntele Sion şi în Ierusalim,
înaintea bătrânilor Săi, în slavă.
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
25 O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.
2 Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
lovea ca furtuna într-un zid
5 şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.
6 Domnul Oştirilor va pregăti
pe muntele acesta,
pentru toate popoarele,
un ospăţ cu cărnuri grase,
un ospăţ cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
şi vinuri din cele mai bune.
7 Pe muntele acesta El va nimici
vălul care acoperă toate popoarele,
învelitoarea aruncată peste toate neamurile.
8 El va înghiţi moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele
şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice:
«Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru!
Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit!
Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea!
Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»
10 Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare[ac],
aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui,
cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate;
mândria lor va fi doborâtă
în ciuda dibăciei[ad] mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
şi le va arunca la pământ,
chiar în ţărână.
Cântecul de biruinţă al lui Iuda
26 În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec:
«Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut mântuire
din zidurile şi meterezele ei!
2 Deschide-ţi porţile
ca să poată intra neamul cel drept,
neamul ce păzeşte credinţa!
3 Celui cu mintea statornică
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4 Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!
5 Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât-o la pământ,
a aruncat-o în ţărână.
6 Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit,
şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.
7 Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.
8 Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor[ae] Tale,
Te aşteptăm!
Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine
sunt dorinţa sufletului nostru.
9 Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea
şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă,
căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învaţă dreptatea.
10 Chiar dacă celui rău i se arată îndurare,
el tot nu învaţă dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea,
nerecunoscând măreţia Domnului.
11 Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine!
Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!
12 Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea,
căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.
13 Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaştem doar Numele Tău.
14 Acei morţi nu se mai întorc la viaţă,
spiritele lor nu se vor mai ridica,
căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit
şi le-ai şters toată pomenirea.
15 Tu, Doamne, ai înmulţit neamul;
ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării.
Meriţi să fii slăvit!
16 Doamne, ei Te-au căutat
când erau în necaz;
când îi disciplinai,
ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.[af]
17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască,
care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei,
aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18 Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
Mântuirea n-am adus-o pe pământ
şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.
19 Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă,
trupurile lor se vor ridica.
Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie,
cei ce locuiţi în ţărână,
căci roua voastră este o rouă strălucitoare,
iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit[ag]!
20 Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale
şi închide-ţi uşile după tine!
Ascunde-te pentru o scurtă vreme,
până trece indignarea!
21 Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa
ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
şi nu îşi va mai ascunde ucişii.
Restaurarea lui Israel
27 În ziua aceea
Domnul va pedepsi,
cu sabia Sa aspră, mare şi puternică,
Leviatanul, şarpele fugar,
Leviatanul, şarpele încolăcit.
Va ucide monstrul Tanin din mare![ah]
2 În ziua aceea
va exista o vie aleasă:
«Cântaţi despre ea!
3 Eu, Domnul, sunt veghetorul ei:
o ud tot timpul
şi o păzesc zi şi noapte,
pentru ca nimeni să nu-i facă rău.
4 Nu sunt mânios deloc.
Dar dacă voi găsi spini şi mărăcini,
voi mărşălui la luptă împotriva lor
şi îi voi arde pe toţi.
5 Afară doar dacă aceştia vor căuta ocrotirea Mea
şi vor urmări să se împace cu Mine;
da, să se împace cu Mine.»
6 În zilele care vin, Iacov va prinde rădăcină,
Israel va înflori, va da lăstari
şi va umple întreaga lume cu rod.
7 L-a lovit oare Domnul
cum i-a lovit pe cei ce-l loveau?
A fost el ucis
cum au fost ucişi cei ce-l ucideau?
8 Izgonindu-l[ai], trimiţându-l în exil, Te-ai luptat cu el!
Cu suflarea Sa năprasnică l-a strămutat
în ziua când a suflat vântul de răsărit.
9 Prin urmare, astfel va fi ispăşită vina lui Iacov,
acesta va fi rodul deplin al îndepărtării păcatului său:
când El va face din toate pietrele altarelor
nişte pietre de var zdrobite în bucăţi,
nu vor mai rămâne în picioare nici aşerele[aj] şi nici altarele pentru tămâiere.
10 Cetatea fortificată este pustie;
a ajuns o locuinţă abandonată şi pustiită ca un deşert.
Acolo pasc viţeii,
acolo se odihnesc
şi-i mănâncă ramurile.
11 Când ramurile i se usucă, sunt rupte,
iar femeile vin şi fac foc cu ele.
Fiindcă acesta este un popor fără minte,
Creatorul lor nu va avea milă de ei,
Făcătorul lor nu se va îndura de ei.
12 În ziua aceea Domnul va treiera de la cursul Eufratului[ak] până la Râul Egiptului[al], iar voi, israeliţi, veţi fi adunaţi unul câte unul. 13 În ziua aceea o trâmbiţă mare va suna, iar cei ce au pierit în Asiria şi cei exilaţi în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalim.
Judecată împotriva conducătorilor, preoţilor şi profeţilor corupţi
28 Vai de acea cunună, mândria beţivilor din Efraim,
şi de floarea ofilită, frumuseţea ei glorioasă,
aşezată pe culmea văii mănoase
a celor doborâţi de vin!
2 Iată, Stăpânul are pe cineva puternic şi tare!
Ca o furtună cu grindină, distrugătoare,
ca o ploaie torenţială şi ca un potop puternic,
o va trânti la pământ cu mâna sa.
3 Cununa mândră a beţivilor din Efraim
va fi călcată în picioare,
4 iar floarea ofilită, frumuseţea ei glorioasă,
aşezată pe culmea văii mănoase,
va fi ca o măslină coaptă înainte de vreme;
oricine o vede o înghite imediat ce pune mâna pe ea.
5 În ziua aceea Domnul Oştirilor
va fi o cunună glorioasă,
o ghirlandă frumoasă
pentru rămăşiţa poporului Său;
6 va fi un duh de dreptate
pentru cel ce stă pe scaunul de judecată
şi tărie
pentru cei ce alungă duşmanul din faţa porţilor.
7 Dar şi aceştia se clatină de vin
şi ameţesc din cauza băuturilor tari:
preot şi profet sunt ameţiţi de băuturi tari,
sunt înghiţiţi de vin;
sunt ameţiţi de băuturi tari,
se clatină când au vedenii
şi se împiedică atunci când judecă.
8 Toate mesele sunt pline de vomă,
nu este nici un loc care să nu fie murdar.
9 «Pe cine crede El că învaţă cunoaşterea?
Cui crede El că explică mesajul?
Unora înţărcaţi de curând?
Unora tocmai luaţi de la sân?
10 El dă poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
regulă după regulă, regulă după regulă,
puţin aici, puţin acolo[am].»
11 De aceea, prin buze încâlcite
şi într-o altă limbă,
va vorbi El acestui popor,
12 celor cărora le-a spus:
«Iată locul de odihnă!
Lăsaţi-l pe cel ostenit să se odihnească!
Aici este odihna!»
Dar ei n-au vrut să asculte.
13 De aceea pentru ei Cuvântul Domnului va fi:
«Poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
regulă peste regulă, regulă peste regulă
puţin aici, puţin acolo»,
pentru ca, mergând, să cadă pe spate,
să fie zdrobiţi, să fie prinşi în cursă şi capturaţi.
14 De aceea, ascultaţi Cuvântul Domnului,
batjocoritorilor,
voi care conduceţi acest popor
în Ierusalim!
15 Aţi zis:
«Am încheiat un legământ cu Moartea
şi cu Locuinţa Morţilor avem o înţelegere.
Urgia năvalnică va trece
fără să ne atingă,
căci ne-am făcut din minciună adăpost
şi din înşelăciune[an] ascunzătoare.»
16 De aceea aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Iată, pun în Sion o Piatră,
o Piatră încercată,
o Piatră din capul unghiului, preţioasă,
o Temelie sigură!
Oricine crede în El nu se va fi făcut de ruşine[ao].
17 Eu voi face din judecata dreaptă o funie de măsură
şi din dreptate o cumpănă.
Grindina îţi va mătura adăpostul făcut din minciună,
iar apele îţi vor inunda ascunzătoarea.
18 Legământul vostru cu Moartea va fi anulat,
iar înţelegerea voastră cu Locuinţa Morţilor va cădea.
Când va trece urgia năvalnică
veţi fi striviţi de ea.
19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca,
căci va trece dimineaţă de dimineaţă,
zi de zi şi noapte de noapte!»
Înţelegerea acestui mesaj
nu va produce decât groază.
20 Căci patul e prea scurt să te întinzi pe el,
iar învelitoarea prea îngustă să te înfăşori cu ea.
21 Domnul Se va ridica cum a făcut-o pe muntele Peraţim;
se va mânia ca în valea Ghivon,
ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Sa neobişnuită;
ca să-Şi ducă la îndeplinire fapta, fapta Sa nemaipomenită.
22 Acum dar, nu mai batjocoriţi,
ori lanţurile vi se vor strânge mai tare,
fiindcă am auzit de la Stăpânul, Domnul Oştirilor,
o hotărâre de nimicire a întregii ţări.
23 Luaţi aminte şi ascultaţi glasul meu!
Fiţi atenţi şi ascultaţi rostirea mea!
24 Oare plugarul ară tot anul pentru a semăna?
Oare tot anul brăzdează şi grăpează pământul?
25 Când i-a netezit suprafaţa,
oare nu împrăştie apoi mărar, nu seamănă chimion?
Nu plantează grâul în rânduri[ap],
orzul în parcela lui[aq]
şi secara albă drept margine?
26 Dumnezeul lui îl instruieşte în felul acesta.
Da, El îi dă învăţătură!
27 Mărarul nu se treieră cu treierătoarea,
nici chimionul nu se calcă cu tăvălugul,
ci mărarul se bate cu un băţ,
iar chimionul cu o nuia.
28 Grânele sunt zdrobite,
dar nu se treieră veşnic.
Roata carului de treierat trece peste ele,
dar caii nu le zdrobesc.
29 Şi lucrul acesta vine tot de la Domnul Oştirilor,
Care este minunat în sfat şi măreţ în înţelepciune.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.