Bible in 90 Days

³⁰ De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta şi la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi. ³¹ Iată că vine timpul când voi reteza puterea ta şi puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi nici un bătrân în familia ta. ³² Vei privi suferinţa din locuinţa Mea. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi vreodată un bătrân. ³³ Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu-l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii de durere şi i se va întrista sufletul. Toţi ceilalţi vor muri în floarea vârstei^[a]. ³⁴ Soarta celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, va fi pentru tine semnul celor ce se vor întâmpla: amândoi vor muri în aceeaşi zi. ³⁵ Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va împlini dorinţa şi voia Mea. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică şi el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. ³⁶ Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru un şechel de argint^[b] şi pentru o bucată de pâine şi-l va ruga să-l pună într-una din slujbele preoţiei ca să câştige o bucată de pâine.»“

Chemarea lui Samuel

3 Tânărul Samuel slujea Domnului în prezenţa lui Eli. În zilele acelea Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. ² Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obişnuit. ³ Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă^[c], iar Samuel era culcat în Templul^[d] Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. ⁴ Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns:

– Iată-mă!

⁵ A alergat la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli i-a răspuns:

– Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!

El s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli însă i-a răspuns:

– Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!

⁷ Samuel nu-L cunoştea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. ⁸ Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară, iar Samuel s-a sculat, a venit la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. ⁹ El i-a spus lui Samuel:

– Du-te şi culcă-te, iar dacă te va mai chema să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!“

Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui. ¹⁰ Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi:

– Samuel! Samuel!

– Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! a răspuns Samuel.

¹¹ Atunci Domnul i-a spus lui Samuel:

– Iată că sunt gata să fac în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. ¹² În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârşit. ¹³ I-am făcut cunoscut că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza fărădelegii de care a avut cunoştinţă şi prin care fiii săi s-au făcut vrednici de dispreţ^[e], fără ca el să-i fi mustrat. ¹⁴ De aceea jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată ispăşită prin jertfă sau prin dar de mâncare.

¹⁵ Samuel a rămas culcat acolo până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, ¹⁶ dar Eli l-a chemat spunându-i:

– Samuel, fiul meu!

– Iată-mă! i-a răspuns Samuel.

¹⁷ – Ce ţi-a zis domnul? l-a întrebat Eli. Să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea^[f] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ceea ce El ţi-a spus!

¹⁸ Samuel i-a spus tot şi nu a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis:

– Acesta este Domnul! El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!

¹⁹ Samuel creştea, iar Domnul era cu el, nelăsând neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.^{[g] 20} Întreg Israelul, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[h], a recunoscut că Samuel a fost pus ca profet al Domnului. ²¹ Domnul continua să Se arate în Şilo, descoperindu-i-Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.

Capturarea Chivotului de către filisteni

4 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul^[i]. În vremea aceea, Israel a ieşit la război împotriva filistenilor, aşezându-şi tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Afek. ² Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului şi lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de luptători. ³ Când s-au întors luptătorii în tabără, cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[j] au spus: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Şilo Chivotul Legământului cu Domnul ca să meargă^[k] cu noi şi să ne elibereze de sub puterea duşmanilor noştri.“

⁴ Poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo Chivotul Legământului Domnului Oştirilor, care şade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁵ Când a intrat Chivotul Legământului cu Domnul în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. ⁶ Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“ Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, ⁷ filistenii s-au temut, căci îşi spuneau că un zeu a venit în tabără. Ei mai spuneau: „Vai de noi! N-a mai fost aşa ceva până acum. ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi de sub puterea acestor zei puternici? Aceştia sunt zeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deşert. ⁹ Fiţi tari, filistenilor! Fiţi bărbaţi, ca nu cumva să deveniţi supuşii evreilor aşa cum v-au fost ei vouă. Fiţi bărbaţi şi luptaţi!“ ¹⁰ Astfel, filistenii au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiţii. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestraşi. ¹¹ Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

¹² În aceeaşi zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă şi a venit la Şilo. Hainele lui erau sfâşiate, iar pe cap avea ţărână. ¹³ Când a sosit el, Eli şedea pe scaunul său, aşteptând lângă drum, căci inima lui tremura din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Bărbatul a intrat în cetate, a spus ce s-a întâmplat şi întreaga cetate a început să ţipe. ¹⁴ Când a auzit Eli vuietul, a spus: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede şi l-a înştiinţat pe Eli. ¹⁵ Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani şi orbise. ¹⁶ Bărbatul i-a spus lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă; astăzi am fugit de acolo.

– Ce s-a întâmplat, fiul meu? l-a întrebat Eli.

¹⁷ Cel care aducea veştile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor şi oştirea a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

¹⁸ Când a pomenit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, şi-a rupt gâtul şi a murit, pentru că era un om bătrân şi greu.

Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani. ¹⁹ Nora sa, soţia lui Fineas, era însărcinată şi urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu şi despre moartea socrului şi a soţului ei, s-a încovoiat şi a născut pentru că o apucaseră durerile naşterii. ²⁰ În timp ce era pe moarte, femeile care o îngrijeau i-au spus: „Nu-ţi fie teamă, căci ai născut un fiu!“ Însă ea nu a răspuns şi nu a luat în seamă ce i se spunea. ²¹ L-a numit pe copil I-Cabod^[l], zicând: „S-a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu şi din cauza socrului şi a soţului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

Chivotului Domnului şi filistenii

5 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod. ² Au luat Chivotul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul lui Dagon^[m], aşezându-l lângă acesta. ³ Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. ⁴ În dimineaţa următoare însă, trezindu-se devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul şi ambele mâini ale lui erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui din Aşdod nu calcă pe prag.

⁶ Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Aşdod, îngrozind şi lovind atât Aşdodul, cât şi împrejurimile sale cu bube^[n]. ⁷ Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, zeul nostru.“ ⁸ Astfel, au chemat la o întâlnire pe toţi domnitorii filistenilor şi i-au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei.

Şi au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil şi până la bătrân, cu o mulţime de bube^[o]. ¹⁰ Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să ţipe spunând:

– Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!

¹¹ Au convocat o întâlnire cu toţi domnitorii filistenilor şi le-au spus:

– Trimiteţi de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său şi astfel să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo. ¹² Cei care nu mureau, erau loviţi cu bube, iar ţipătul cetăţii se înălţa până la cer.

Repatrierea Chivotului

6 Chivotul Domnului s-a aflat în ţara filistenilor timp de şapte luni. ² Filistenii i-au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi i-au întrebat:

– Ce trebuie să facem cu Chivotul Domnului? Spuneţi-ne cu ce să-l trimitem înapoi la locul lui?

³ Ei le-au răspuns:

– Dacă veţi trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi gol, ci, cu orice preţ, oferiţi-I un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.

⁴ – Ce dar pentru vină să-i oferim? au mai întrebat filistenii.

Atunci ei le-au răspuns:

– Cinci bube de aur şi cinci şoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeaşi plagă a fost atât peste voi toţi, cât şi peste domnitorii voştri. ⁵ Faceţi, aşadar, nişte chipuri ale bubelor voastre şi ale şoarecilor care vă pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta poate El Îşi va ridica mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste ţara voastră. ⁶ De ce să vă împietriţi inimile aşa cum şi le-au împietrit egiptenii şi Faraon? Nu s-a purtat El aspru cu ei, aşa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceştia au plecat? ⁷ Acum dar, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugaţi vacile la car şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă. ⁸ Luaţi Chivotul Domnului şi puneţi-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneţi obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi trimiteţi-l şi el va merge. ⁹ Uitaţi-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, o va lua spre Bet-Şemeş, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.

¹⁰ Oamenii au făcut aşa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe viţeii lor i-au închis în ţarc. ¹¹ Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi chipurile bubelor lor. ¹² Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Şemeş; ele au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetăţii Bet-Şemeş. ¹³ Locuitorii din Bet-Şemeş tocmai secerau grâul în vale. Când şi-au ridicat privirile şi au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă. ¹⁴ Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului şi au adus vacile ca ardere de tot Domnului. ¹⁵ Leviţii au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el şi în care se aflau obiectele din aur şi le-au aşezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus o ardere de tot şi jertfe Domnului. ¹⁶ Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea şi s-au întors la Ekron în aceeaşi zi.

¹⁷ Iată care sunt bubele din aur, pe care le-au trimis filistenii Domnului ca dar pentru vină: câte una pentru Aşdod, Gaza, Aşchelon, Gat şi Ekron. ¹⁸ Iar şoarecii din aur erau după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, de la cetăţi fortificate până la sate. Piatra aceea mare, pe care^[p] au aşezat Chivotul Domnului, a rămas până în ziua de azi în câmpul lui Iosua, din Bet-Şemeş.

¹⁹ Domnul i-a lovit de moarte pe oamenii din Bet-Şemeş pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului; a lovit de moarte cincizeci de mii şaptezeci^[q] de bărbaţi dintre ei. Poporul a jelit din cauza acestei mari urgii cu care i-a lovit Domnul. ²⁰ Atunci bărbaţii din Bet-Şemeş au zis: „Cine ar putea să stea înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se ducă Chivotul de la noi?“ ²¹ Apoi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniţi şi luaţi-l la voi!“

7 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au luat Chivotul Domnului; l-au adus în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l-au sfinţit ca să aibă grijă de Chivotul Domnului.

Prima biruinţă a lui Israel sub jurisdicţia lui Samuel

² Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim şi întregii Case a lui Israel îi părea rău după Domnul. ³ Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel:

– Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, atunci îndepărtaţi dumnezeii străini şi aştoretele^[r] din mijlocul vostru, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui. Şi El vă va elibera de sub puterea filistenilor.

⁴ Israeliţii au îndepărtat baalii^[s] şi aştoretele şi au slujit numai Domnului. ⁵ Apoi Samuel a spus:

– Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.

⁶ S-au adunat deci la Miţpa, au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului^[t]. În ziua aceea, ei au postit şi au recunoscut acolo că au păcătuit împotriva Domnului. Samuel îi judeca^[u] pe israeliţi la Miţpa.

⁷ Filistenii au auzit că israeliţii s-au adunat la Miţpa. Atunci domnitorii filistenilor s-au ridicat împotriva lui Israel. Când au auzit israeliţii lucrul acesta, le-a fost teamă de filisteni ⁸ şi i-au zis lui Samuel:

– Nu înceta să strigi pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne elibereze de sub puterea filistenilor.

⁹ Samuel a luat un miel care încă era alăptat şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. Apoi a strigat către Domnul pentru Israel, iar Domnul i-a răspuns. ¹⁰ În timp ce Samuel aducea arderea de tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. Domnul însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând o aşa groază între ei, încât au fost puşi pe fugă dinaintea lui Israel. ¹¹ Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, i-au urmărit pe filisteni şi i-au zdrobit până în apropiere de Bet-Car. ¹² Samuel a luat atunci o piatră, a aşezat-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer^[v], spunând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.“

¹³ Astfel, filistenii au fost supuşi şi n-au mai invadat din nou teritoriul Israelului, iar mâna Domnului a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. ¹⁴ Cetăţile pe care filistenii le-au capturat de la Israel, cele de la Ekron şi până la Gat, au fost luate înapoi. Israel şi-a eliberat teritoriile de sub stăpânirea filistenilor. În acelaşi timp, a fost pace şi între Israel şi amoriţi.

¹⁵ Samuel a continuat să judece pe Israel în toate zilele vieţii lui. ¹⁶ El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate aceste locuri. ¹⁷ Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând şi acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar Domnului.

Israel cere un rege

8 Când Samuel a îmbătrânit, i-a pus pe fiii săi drept judecători^[w] peste Israel. ² Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de-al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Şeba. ³ Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câştig, luau mită şi perverteau dreptatea.

⁴ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama, ⁵ spunându-i: „Tu eşti bătrân, iar fiii tăi nu-ţi calcă pe urme. Acum dar, pune un rege care să domnească peste noi, aşa cum au toate neamurile!“

⁶ Samuel a văzut ca un lucru rău faptul că ei au cerut un rege să domnească peste ei şi s-a rugat Domnului. ⁷ Domnul însă i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce îţi va spune, pentru că nu pe tine te leapădă, ci pe Mine, ca să nu mai domnesc peste ei. ⁸ Aşa au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi: M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ei fac aşa şi cu tine. ⁹ Ascultă-le deci glasul, însă avertizează-i şi fă-le cunoscut care vor fi drepturile regelui care va domni peste ei.“

Drepturile regelui

¹⁰ Samuel a spus poporului care a cerut de la el un rege toate cuvintele Domnului. ¹¹ Le-a spus:

– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voştri şi îi va folosi la carele lui; ei vor fi călăreţii lui şi vor alerga înaintea carelor sale. ¹² Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii şi căpetenii peste cincizeci; îi va folosi pentru a-i ara ogorul şi pentru a-i culege recolta, pentru a-i face echipament de război şi echipament pentru carele lui. ¹³ Le va lua pe fiicele voastre pentru a-i face miresme, pentru a-i găti mâncare şi pentru a-i coace. ¹⁴ Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre şi din smochinii voştri şi o va da slujitorilor săi. ¹⁵ Va lua a zecea parte din rodul seminţelor voastre şi din viile voastre şi o va da căpeteniilor^[x] şi slujitorilor săi. ¹⁶ Îi va lua pe slujitorii voştri, pe slujitoarele voastre, cele mai bune dintre vitele^[y] şi măgarii voştri şi îi va folosi pentru lucrările lui. ¹⁷ Îi veţi da a zecea parte din turmele voastre şi îi veţi fi slujitori. ¹⁸ În ziua aceea, veţi striga să fiţi izbăviţi dinaintea regelui pe care vi l-aţi ales, dar Domnul nu vă va răspunde în ziua aceea.

¹⁹ Dar poporul nu a vrut să asculte de glasul lui Samuel şi a zis:

– Nu vrem să facem cum zici tu, ci să fie un rege peste noi! ²⁰ În felul acesta vom fi la fel ca toate neamurile: regele nostru va domni peste noi şi ne va conduce în războaiele noastre.

²¹ Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului. ²² Atunci Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor şi pune un rege peste ei.“ Samuel le-a zis israeliţilor:

– Întoarceţi-vă fiecare în cetatea lui!

Saul, uns drept rege al lui Israel

9 Era un om cu renume din seminţia lui Beniamin, care se numea Chiş. El era fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. ² Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeş şi fără egal printre israeliţi. Era mai înalt cu un cap decât toţi ceilalţi.

³ Într-o zi, măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Atunci Chiş i-a zis fiului său Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori şi duceţi-vă să căutaţi măgăriţele!“ ⁴ Au traversat ţinutul muntos al lui Efraim şi regiunea Şalişa fără să le găsească. După aceea, au traversat şi regiunea Şaalim, dar tot nu le-au găsit. Apoi au traversat şi teritoriul lui Beniamin fără a le găsi. ⁵ Când au ajuns în regiunea Ţuf, Saul i-a zis slujitorului său, care era cu el:

– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie mai degrabă îngrijorat pentru noi decât pentru măgăriţe!

⁶ Dar slujitorul i-a zis:

– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el se adevereşte. Să mergem acolo acum şi poate ne va spune pe ce drum să o luăm.

⁷ Saul i-a răspuns slujitorului său:

– Dacă mergem, ce am putea să-i ducem acelui om? Mâncare în saci nu mai este şi nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?

⁸ Slujitorul i-a zis din nou lui Saul:

– Uite, am găsit la mine un sfert de şechel^[z] de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.

⁹ Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să-L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător, deoarece cel care se numeşte astăzi profet, atunci se numea văzător.

¹⁰ Saul i-a răspuns slujitorului său:

– Bine ai spus! Hai să mergem!

Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. ¹¹ În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşeau să scoată apă. Ei le-au întrebat:

– Este aici văzătorul?

¹² Ele le-au răspuns:

– Este aici! Este chiar în faţa voastră. Grăbiţi-vă dar! A sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălţime. ¹³ Imediat după ce veţi intra în cetate îl veţi găsi, chiar înainte de a urca pe înălţime să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, şi doar după aceea cei poftiţi mănâncă. Mergeţi chiar acum şi-l veţi găsi.

¹⁴ Ei au urcat în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei mergând către locul înalt. ¹⁵ Domnul Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină şi-i spusese: ¹⁶ „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să-l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El îl va elibera pe poporul Meu de sub puterea filistenilor. Şi aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“

¹⁷ Când Samuel l-a văzut pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată bărbatul despre care ţi-am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“ ¹⁸ Saul s-a apropiat de Samuel în dreptul porţii şi i-a zis:

– Spune-mi, te rog, unde se află casa văzătorului?

¹⁹ Samuel i-a răspuns:

– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălţime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineaţă te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ceea ce se află în inima ta. ²⁰ În ceea ce priveşte măgăriţele pe care le-ai pierdut cu trei zile în urmă, nu te îngrijora pentru ele căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorinţa lui Israel dacă nu către tine şi către întreaga ta familie?

²¹ Dar Saul i-a răspuns:

– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminţie din Israel? Şi clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminţiei lui Beniamin? De ce îmi vorbeşti în felul acesta?

²² Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe slujitorul său, i-a dus în sală^[aa] şi i-a aşezat în fruntea celor poftiţi, vreo treizeci la număr. ²³ Samuel i-a zis bucătarului:

– Adu bucata de carne pe care ţi-am dat-o şi despre care ţi-am spus s-o pui deoparte!

²⁴ Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea şi a aşezat-o în faţa lui Saul. Samuel a zis:

– Aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus-o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.

Astfel, în acea zi, Saul a mâncat împreună cu Samuel. ²⁵ După aceea au coborât de pe înălţime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiş. ²⁶ S-au trezit devreme, în revărsatul zorilor, iar Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiş, spunându-i:

– Scoală-te, căci urmează să te trimit acasă.

Saul s-a sculat şi a ieşit afară împreună cu Samuel. ²⁷ În timp ce se îndreptau spre marginea cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul:

– Spune-i slujitorului să meargă înaintea noastră; tu însă să te opreşti pentru că îţi voi face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi slujitorul a făcut întocmai.

10 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, l-a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat spunând:

– Nu te-a uns Domnul să fii conducător peste moştenirea Lui?^{[ab] 2} După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbaţi lângă mormântul Rahelei, la hotarul lui Beniamin, la Ţelţah. Ei îţi vor spune: „Măgăriţele, pe care te-ai dus să le cauţi, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgăriţe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“ ³ Treci de locul acela şi mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbaţi care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin. ⁴ Ei te vor saluta şi îţi vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor. ⁵ După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de-a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeţi coborând de pe înălţime cu harfe, tamburine, flaute şi lire înaintea lor, iar ei profeţind. ⁶ Duhul Domnului va veni peste tine cu putere, vei profeţi împreună cu ei şi vei fi preschimbat într-un alt om. ⁷ Când aceste semne ţi se vor împlini, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru că Domnul este cu tine. ⁸ Coboară-te înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi veni şi eu la tine ca să aduc arderi de tot şi jertfe de pace^[ac]. Vei aştepta şapte zile până voi veni la tine ca să-ţi fac cunoscut ce vei avea de făcut.

⁹ De îndată ce Saul s-a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă şi toate semnele acestea s-au împlinit în acea zi. ¹⁰ Când au ajuns la Ghiva, Saul s-a întâlnit cu un grup de profeţi. Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el a început să profeţească în mijlocul lor. ¹¹ Când toţi cei care-l cunoşteau dinainte au văzut că profeţea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s-a întâmplat fiului lui Chiş? Este cumva şi Saul printre profeţi?“ ¹² Iar un localnic a zis: „Şi cine este tatăl lor?” Astfel s-a ajuns la zicala următoare: „Este cumva şi Saul printre profeţi?“

¹³ Când a terminat de profeţit, Saul a venit pe înălţime. ¹⁴ Atunci unchiul său l-a întrebat pe el şi pe slujitorul său:

– Pe unde aţi umblat?

Saul i-a răspuns:

– În căutarea măgăriţelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne-am dus la Samuel.

¹⁵ – Spune-mi, ce v-a zis Samuel? l-a întrebat unchiul lui.

¹⁶ – Ne-a zis că măgăriţele au fost găsite, i-a răspuns Saul.

Însă nu i-a spus nimic din ce i-a vorbit Samuel cu privire la domnie.

Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel

¹⁷ Samuel a convocat poporul înaintea Domnului la Miţpa ¹⁸ şi le-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l-am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat de sub puterea egiptenilor şi a tuturor regatelor care vă asupreau.» ¹⁹ Voi însă Îl respingeţi astăzi pe Dumnezeul vostru Care v-a izbăvit din toate nenorocirile şi necazurile voastre, spunând: «Nu vrem să facem cum zici tu, ci pune un rege peste noi!» De aceea înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile şi clanurile voastre.“

²⁰ Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, iar sorţul a căzut pe seminţia lui Beniamin. ²¹ Apoi a apropiat seminţia lui Beniamin după clanuri, iar sorţul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorţul a căzut pe Saul, fiul lui Chiş. Când l-au căutat însă, n-a fost găsit. ²² Ei l-au întrebat în continuare pe Domnul:

– A sosit omul acesta aici?

– Da! le-a răspuns Domnul. Este ascuns printre bagaje.

²³ Ei au alergat şi l-au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât oricare altul. ²⁴ Atunci Samuel a zis întregului popor:

– Îl vedeţi pe acela pe care l-a ales Domnul? Nu este altul ca el în tot poporul.

Şi toţi au strigat:

– Trăiască regele!

²⁵ Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei şi a scris-o într-un sul, pe care l-a aşezat înaintea Domnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui. ²⁶ De asemenea, şi Saul a plecat acasă la el, în Ghiva, însoţit de vitejii ale căror inimi le atinsese Domnul. ²⁷ S-au găsit însă şi nişte oameni nelegiuiţi care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?“ L-au dispreţuit şi nu i-au adus nici un dar. Saul însă s-a făcut că nu-i aude.

Saul îi învinge pe amoniţi şi este confirmat drept rege

11 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a aşezat tabăra împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş:

– Încheie cu noi un legământ, iar noi îţi vom sluji.

² Dar Nahaş, amonitul, le-a zis:

– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, aruncând în acest fel ruşinea peste întregul Israel.

³ Cei din sfatul bătrânilor Iabeşului i-au zis:

– Lasă-ne un răgaz de şapte zile pentru a putea trimite mesageri în toate teritoriile lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie.

⁴ Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul a început să plângă în hohote. ⁵ Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“

Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaţilor din Iabeş. ⁶ Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el s-a aprins de mânie. ⁷ A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis bucăţile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, spunând: „Aşa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieşit la luptă ca un singur om. ⁸ Când Saul i-a numărat la Bezek, din Israel erau trei sute de mii de bărbaţi, iar din Iuda erau treizeci de mii de bărbaţi. ⁹ Atunci le-a zis mesagerilor care au venit: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când va dogori soarele, veţi fi izbăviţi!»“ Când au sosit mesagerii şi le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş, aceştia s-au bucurat. ¹⁰ Ei le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi vrea.“

¹¹ În ziua următoare, Saul a împărţit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineaţă^[ad] au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au zdrobit până la arşiţa zilei. Cei care au supravieţuit s-au împrăştiat, astfel încât n-au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.

¹² Atunci poporul i-a zis lui Samuel:

– Care au fost cei ce n-au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceţi-i la noi pe aceşti oameni, ca să-i ucidem.

¹³ Dar Saul a zis:

– Nici un om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l-a izbăvit pe Israel.

¹⁴ Atunci Samuel a spus poporului:

– Să mergem la Ghilgal şi să reafirmăm acolo monarhia.

¹⁵ Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul în prezenţa Domnului. Au adus acolo jertfe de pace^[ae] înaintea Domnului şi s-au bucurat foarte mult, atât Saul, cât şi toţi israeliţii.

Discursul de bun-rămas al lui Samuel

12 Samuel a zis întregului Israel:

– Am ascultat de tot ceea ce mi-aţi cerut şi am pus astfel un rege peste voi. ² Acum, iată, aveţi un rege care să vă conducă! Cât despre mine, eu am îmbătrânit şi am încărunţit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinereţea mea şi până astăzi. ³ Sunt aici! Mărturisiţi acum împotriva mea înaintea Domnului şi înaintea unsului Său! Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am înşelat sau pe cine am asuprit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privinţa lui? Spuneţi-mi şi vă voi da înapoi.

⁴ – Nu ne-ai înşelat, nu ne-ai asuprit şi n-ai luat nimic din mâna nimănui, i-au răspuns ei.

⁵ Atunci el le-a mai zis:

– Domnul este martor împotriva voastră şi unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m-aţi găsit vinovat cu nimic.

– El este martor, au răspuns ei.

⁶ Samuel a spus poporului:

– Domnul este Cel Care i-a ales pe Moise şi pe Aaron şi Care i-a scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului. ⁷ Acum rămâneţi aici ca să vă confrunt, înaintea Domnului, cu toate faptele drepte pe care le-a făcut El pentru voi şi pentru strămoşii voştri. ⁸ După ce Iacov a intrat în Egipt, strămoşii voştri au strigat către Domnul, iar Domnul l-a trimis pe Moise şi pe Aaron care i-au scos din Egipt şi i-au adus ca să locuiască în locul acesta. ⁹ Dar pentru că ei L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, El i-a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oştirii Haţorului, în mâinile filistenilor şi ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. ¹⁰ Ei au strigat către Domnul, zicând: „Am păcătuit căci L-am părăsit pe Domnul şi am slujit baalilor^[af] şi aştoretelor^[ag]. Dar acum, eliberează-ne de sub puterea duşmanilor noştri şi Îţi vom sluji Ţie.“ ¹¹ Şi Domnul i-a trimis pe Ierub-Baal^[ah], pe Barak^[ai], pe Iefta şi pe Samuel^[aj] şi v-a eliberat de sub puterea duşmanilor din jurul vostru, astfel încât aţi locuit în siguranţă. ¹² Dar când aţi văzut că Nahaş, regele amoniţilor, se îndreaptă împotriva voastră, deşi Domnul, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi-aţi zis: „Nu vrem să facem cum zici tu, ci să domnească un rege peste noi!“ ¹³ Iată deci regele pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut. Domnul a pus peste voi un rege. ¹⁴ Dacă vă veţi teme de Domnul şi Îi veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Său şi nu vă veţi răzvrăti împotriva poruncilor Lui şi dacă Îl veţi urma pe Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât şi regele care domneşte peste voi, va fi bine. ¹⁵ Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, aşa cum a fost împotriva strămoşilor voştri. ¹⁶ Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face sub privirea voastră. ¹⁷ Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege.

¹⁸ Samuel l-a chemat pe Domnul Care a trimis tunet şi ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s-a temut foarte tare de Domnul şi de Samuel. ¹⁹ I-au spus lui Samuel:

– Roagă-te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre şi răul de a cere pentru noi un rege.

²⁰ Samuel a răspuns poporului:

– Nu vă fie teamă! Aţi făcut tot răul acesta, numai să nu vă întoarceţi din a-L urma pe Domnul şi din a-I sluji cu toată inima voastră. ²¹ Nu vă duceţi după lucruri deşarte^[ak], care nu vă aduc nici un folos şi nici nu vă izbăvesc deoarece sunt lucruri deşarte. ²² Domnul nu va lepăda pe poporul Său din cauza Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. ²³ În ce mă priveşte, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând a mă ruga pentru voi. De asemenea, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă. ²⁴ Numai să vă temeţi de Domnul şi să Îi slujiţi cu credincioşie din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut pentru voi. ²⁵ Dar dacă veţi continua să faceţi răul, veţi fi nimiciţi atât voi, cât şi regele vostru.

Saul nesocoteşte Legea şi este lepădat

13 Saul era în vârstă de treizeci^[al] de ani când a ajuns rege şi a domnit timp de patruzeci^[am] şi doi de ani peste Israel. ² Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el în Micmaş şi în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis acasă. ³ Ionatan a atacat garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din corn în toată ţara, spunând: „Să audă evreii!“ ⁴ Şi s-a auzit în tot Israelul că Saul a atacat garnizoana filistenilor şi că Israel s-a făcut urât acestora. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul, la Ghilgal. ⁵ Filistenii s-au adunat pentru a lupta cu Israel. Erau trei mii de care^[an] şi şase mii de călăreţi, trupe atât de numeroase cât nisipul de pe malul mării. Au venit şi şi-au aşezat tabăra la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. ⁶ Când bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare (căci oştirea lor era în impas) au început să se ascundă în peşteri, în tufişuri, printre stânci, în gropi şi în fântâni^[ao]. ⁷ Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad şi Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal şi toţi cei care erau cu el tremurau de frică. ⁸ El a aşteptat şapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, oamenii lui Saul au început să se împrăştie. ⁹ Atunci Saul a zis: „Aduceţi la mine arderea de tot şi jertfele de pace^[ap].“ Şi a jertfit arderea de tot. ¹⁰ Tocmai în momentul în care sfârşea de adus arderea de tot, a sosit şi Samuel. Saul i-a ieşit în întâmpinare ca să-l salute.

¹¹ – Ce ai făcut? i-a zis Samuel.

Saul i-a răspuns:

– Când am văzut că oamenii mei au început să se împrăştie, că tu nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt adunaţi la Micmaş, ¹² mi-am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat faţa Domnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea de tot.

¹³ Samuel i-a zis lui Saul:

– Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel. ¹⁴ Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.

¹⁵ Samuel s-a ridicat şi a plecat din Ghilgal^[aq] la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el şi au ieşit în jur de şase sute de bărbaţi. ¹⁶ Saul şi Ionatan, fiul său, împreună cu aceşti bărbaţi au rămas la Ghiva^[ar], în Beniamin, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Micmaş. ¹⁷ Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete de năvălitori ca să pustiască. O ceată a luat-o pe drumul spre Ofra, în regiunea Şual, ¹⁸ o alta a luat-o pe drumul spre Bet-Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Ţeboim, spre pustie.

¹⁹ Pe vremea aceea, în tot Israelul nu se găsea nici un fierar deoarece filistenii ziseseră: „Evreii nu trebuie să-şi facă săbii sau suliţe.“ ²⁰ Prin urmare, fiecare israelit se ducea la filisteni ca să-şi ascută fierul pentru plug, sapa, toporul şi secera^[as]. ²¹ Preţul era de un pim^[at] pentru ascuţirea fierului de plug şi al sapei şi de o treime dintr-un şechel^[au] pentru ascuţirea furcii, toporului şi a ţepuşei cu care se mână boii. ²² De aceea, în ziua luptei, nici unul din luptătorii care erau cu Saul şi cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliţă în mână. Numai Saul şi fiul său Ionatan aveau.

Fapta de vitejie a lui Ionatan

²³ O unitate filisteană a înaintat şi s-a aşezat în trecătoare, la Micmaş.

14 Într-una din zile, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i-a spus nimic. ² În acest timp, Saul se afla la marginea cetăţii Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape şase sute de bărbaţi. ³ Se afla acolo şi Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub şi fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Şilo. Nimeni nu ştia însă că Ionatan plecase. ⁴ De fiecare parte a trecătorii prin care voia Ionatan să treacă ca să ajungă la garnizoana filistenilor se afla câte un colţ de stâncă. Numele unuia era Boţeţ, iar al celuilalt era Seneh. ⁵ Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaş, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. ⁶ Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:

– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumcişi! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulţi, fie prin puţini.

⁷ – Fă tot ceea ce ai în gând, i-a răspuns cel ce-i ducea armele. Iată că sunt cu tine în ceea ce ai de gând să faci.

⁸ – Ne vom îndrepta spre bărbaţii aceia şi ne vom arăta lor, a spus Ionatan. ⁹ Dacă ne vor zice să aşteptăm să se apropie ei de noi, atunci vom rămâne acolo unde suntem şi nu vom urca spre ei. ¹⁰ Dar dacă ne vor zice să urcăm la ei, atunci vom urca, căci acesta este pentru noi semnul că Domnul îi dă în mâinile noastre.

¹¹ Aşadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Priviţi! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“ ¹² Bărbaţii din garnizoană au strigat către Ionatan şi către cel ce-i ducea armele, spunându-le: „Veniţi sus la noi şi vă vom arăta noi^[av]!“ Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel.“ ¹³ Ionatan s-a căţărat, folosindu-se de mâini şi de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui şi-i omora. ¹⁴ În acest prim atac, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbaţi pe o întindere de o jumătate de iugăr^[aw] de pământ. ¹⁵ Groaza a cuprins întreaga oştire: pe cei din tabără, pe cei din câmpie, pe cei din garnizoană şi pe cei care ieşiseră să pustiască, iar pământul se cutremura. Groaza aceasta a fost trimisă de Dumnezeu. ¹⁶ Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat şi au văzut oştirea împrăştiindu-se în toate părţile. ¹⁷ Atunci Saul le-a zis bărbaţilor care erau cu el: „Număraţi şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Când au numărat, au văzut că Ionatan şi cel ce-i ducea armele lipseau. ¹⁸ Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la israeliţi.^{[ax] 19} În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmăşeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ţi mâna!“

²⁰ Apoi Saul şi oamenii lui s-au adunat şi au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmăşeală deoarece filistenii se omorau între ei. ²¹ Chiar şi aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii şi se duseseră împreună cu aceştia în tabăra lor s-au întors şi s-au alăturat israeliţilor care erau cu Saul şi Ionatan. ²² De asemenea, când toţi bărbaţii care se ascunseseră în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat şi ei în luptă urmărindu-i. ²³ În acea zi, Domnul a izbăvit pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.

Viaţa lui Ionatan în primejdie

²⁴ Bărbaţii lui Israel au fost sleiţi de puteri^[ay] în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra lor, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe duşmanii mei.“ Astfel, nici unul dintre ei n-a gustat mâncare. ²⁵ Întreaga oştire a intrat într-o pădure unde, pe jos, se afla miere. ²⁶ Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu şi-a dus miere cu mâna la gură deoarece se temeau de blestem. ²⁷ Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oştirea. De aceea el a întins capătul băţului care se afla în mâna lui şi l-a înmuiat în mierea din fagure. Şi-a dus miere cu mâna la gură şi ochii i s-au luminat^[az]. ²⁸ Atunci unul dintre bărbaţi i-a spus:

– Tatăl tău a pus oştirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oştirea.

²⁹ Atunci Ionatan a răspuns:

– Tatăl meu a pus ţara în primejdie. Priviţi cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! ³⁰ Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la duşmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?

³¹ În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaş până la Aialon, oamenii erau foarte obosiţi. ³² S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite şi viţei, le-au tăiat pe pământ şi le-au mâncat carnea cu sânge cu tot. ³³ Unii i-au spus însă lui Saul:

– Poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.^[ba]

– Aţi arătat necredincioşie, a spus Saul. Acum, rostogoliţi până aici o piatră mare. ³⁴ Daţi de veste printre oameni să-şi aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici şi apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.

Astfel, în acea noapte, fiecare şi-a adus cu el boul şi l-a tăiat acolo. ³⁵ Saul a zidit un altar Domnului; era prima dată când zidea un altar Domnului. ³⁶ Apoi a zis:

– Haideţi să-i urmărim pe filisteni în timpul nopţii, să-i prădăm până în zori şi să nu lăsăm viu pe nici unul dintre ei.

– Fă tot ceea ce crezi că este bine, i-au răspuns ei.

Dar preotul a zis:

– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

³⁷ Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Să-i urmăresc pe filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?

Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns. ³⁸ Atunci Saul a zis:

– Să vină aici toţi conducătorii oştirii ca să descoperim ce păcat a fost săvârşit astăzi. ³⁹ Viu este Domnul, Care îl izbăveşte pe Israel, că şi dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar şi el va trebui să moară.

Însă nimeni din popor nu i-a răspuns. ⁴⁰ Saul a zis întregului Israel:

– Voi veţi sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.

– Fă ceea ce crezi că este bine, i-a răspuns poporul.

⁴¹ Saul s-a rugat Domnului, Dumnezeul lui Israel:

– Arată-ne adevărul!^[bb]

Sorţul a căzut pe Ionatan şi Saul, iar ceilalţi bărbaţi au scăpat. ⁴² Atunci Saul a zis:

– Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.

Şi sorţul a căzut pe Ionatan. ⁴³ Saul i-a zis lui Ionatan:

– Spune-mi ce ai făcut.

– Am gustat puţină miere cu capătul băţului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!

⁴⁴ – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de mine^[bc] dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.

⁴⁵ Dar poporul i-a zis lui Saul:

– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi.

Bărbaţii l-au salvat astfel pe Ionatan şi n-a fost ucis. ⁴⁶ Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni şi filistenii s-au retras în teritoriul lor.

Realizările şi familia lui Saul

⁴⁷ După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi din toate părţile: împotriva moabiţilor, împotriva amoniţilor, împotriva edomiţilor, împotriva regilor^[bd] din Ţoba şi împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieşea victorios^[be]. ⁴⁸ El a luptat vitejeşte şi i-a învins pe amalekiţi, eliberând Israelul de jefuitorii săi. ⁴⁹ Fiii lui Saul erau Ionatan, Işvi şi Malchi-Şua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal, ⁵⁰ iar soţia lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele conducătorului oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. ⁵¹ Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. ⁵² Cât timp a trăit Saul a existat un război înverşunat cu filistenii şi ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos îl lua cu el.

Saul, respins ca rege

15 Samuel a venit la Saul şi i-a zis: „Eu sunt cel pe care l-a trimis Domnul să te ungă drept rege peste poporul Său, Israel. Prin urmare, ascultă mesajul Domnului. ² Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi pedepsi pe amalekiţi pentru ceea ce i-au făcut lui Israel, când i s-au împotrivit pe drumul pe care venea din Egipt. ³ Du-te deci şi atacă-i pe amalekiţi; nimiceşte cu desăvârşire^[bf] tot ceea ce le aparţine! Nu-i cruţa, ci dă la moarte bărbaţii şi femeile, copiii şi sugarii, vitele şi oile, cămilele şi măgarii.»“

⁴ Saul a adunat oştirea şi a numărat-o la Telaim. Erau două sute de mii de pedestraşi dintre care zece mii de luptători din Iuda. ⁵ Când Saul a ajuns aproape de cetatea amalekiţilor, s-a aşezat la pândă în vâlcea. ⁶ Saul le-a spus cheniţilor: „Plecaţi, ieşiţi din mijlocul amalekiţilor ca să nu vă nimicesc împreună cu ei, deoarece voi aţi arătat bunătate faţă de toţi israeliţii atunci când ei au venit din Egipt.“ Astfel, cheniţii au plecat din mijlocul amalekiţilor.

⁷ Saul i-a zdrobit pe amalekiţi de la Havila până la Şur care se află la răsărit de Egipt. ⁸ L-a prins viu pe Agag, regele amalekiţilor, şi a nimicit tot poporul, trecându-l prin ascuţişul sabiei. ⁹ Saul şi oştirea l-au cruţat însă pe Agag şi cele mai bune oi, vite, viţei graşi^[bg] şi miei – tot ceea ce era mai bun. Ei n-au dorit să le nimicească, ci au nimicit doar lucrurile care erau de dispreţuit şi fără valoare.

¹⁰ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Samuel şi i-a zis: ¹¹ „Îmi pare rău că l-am pus pe Saul rege, pentru că s-a abătut de la Mine şi nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s-a mâhnit şi a strigat către Domnul toată noaptea. ¹² S-a trezit dis-de-dimineaţă pentru a-l întâlni pe Saul, însă i s-a spus: „Saul a plecat la Carmel şi iată că şi-a ridicat un monument. Apoi s-a întors şi s-a dus la Ghilgal.“

¹³ Când Samuel l-a întâlnit pe Saul, acesta i-a zis:

– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.

¹⁴ – Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele şi acest muget de vite, pe care-l aud? i-a răspuns Samuel.

¹⁵ – Luptătorii le-au adus de la amalekiţi, i-a zis Saul. Au cruţat cele mai bune oi şi vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Celelalte însă le-am nimicit cu desăvârşire.

¹⁶ – Opreşte-te! i-a zis Samuel. Îţi voi spune ce mi-a vorbit Domnul în noaptea aceasta.

– Spune-mi! i-a zis Saul

¹⁷ Samuel i-a spus:

– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia seminţiilor lui Israel? Domnul te-a uns rege al lui Israel ¹⁸ şi te-a trimis într-o misiune, spunându-ţi: „Du-te şi nimiceşte-i cu desăvârşire pe păcătoşii aceia de amalekiţi! Luptă-te cu ei până vor fi nimiciţi!“ ¹⁹ De ce n-ai ascultat de glasul Domnului şi te-ai aruncat asupra prăzii făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?

²⁰ – Eu am ascultat de Domnul, i-a răspuns Saul. Am plecat în misiunea pe care mi-a încredinţat-o şi l-am adus aici pe Agag, regele amalekiţilor, iar pe amalekiţi i-am nimicit cu desăvârşire. ²¹ Dar luptătorii au luat din pradă oi şi vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia nimicit, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.

²² Atunci Samuel i-a zis lui Saul:

²⁴ Saul i-a zis lui Samuel:

– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului şi n-am ascultat de cuvintele tale. Mi-a fost teamă de oştire şi am ascultat de glasul ei. ²⁵ Acum, te rog, iartă-mi păcatul şi întoarce-te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.

²⁶ – Nu mă voi întoarce împreună cu tine, i-a zis Samuel. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului şi Domnul te-a respins ca rege al lui Israel.

²⁷ În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l-a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s-a rupt. ²⁸ Atunci Samuel i-a zis:

– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel şi a dat-o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. ²⁹ Cel Ce este Slava lui Israel nu minte şi nu se răzgândeşte, căci El nu este om ca să se răzgândească.

³⁰ – Am păcătuit, a zis Saul. Totuşi cinsteşte-mă, te rog, înaintea sfatului bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel, întorcându-te cu mine pentru a mă putea închina înaintea Domnului, Dumnezeul tău.

³¹ Samuel s-a întors după Saul, iar acesta s-a închinat înaintea Domnului. ³² Apoi Samuel a zis: „Aduceţi-l înaintea mea pe Agag, regele amalekiţilor.“ Agag a venit spre el încrezător^[bi], spunându-şi: „Cu siguranţă că amărăciunea morţii a trecut.“^{[bj] 33} Samuel i-a zis lui Agag: „După cum sabia ta a lăsat femei fără fii, tot aşa mama ta va fi lăsată fără fiu printre femei.“ Apoi l-a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. ³⁴ După aceea, Samuel a plecat la Rama, iar Saul s-a dus la casa lui, în Ghiva lui Saul. ³⁵ Samuel nu s-a mai dus să-l vadă pe Saul până în ziua morţii lui, însă a plâns pentru el. Domnului I-a părut rău că l-a încoronat pe Saul ca rege peste Israel.