Bible in 90 Days

Tributul datorat Cezarului

²⁰ Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. ²¹ Aceştia L-au întrebat:

– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim tribut Cezarului^[a] sau nu?

²³ El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

²⁴ – Arătaţi-mi un denar^[b]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, au răspuns ei.

²⁵ El le-a zis:

– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[c]

²⁶ Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Apoi au venit la El nişte saduchei^[d], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

²⁸ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[e] 29} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. ³⁰ Cu al doilea s-a întâmplat la fel. ³¹ Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. ³² Femeia a murit ultima dintre toţi. ³³ Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Copiii^[f] veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ³⁶ căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. ³⁷ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov^[g]. ³⁸ Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

³⁹ Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

⁴⁰ Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ El însă i-a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? ⁴² Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:

⁴⁴ Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

⁴⁵ Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: ⁴⁶ „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁷ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă şi dărnicia ei

21 Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria^[k] Templului. ² A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta^[l]. ³ Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, ⁴ pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“

Semne ale sfârşitului

⁵ În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit^[m] cu pietre frumoase^[n] şi cu daruri, El a zis:

⁶ – Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.^[o]

⁷ Ei L-au întrebat:

– Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

⁸ El le-a răspuns:

– Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceţi după ei! ⁹ Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.

¹⁰ Apoi El le-a zis:

– Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. ¹¹ Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer. ¹² Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. ¹³ Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁴ Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! ¹⁵ Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! ¹⁶ Veţi fi trădaţi chiar şi de părinţi, de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor da la moarte. ¹⁷ Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele^[p].

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, ²² căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. ²³ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare peste pământ şi urgie peste poporul acesta! ²⁴ Vor cădea ucişi de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi captivi prin toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, lună şi stele,^[q] iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate^[r]. ²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor,^[s] cu putere şi mare slavă. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

²⁹ Le-a spus apoi o pildă:

– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. ³⁰ Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³³ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, ³⁵ ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!

³⁷ În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. ³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

Trădarea lui Iuda

22 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.^{[t] 2} Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. ³ Atunci Satan^[u] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. ⁶ El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.

Masa pascală

⁷ Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. ⁸ Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:

– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!

⁹ Ei L-au întrebat:

– Unde vrei să-l pregătim?

¹⁰ Isus le-a răspuns:

– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.^[v] Urmaţi-l până la casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹² El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!

¹³ Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Cina Domnului

¹⁴ Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte^[w], înainte de suferinţa Mea! ¹⁶ Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea^[x] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ ¹⁷ A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri^[y] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! ¹⁸ Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ ¹⁹ Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ ²⁰ În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. ²¹ Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! ²² Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ ²³ Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

²⁴ Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. ²⁵ Isus însă le-a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“^[z]. ²⁶ Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. ²⁷ Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! ²⁸ Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. ²⁹ De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, ³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, ³² dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!

³³ Petru I-a răspuns:

– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!

³⁴ Isus i-a zis:

– Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul^[aa] astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti!

Îndemnuri pentru vremea încercării

³⁵ Apoi le-a zis:

– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?

– De nimic! I-au răspuns ei.

³⁶ El le-a mai zis:

– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una!^{[ab] 37} Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“^[ac] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.

³⁸ Ei au zis:

– Doamne, iată aici două săbii!

– De-ajuns!^[ad] le-a zis El.

Isus se roagă pe Muntele Măslinilor

³⁹ A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. ⁴⁰ Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ ⁴¹ Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat ⁴² zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul^[ae] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ ⁴³ (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)^{[af] 45} Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. ⁴⁶ El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“

Arestarea lui Isus

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, ⁴⁸ dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ ⁴⁹ Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

– Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰ Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

⁵¹ Însă Isus a zis:

– Încetaţi cu aceasta!

Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. ⁵² Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar^[ag]? ⁵³ Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“

Lepădarea lui Petru

⁵⁴ Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. ⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:

– Şi acesta era cu El!

⁵⁷ Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu-L cunosc, femeie!

⁵⁸ După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

– Şi tu eşti dintre ei!

Dar Petru a zis:

– Nu sunt, omule!

⁵⁹ Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:

– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!

⁶⁰ Dar Petru a zis:

– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!

Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

⁶³ Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ ⁶⁵ Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului^[ah], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul^[ai] lor. ⁶⁷ Ei I-au zis:

– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, ⁶⁸ iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)^[aj]. ⁶⁹ De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.^[ak]

⁷⁰ Toţi au întrebat:

– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.

⁷¹ Atunci ei au zis:

– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!

Isus înaintea lui Pilat şi a lui Irod

23 Toţi cei din adunarea lor s-au ridicat şi L-au dus pe Isus la Pilat. ² Ei au început să-L acuze zicând: „Pe Acesta L-am găsit pervertindu-ne neamul, interzicând a se da tribut Cezarului^[al] şi zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ ³ Pilat L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

⁴ Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor:

– Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!

⁵ Dar ei au insistat şi au zis:

– Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea^[am], din Galileea, de unde a început, şi până aici!

⁶ Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean ⁷ şi, aflând că este sub autoritatea lui Irod^[an], L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. ⁸ Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme dorea să-L vadă, din pricina a ceea ce auzise despre El, şi spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. ⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic^[ao]. ¹⁰ Conducătorii preoţilor şi cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemenţă. ¹¹ Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare^[ap] şi L-au trimis înapoi la Pilat. ¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt.

¹³ Pilat i-a chemat laolaltă pe conducătorii preoţilor, pe conducători şi pe popor ¹⁴ şi le-a zis:

– Mi L-aţi adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Şi iată că eu L-am cercetat înaintea voastră, dar n-am găsit în Omul Acesta nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi. ¹⁵ Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶ Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

¹⁷ (El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.)^[aq]

¹⁸ Însă ei au strigat cu toţii:

– La o parte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!

¹⁹ Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru crimă. ²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus, ²¹ însă ei strigau:

– Răstigneşte-L!^[ar] Răstigneşte-L!

²² El le-a zis a treia oară:

– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El nici un lucru vrednic de moarte! Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

²³ Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale conducătorilor preoţilor)^[as] au biruit. ²⁴ Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. ²⁵ L-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-i facă după cum doresc.

Răstignirea

²⁶ În timp ce-L duceau de-acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus. ²⁷ Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni, printre care şi nişte femei care se băteau în piept şi-L jeleau. ²⁸ Dar Isus S-a întors către ele şi le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! ²⁹ Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!»

³¹ Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“

³² Au fost aduşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi împreună cu El. ³³ Când au ajuns în locul numit „Craniul“^[au], i-au răstignit acolo pe Isus şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.^{[av] 34} (Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“)^[aw]

Au tras la sorţi ca să-şi împartă hainele Lui între ei.^{[ax] 35} Poporul stătea acolo şi se uita. Conducătorii îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze şi pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ ³⁶ Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; ei veneau, Îi ofereau vin acru^{[ay] 37} şi ziceau: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“ ³⁸ Deasupra Lui era o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi aramaice)^[az]: „Acesta este Împăratul iudeilor.“

³⁹ Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniţi Îl insulta zicând: „Nu eşti Tu Cristosul?^[ba] Salvează-Te pe Tine şi salvează-ne şi pe noi!“ ⁴⁰ Celălalt însă l-a mustrat zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă? ⁴¹ Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am săvârşit, dar Acesta n-a săvârşit nimic rău!“

⁴² Apoi a zis:

– Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta!

⁴³ Isus i-a răspuns:

– Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!^[bb]

Moartea lui Isus

⁴⁴ Era deja cam pe la ceasul al şaselea^[bc]. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea^[bd]. ⁴⁵ Soarele s-a întunecat, iar draperia^[be] Templului a fost despicată la mijloc. ⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“^[bf] Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea. ⁴⁷ Când centurionul^[bg] a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept^[bh]!“ ⁴⁸ Toate mulţimile care se adunaseră în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile. ⁴⁹ Toţi cunoscuţii Lui, inclusiv femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.

Înmormântarea lui Isus

⁵⁰ Şi iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun şi drept, ⁵¹ care nu fusese^[bi] de acord cu planul şi acţiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. ⁵² Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. ⁵³ După ce I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁵⁴ Era Ziua Pregătirii şi începea Sabatul. ⁵⁵ Femeile, cele care veniseră împreună cu El din Galileea, s-au luat după Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Isus. ⁵⁶ Ele s-au întors şi au pregătit miresme şi uleiuri aromate. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.

Învierea lui Isus

24 Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. ² Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, ³ iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. ⁴ În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă ele. ⁵ Îngrozite, ele şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? ⁶ Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, ⁷ când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoşilor şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ ⁸ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

⁹ Când s-au întors de la mormânt, i-au anunţat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece şi pe toţi ceilalţi. ¹⁰ Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele. ¹¹ Însă cuvintele acestea li s-au părut basme şi nu le-au crezut pe femei. ¹² Petru însă s-a ridicat şi a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat.

Pe drumul spre Emaus

¹³ În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii^[bj] de Ierusalim. ¹⁴ Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră. ¹⁵ În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. ¹⁷ El i-a întrebat:

– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?

Ei s-au oprit, uitându-se trişti, ¹⁸ iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns:

– Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

¹⁹ – Ce anume? i-a întrebat El.

– Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. ²⁰ Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. ²¹ Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! ²² Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt ²³ şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte. ²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

²⁵ El le-a zis:

– O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii! ²⁶ Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?

²⁷ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

²⁸ Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei au stăruit de El, zicând:

– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!

Astfel El a intrat să rămână cu ei. ³⁰ În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi)^[bk] când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ ³³ S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei. ³⁴ Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“ ³⁵ Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus li Se arată ucenicilor

³⁶ În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ ³⁷ Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh. ³⁸ El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? ³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“ ⁴⁰ Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui. ⁴¹ Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ ⁴² I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere)^[bl], ⁴³ iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.

⁴⁴ Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi^[bm].“ ⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile, ⁴⁶ şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere^[bn] şi să învie dintre cei morţi a treia zi^[bo], ⁴⁷ iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. ⁴⁸ Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. ⁴⁹ Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“

Înălţarea la cer

⁵⁰ Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat, ⁵¹ iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer. ⁵² Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. ⁵³ Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L^[bp] pe Dumnezeu.

(Amin.)^[bq]

Cuvântul a devenit trup

1 La început era Cuvântul^[br], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. ² El era la început cu Dumnezeu. ³ Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. ⁴ În El era viaţa^[bs], şi viaţa era lumina oamenilor.^{[bt] 5} Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o^[bu].

⁶ Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. ⁷ El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. ⁸ Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. ⁹ Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.^{[bv] 10} El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. ¹¹ A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. ¹² Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul^[bw] să devină copii ai lui Dumnezeu, ¹³ născuţi nu din sânge^[bx], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,^[by] ci din Dumnezeu.

¹⁴ Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit^[bz] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl^[ca], plin de har şi de adevăr.

¹⁵ Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ ¹⁶ Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi^[cb] har după har. ¹⁷ Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. ¹⁸ Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu^[cc], Cel Care este în sânul^[cd] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

¹⁹ Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)^[ce] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Tu cine eşti?

²⁰ El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:

– Nu eu sunt Cristosul^[cf]!

²¹ Ei l-au întrebat:

– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?

– Nu sunt! a răspuns el.

– Eşti Profetul^[cg]?

– Nu! a răspuns el.

²² Atunci i-au zis:

– Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?

²³ El a zis:

aşa cum a spus profetul Isaia^[ch].

²⁴ Ei fuseseră trimişi de către farisei^[ci], ²⁵ aşa că l-au întrebat:

– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

²⁶ Ioan le-a răspuns:

– Eu botez cu^[cj] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, ²⁷ Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“

²⁸ Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

²⁹ În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! ³⁰ El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. ³¹ Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ ³² Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. ³³ Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» ³⁴ Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu^[ck].“

Primii ucenici

³⁵ În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui ³⁶ şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ ³⁷ Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. ³⁸ Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:

– Ce căutaţi?

Ei I-au răspuns:

– Rabbi^[cl] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

³⁹ El le-a zis:

– Veniţi şi veţi vedea!

Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea^[cm]. ⁴⁰ Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. ⁴¹ El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. ⁴² Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan^[cn]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“^[co].

⁴³ A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ⁴⁴ Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

⁴⁵ Filip l-a găsit pe Natanael^[cp] şi i-a zis:

– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!

⁴⁶ Natanael i-a zis:

– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!

Filip i-a răspuns:

– Vino şi vezi!

⁴⁷ Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“

⁴⁸ Natanael L-a întrebat:

– De unde mă cunoşti?

Isus i-a răspuns:

– Te-am văzut când stăteai sub smochin^[cq], înainte ca Filip să te cheme.

⁴⁹ Natanael a zis:

– Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!^[cr]

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! ⁵¹ Apoi i-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului^[cs]!

Apa preschimbată în vin

2 A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Isus era acolo. ² La nuntă au fost invitaţi şi Isus cu ucenicii Săi. ³ Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:

– Nu mai au vin!

⁴ Isus i-a răspuns:

– Femeie^[ct], ce am Eu de-a face cu tine?^[cu] Nu mi-a sosit încă ceasul!

⁵ Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune!“ ⁶ Erau acolo şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri^[cv]. ⁷ Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi ei le-au umplut până sus. ⁸ El le-a mai zis: „Acum scoateţi din ele şi duceţi-i mai-marelui ospăţului!“ Şi ei i-au dus. ⁹ Mai-marele ospăţului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu ştia de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat pe mire şi i-a zis: ¹⁰ „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun, iar după ce oaspeţii au băut mult, îl pune pe cel mai puţin bun. Tu însă ai ţinut vinul cel bun până acum!“

¹¹ Isus a făcut acest început al semnelor^[cw] Lui în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.

Isus curăţă Templul

¹² După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui, şi acolo n-au rămas decât câteva zile.

¹³ Paştele iudeilor era aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. ¹⁴ I-a găsit în Templu^[cx] pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani^[cy] stând la mesele lor. ¹⁵ A făcut un bici din frânghii şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii lor. A împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele, ¹⁶ iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicaţi acestea de aici! Nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negoţ!“ ¹⁷ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie!“^{[cz] 18} Atunci iudeii I-au zis:

– Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?

¹⁹ Isus le-a răspuns:

– Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile îl voi ridica!

²⁰ Iudeii I-au zis:

– Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să fie construit Templul^[da] acesta, şi Tu-l vei ridica în trei zile?!

²¹ El însă vorbea despre Templul trupului Său. ²² Atunci când El a fost înviat dintre cei morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că spusese aceste vorbe şi au crezut Scripturile şi cuvântul pe care-l spusese Isus.

²³ Pe când Isus era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. ²⁴ Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi ²⁵ şi nu avea nevoie ca cineva să facă mărturisiri despre vreun om, fiindcă El Însuşi ştia ce era în om.

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. ² Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:

– Rabbi^[db], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

³ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou^[dc] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu^[dd]!

⁴ Nicodim L-a întrebat:

– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?

⁵ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ⁶ Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. ⁷ Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ ⁸ Vântul^[de] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

⁹ Nicodim L-a întrebat:

– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! ¹¹ Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! ¹³ Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)^{[df] 14} Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,^[dg] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.^[dh]

¹⁶ Fiindcă^[di] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu^[dj], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. ¹⁷ Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu^[dk] al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. ²¹ Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza^[dl]. ²³ Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. ²⁴ Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. ²⁵ Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu^[dm] s-a iscat o controversă cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit la Ioan şi i-au zis:

– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!

²⁷ Ioan a răspuns:

– Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ ²⁹ Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. ³⁰ El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.^[dn]

³¹ Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ^[do]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. ³² El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat^[dp]. ³⁴ Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu^[dq] nu-I dă Duhul cu măsură. ³⁵ Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul^[dr] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Isus şi femeia samariteancă

4 Când Isus^[ds] a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – ² cu toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui – ³ a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea. ⁴ Trebuia să treacă prin Samaria^[dt], ⁵ prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea^[du].

⁷ O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:

– Dă-Mi să beau!

⁸ Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

⁹ Femeia samariteancă I-a zis:

– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!

Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii^[dv].

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!

¹¹ Femeia I-a zis:

– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! ¹² Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?

¹³ Isus i-a răspuns:

– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.

¹⁵ Femeia I-a zis:

– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!

¹⁶ El i-a zis:

– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!

¹⁷ Femeia I-a răspuns:

– N-am soţ!

Isus i-a zis:

– Ai spus bine: „N-am soţ!“, ¹⁸ pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.

¹⁹ Femeia I-a zis:

– Domnule, văd că Tu eşti profet! ²⁰ Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta^[dw], iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

²¹ Isus i-a răspuns:

– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. ²⁴ Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

²⁵ Femeia I-a zis:

– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

²⁶ Isus i-a zis:

– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.

²⁷ Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi^[dx]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ ²⁸ Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. ³¹ Între timp, ucenicii Îl rugau:

– Rabbi^[dy], mănâncă!

³² Dar El le-a răspuns:

– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.

³³ Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

³⁴ Isus le-a mai zis:

– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, ³⁶ cel^[dz] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. ³⁷ Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.

³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ ⁴⁰ Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui ⁴² şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Vindecarea fiului unui slujbaş al regelui

⁴³ După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. ⁴⁴ Căci El Însuşi spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.

⁴⁶ A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaş al regelui^[ea], al cărui fiu era bolnav în Capernaum. ⁴⁷ Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

⁴⁸ Isus i-a zis:

– Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede!

⁴⁹ Slujbaşul regelui I-a zis:

– Doamne, vino până nu moare copilaşul meu!

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Du-te; fiul tău trăieşte!

Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus şi a plecat. ⁵¹ În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat şi i-au zis că fiul lui trăieşte! ⁵² Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al şaptelea^[eb] l-a lăsat febra.“ ⁵³ Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte!“ Şi a crezut el şi toată casa lui.

⁵⁴ Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

Isus vindecă un infirm la bazinul Betesda

5 După aceea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor^[ec] şi Isus S-a dus la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este un bazin numit în evreieşte^[ed] „Betesda“^[ee], care are cinci porticuri. ³ În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, ologi şi paralizaţi, (care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin şi tulbura apa. Şi primul care păşea în el, după tulburarea apei, era făcut sănătos, orice boală ar fi avut.)^{[ef] 5} Se afla acolo un om care era infirm de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus l-a văzut zăcând şi, ştiind că este infirm de multă vreme, l-a întrebat:

– Vrei să te faci bine?

⁷ Bolnavul I-a răspuns:

– Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când este tulburată apa şi, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!

⁸ Isus i-a zis:

– Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!

⁹ Dintr-odată omul s-a făcut bine, şi-a luat targa şi a început să umble.

Ziua aceea era o zi de Sabat. ¹⁰ Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:

– Este zi de Sabat! Nu ţi se dă voie să-ţi iei targa!

¹¹ Însă el le-a răspuns:

– Cel Ce m-a făcut bine mi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“

¹² Ei l-au întrebat:

– Cine este Omul Care ţi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“?

¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Isus dispăruse din mulţimea care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!“ ¹⁵ Omul a plecat şi le-a spus iudeilor^[eg] că Isus este Cel Care l-a făcut bine.

Lucrarea Fiului

¹⁶ De aceea iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. ¹⁷ Însă Isus le-a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu, de asemenea, lucrez!“ ¹⁸ Tocmai de aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că dezlega Sabatul, ci şi vorbea despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.^[eh]

¹⁹ Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. ²¹ Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! ²² Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. ²⁶ Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi ²⁷ şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. ²⁸ Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

Mărturia despre Fiul

³¹ Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. ³⁴ Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. ³⁵ El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. ³⁶ Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, ³⁸ iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. ³⁹ Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai^[ei] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! ⁴⁰ Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!

⁴¹ Eu nu caut^[ej] slavă de la oameni, ⁴² dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu^[ek]. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum puteţi crede voi, care căutaţi^[el] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! ⁴⁵ Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“