Bible in 90 Days

Naşterea lui Isus

2 În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar^[a] Augustus^[b] să se înscrie^[c] toată lumea^[d]. ² Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce^[e] în Siria^[f] era guvernator Quirinius^[g]. ³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴ Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,^[h] pentru că era din casa şi spiţa lui David, ⁵ ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. ⁷ Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

⁸ În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. ⁹ Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. ¹⁰ Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos^[i], Domnul! ¹² Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“

¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:

¹⁵ După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ ¹⁶ S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. ¹⁷ Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. ¹⁸ Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. ¹⁹ Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.

²¹ Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,^[k] I-au pus numele Isus^[l], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana

²² Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,^[m] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, ²³ aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,^[n] să fie pus deoparte pentru Domnul“,^{[o] 24} şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“^[p]

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea^[q] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. ²⁶ Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. ²⁷ Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, ²⁸ Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

³³ Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:

³⁶ Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei ³⁷ şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani^[s]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. ³⁸ A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.

³⁹ După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Copilul creştea, se întărea^[t] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

⁴¹ În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. ⁴² Când era El la vârsta de doisprezece ani,^[u] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. ⁴³ După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. ⁴⁴ Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, ⁴⁵ dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. ⁴⁸ Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:

– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!

⁴⁹ El le-a răspuns:

– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?^[v]

⁵⁰ Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. ⁵¹ Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. ⁵² Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,^[w] pe când Ponţiu Pilat era guvernator^[x] al Iudeii, Irod era tetrarh^[y] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh^[z] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias^[aa] era tetrarh al Abilenei, ² în timpul marilor preoţi Ana^[ab] şi Caiafa^[ac], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. ³ Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, ⁴ aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

⁷ Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:

– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! ⁸ Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! ⁹ Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

¹⁰ – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.

¹¹ El le-a răspuns:

– Cel care are două tunici^[ae] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!

¹² Au venit şi nişte colectori de taxe^[af] să fie botezaţi şi l-au întrebat:

– Învăţătorule, noi ce să facem?

¹³ El le-a răspuns:

– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!

¹⁴ Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:

– Dar noi ce să facem?

El le-a răspuns:

– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;^[ag] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!

¹⁵ Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, ¹⁶ Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu^[ah] apă^[ai], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹⁷ El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“

¹⁸ Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia^[aj]. ¹⁹ Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei^[ak], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, ²⁰ a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.

Botezul şi genealogia lui Isus

²¹ După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis ²² şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El^[al] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;^[am] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[an]

²³ Isus avea în jur de treizeci de ani^[ao] când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif,

Ispitirile lui Isus

4 Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, ² fiind ispitit de diavol^[as] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis:

– Dacă^[at] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. ⁶ Apoi I-a zis:

– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. ⁷ Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!

⁸ Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁹ Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, ¹⁰ căci este scris:

¹¹ şi

¹² Isus i-a răspuns:

– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[ay]

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹⁴ Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. ¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile^[az] lor şi era lăudat de toţi.

Necredinţa celor din Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. ¹⁷ I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:

²⁰ Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. ²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

²² Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

²³ El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!^[bc] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» ²⁴ Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat^[bd] în patria lui! ²⁵ Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, ²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi^[be] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. ²⁹ S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. ³⁰ Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

³¹ S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. ³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. ³³ În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:

³⁴ – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

³⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ ³⁷ Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.

³⁸ S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.

⁴⁰ După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. ⁴¹ De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“^[bf] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.

⁴² Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, ⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu^[bg], căci pentru aceasta am fost trimis.“ ⁴⁴ Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[bh].

Chemarea primilor apostoli

5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret^[bi] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. ³ S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

⁵ Simon I-a răspuns:

– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!

⁶ Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. ⁷ Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

⁹ Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. ¹⁰ La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

¹¹ După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.

Curăţirea unui bolnav de lepră

¹² În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră^[bj]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[bk]!

¹³ Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

¹⁴ Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,^[bl] ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. ¹⁶ El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

¹⁷ Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei^[bm] şi cărturari^[bn], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat^[bo] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. ¹⁹ Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei^[bp] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi^[bq], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ ²¹ Cărturarii^[br] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

²² Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ²³ Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ²⁴ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[bs] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ ²⁵ Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. ²⁶ Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“

Chemarea lui Levi

²⁷ După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi^[bt], şezând la masa unde se colectau taxele^[bu] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ²⁸ El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. ²⁹ Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii^[bv]?“

³¹ Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ³² Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“

Despre post

³³ Ei I-au zis:

– Ucenicii^[bw] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des^[bx] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!

³⁶ Le-a spus apoi şi o pildă^[by]:

Isus, Domn al Sabatului

6 Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau boabele. ² Unii dintre farisei le-au zis:

– De ce faceţi ce nu este voie în ziua de Sabat?

³ Isus le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David^[ca] atunci când i s-a făcut foame, atât lui cât şi celor ce erau cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?

⁵ Apoi le-a zis:

– Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

⁶ Într-o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. ⁷ Cărturarii şi fariseii Îl urmăreau să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat, ca să găsească astfel o acuzaţie împotriva Lui. ⁸ El însă le ştia gândurile, aşa că i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s-a ridicat şi a stat acolo.

⁹ Apoi Isus le-a zis lor: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau s-o distrugi?“ ¹⁰ Şi-a rotit privirea peste toţi şi apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a făcut întocmai şi mâna lui a fost vindecată. ¹¹ Atunci ei s-au umplut de mânie^[cb] şi au început să discute unii cu alţii despre ce I-ar putea face lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

¹² Într-una din zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales doisprezece dintre ei, pe care i-a numit apostoli^[cc]. ¹⁴ Aceştia sunt: Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu^[cd]; ¹⁵ Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul^[ce]; ¹⁶ Iuda^[cf], fiul lui Iacov; şi Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.

Fericiri şi vaiuri

¹⁷ A coborât cu ei şi S-a oprit pe un loc neted, împreună cu o mare mulţime de ucenici de-ai Săi şi cu o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea de coastă a Tirului şi a Sidonului, ¹⁸ care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi ¹⁹ şi toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

²⁰ Isus Şi-a ridicat privirea spre ucenicii Lui şi le-a zis:

²² Ferice de voi când oamenii vă urăsc, vă exclud dintre ei, vă insultă şi resping numele vostru ca pe ceva rău, din pricina Fiului Omului! ²³ Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot aşa făceau şi strămoşii voştri cu profeţii!

Iubirea duşmanilor

²⁷ Eu însă vă spun, vouă, celor ce ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, ²⁸ binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! ²⁹ Celui ce te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt! Pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica^[cg]! ³⁰ Oricui îţi cere, dă-i, iar de la cel ce-ţi ia din bunurile tale, nu le mai cere înapoi! ³¹ Aşa cum aţi dori să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!

³² Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii^[ch] îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei! ³³ Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel! ³⁴ Iar dacă-i împrumutaţi doar pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să primească înapoi la fel! ³⁵ Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi! ³⁶ Fiţi milostivi, tot aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv!

Paiul şi bârna

³⁷ Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! ³⁸ Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“

³⁹ Le-a spus apoi şi o pildă:

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

Casa zidită pe stâncă

⁴⁶ De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu? ⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le împlineşte: ⁴⁸ este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. Când a venit şuvoiul de apă, torentul a izbit în casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine^[ci]. ⁴⁹ Însă cel ce aude şi nu împlineşte, este asemenea unui om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Când torentul a izbit în ea, casa s-a prăbuşit imediat şi distrugerea acelei case a fost groaznică.“

Credinţa centurionului

7 După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. ² Un sclav al unui centurion^[cj], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. ³ Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni^[ck] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. ⁴ Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ ⁶ Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! ⁷ De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! ⁸ Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

⁹ Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ ¹⁰ Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. ¹³ Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

¹⁴ Apoi S-a dus şi a atins sicriul^[cl], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ ¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

¹⁶ Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ ¹⁷ Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea^[cm] şi în toate împrejurimile.

Isus şi Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi ¹⁹ şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²⁰ Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:

– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²¹ Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

²² Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii^[cn] sunt curăţiţi^[co], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.^{[cp] 23} Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

²⁴ După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ²⁷ Acesta este cel despre care a fost scris:

²⁸ Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“^[cr]

²⁹ Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. ³⁰ Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.

³¹ „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei? ³² Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:

³³ Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!» ³⁴ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor^[cs]!» ³⁵ Totuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“

Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici

³⁶ Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. ³⁸ Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

³⁹ Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ ⁴⁰ Isus i-a zis:

– Simon, am ceva să-ţi spun!

– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

⁴¹ – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari^[ct], iar celălalt, cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

⁴³ Simon I-a răspuns:

– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!

Isus i-a zis:

– Ai judecat drept.

⁴⁴ Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. ⁴⁷ De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

⁴⁸ Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

⁴⁹ Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ ⁵⁰ Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“

Pilda semănătorului

8 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate şi sat, predicând şi vestind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, ² precum şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, ³ Ioana – soţia lui Cuza, administratorul lui Irod^[cu] –, Suzana şi încă multe altele care Îl^[cv] slujeau cu ceea ce aveau.

⁴ Când s-a adunat o mare mulţime şi au venit la El oameni de prin fiecare cetate, le-a vorbit prin următoarea pildă:

⁹ Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. ¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele^[cw] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în pilde, pentru ca

¹¹ Iată ce înseamnă pilda: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Sămânţa de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar vine apoi diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. ¹³ Sămânţa de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred doar pentru o vreme, iar în perioadă de ispită, cad. ¹⁴ Sămânţa căzută între spini sunt cei care aud Cuvântul, dar, în timp ce îşi văd de drum, sunt sufocaţi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc rod copt. ¹⁵ Sămânţa din pământul bun sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl ţin într-o inimă onestă şi bună şi aduc rod cu răbdare.

Felinarul pus pe un suport

¹⁶ Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l acopere cu un vas sau să-l pună sub pat, ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. ¹⁷ Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut şi care să nu iasă la iveală. ¹⁸ Luaţi seama, deci, la felul cum ascultaţi, căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ceea ce i se pare că are!“

Mama şi fraţii lui Isus

¹⁹ Atunci mama şi fraţii Lui au venit la El,^[cy] dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii. ²⁰ I s-a spus:

– Mama şi fraţii Tăi stau afară şi doresc să Te vadă!

²¹ Dar Isus le-a răspuns:

– Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.

Isus linişteşte furtuna

²² Într-una din zile, Isus S-a suit în barcă împreună cu ucenicii Lui şi le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă a lacului!“ Şi au plecat. ²³ În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o asemenea furtună^[cz], încât barca se umplea cu apă iar ei se aflau în pericol. ²⁴ Au venit la El, L-au trezit şi I-au zis:

– Stăpâne, Stăpâne, pierim!

El s-a sculat, a mustrat vântul şi valurile înfuriate, iar ele au încetat şi s-a făcut linişte. ²⁵ Apoi i-a întrebat:

– Unde vă este credinţa?!

Ei s-au temut, au rămas uimiţi şi şi-au zis unii altora: „Cine este Acesta de porunceşte până şi vânturilor, şi apei şi ele Îl ascultă?!“^[da]

Isus vindecă un om stăpânit de demoni

²⁶ Au vâslit mai departe, înspre ţinutul gherasenilor^[db], care se află în dreptul Galileii. ²⁷ Când a coborât pe ţărm, I-a ieşit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu^[dc] purta haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte. ²⁸ Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat şi a zis cu glas puternic:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!

²⁹ Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază şi legat cu lanţuri şi cătuşe, dar rupea legăturile şi era dus de către demon în locuri pustii.

³⁰ Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– „Legiune“^[dd], I-a răspuns el.

Căci în el intraseră mai mulţi demoni. ³¹ Aceştia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc^[de].

³² Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. ³³ Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos şi s-a înecat în lac.

³⁴ Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. ³⁵ Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă şi s-au înspăimântat. ³⁶ Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul. ³⁷ Atunci toată mulţimea din ţinutul gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă şi S-a întors.

³⁸ Omul din care ieşiseră demonii Îl rugase să-l lase să vină cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, spunându-i: ³⁹ „Întoarce-te acasă şi povesteşte cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El a plecat şi a vestit prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.^[df]

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

⁴⁰ Când Isus S-a întors, mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau. ⁴¹ Şi iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă, ⁴² pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte.

În timp ce mergea, mulţimile se înghesuiau în jurul Lui. ⁴³ O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avusese)^[dg], fără să fi putut fi vindecată de cineva, ⁴⁴ a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Isus a întrebat:

– Cine M-a atins?

Pentru că toţi negau, Petru I-a zis:

– Stăpâne, mulţimile se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzesc în Tine, (şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)^[dh]

⁴⁶ Dar Isus a zis:

– M-a atins cineva, pentru că ştiu că a ieşit o putere din Mine!

⁴⁷ Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum fusese vindecată imediat. ⁴⁸ El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace!“

⁴⁹ În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a zis acestuia: „Fetiţa ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învăţător!“

⁵⁰ Isus însă a auzit şi i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, şi ea va fi vindecată!“

⁵¹ Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov şi de tatăl şi mama copilului. ⁵² Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“

⁵³ Ei însă râdeau de El, pentru că ştiau că fetiţa murise. ⁵⁴ Isus, (după ce i-a scos afară pe toţi,)^[di] a luat-o pe fetiţă de mână şi a strigat: „Fetiţo, scoală-te!“ ⁵⁵ Duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Trimiterea celor doisprezece

9 Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile, ² apoi i-a trimis să proclame Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece (pe cei neputincioşi)^[dj]. ³ El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – să nu luaţi nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi să nu aveţi două tunici^[dk]! ⁴ În orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi din locul acela să plecaţi! ⁵ Şi oriunde nu vă vor primi, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“ ⁶ Ei au plecat şi au călătorit prin sate, vestind Evanghelia şi înfăptuind vindecări pretutindeni.

⁷ Tetrarhul Irod^[dl] a auzit despre toate câte se întâmplaseră şi era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi. ⁸ Alţii ziceau că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. ⁹ Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

¹⁰ Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat deoparte şi s-au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida. ¹¹ Dar mulţimile au aflat lucrul acesta şi L-au urmat. El le-a primit bine, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.

¹² Fiindcă ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece au venit la El şi I-au zis:

– Dă drumul mulţimii să meargă prin satele dimprejur şi prin cătune ca să găsească găzduire şi provizii, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!

¹³ Însă El le-a zis:

– Daţi-le voi să mănânce!

Ei I-au răspuns:

– N-avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm merinde pentru tot poporul aceasta!

¹⁴ Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Puneţi-i să se aşeze în grupuri (cam)^[dm] de câte cincizeci!

¹⁵ Ei au făcut întocmai – i-au pus pe toţi să se aşeze. ¹⁶ Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, privind spre cer, a rostit binecuvântarea, le-a frânt şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimii. ¹⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au strâns douăsprezece coşuri cu firimiturile rămase.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

¹⁸ Într-o zi, în timp ce se ruga singur deoparte, cu El fiind doar ucenicii, Isus i-a întrebat:

– Cine zic mulţimile că sunt Eu?

¹⁹ Ei au răspuns:

– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că un profet dintre cei din vechime a înviat.

²⁰ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

Petru a răspuns:

– Cristosul lui Dumnezeu!

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

²¹ Însă Isus i-a avertizat şi le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru, ²² zicând:

– Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni^[dn], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Preţul uceniciei

²³ Apoi le-a spus tuturor:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze! ²⁴ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[do] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva. ²⁵ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi? ²⁶ Căci celui ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. ²⁷ Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu.^[dp]

Schimbarea la faţă

²⁸ Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi au urcat pe munte ca să se roage. ²⁹ În timp ce se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. ³⁰ Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie, ³¹ care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre exodul Lui, pe care urma să-l ducă la îndeplinire în Ierusalim. ³² Petru şi cei ce erau cu el erau îngreunaţi de somn, dar când s-au trezit bine au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. ³³ Chiar când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ Nu ştia ce zice.

³⁴ În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor şi i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat. ³⁵ Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales^[dq]! De El să ascultaţi!“ ³⁶ Când s-a auzit glasul, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic, în zilele acelea, despre lucrurile pe care le văzuseră.

Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat

³⁷ În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. ³⁸ Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:

– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! ³⁹ Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! ⁴⁰ I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!

⁴¹ Isus a răspuns:

– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!

⁴² Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. ⁴³ Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: ⁴⁴ „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“ ⁴⁵ Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.

Cine este cel mai mare?

⁴⁶ Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. ⁴⁷ Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El ⁴⁸ şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“

De partea lui Isus

⁴⁹ Ioan a zis:

– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

Opoziţie din partea samaritenilor

⁵¹ Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. ⁵² A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor^[dr], ca să facă pregătirile pentru El. ⁵³ Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim. ⁵⁴ Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis:

–Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)^[ds]?

⁵⁵ Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis:

– Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! ⁵⁶ Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)^[dt]

Apoi au plecat într-un alt sat.

Costurile uceniciei

⁵⁷ În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis:

– (Doamne,)^[du] Te voi urma oriunde vei merge!

⁵⁸ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.

⁵⁹ Altuia i-a zis:

– Urmează-Mă!

Dar acela I-a răspuns:

– (Doamne,)^[dv] dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[dw]

⁶⁰ Isus i-a zis:

– Lasă morţii să-şi îngroape morţii,^[dx] iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!

⁶¹ Un altul a zis:

– Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

⁶² Dar Isus i-a răspuns:

– Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!