Previous Prev Day Next DayNext

Bible in 90 Days

An intensive Bible reading plan that walks through the entire Bible in 90 days.
Duration: 88 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Faptele Apostolilor 16:38-28:16

38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.

În Tesalonic

17 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi, explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi. „Şi Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el. Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Silas; tot aşa au făcut şi o mare mulţime de greci devotaţi şi nu puţine femei de seamă. Dar iudeii au devenit invidioşi şi, luând de prin pieţe nişte oameni răi, au format o gloată şi au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason şi au început să-i caute pe Pavel şi pe Silas ca să-i aducă afară, la mulţime. Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii[a], strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit şi aici, iar Iason i-a găzduit! Toţi aceştia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ Când mulţimea şi magistraţii au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. Apoi, după ce au luat de la Iason şi de la ceilalţi o garanţie, le-au dat drumul.

În Berea

10 Imediat ce s-a înnoptat, fraţii i-au trimis pe Pavel şi pe Silas la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceştia aveau o minte mai deschisă[b] decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulţi dintre ei au crezut, inclusiv nişte femei grecoaice cu influenţă şi nu puţini bărbaţi. 13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo ca să agite şi să tulbure mulţimile. 14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas şi Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce l-au însoţit pe Pavel l-au condus până la Atena, şi apoi, după ce au primit porunca pentru Silas şi Timotei ca să vină cât mai repede la Pavel, s-au întors.

Pavel în Atena

16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu[c], iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni[d] şi stoici[e] au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag[f], spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[g]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»[h]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»[i]

29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“

32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul[j], o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.

În Corint

18 După aceea a plecat din Atena şi s-a dus în Corint. Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Aquila, de neam din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soţia lui, Priscila[k], deoarece Claudiu[l] poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma[m]. Pavel s-a dus la ei şi, fiindcă erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de constructori de corturi. În fiecare Sabat, Pavel purta discuţii în sinagogă şi-i convingea atât pe iudei, cât şi pe greci.

Dar când Silas şi Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. Când i s-au împotrivit şi l-au batjocorit, el şi-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“ Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius[n] Iustus, un om temător de Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui şi, de asemenea, mulţi dintre corintienii care îl auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, 10 căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult popor în această cetate!“ 11 Prin urmare, Pavel a stat acolo un an şi jumătate şi i-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea proconsulului Galio

12 În timp ce Galio era proconsul[o] al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13 şi au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii[p]!“ 14 Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloşie gravă, v-aş accepta plângerea, iudeilor; 15 dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume şi la Legea voastră, vă priveşte! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!“ 16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut chiar în faţa scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta.

Pavel se întoarce în Antiohia

18 Pavel a rămas mai multe zile acolo. Apoi şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a[q] tuns capul în Chencrea[r], căci făcuse un jurământ[s]. 19 Au ajuns în Efes, şi Pavel i-a lăsat acolo pe însoţitorii lui. El a intrat în sinagogă şi a purtat discuţii cu iudeii. 20 Aceştia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el nu a vrut, 21 ci şi-a luat rămas bun de la ei, zicând: „(Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o ţin în Ierusalim.)[t] Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!“ Şi a plecat din Efes, pe mare. 22 S-a dat jos în Cezareea, s-a dus şi a salutat biserica din Ierusalim[u] şi apoi a coborât la Antiohia. 23 După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ţinutul Galatiei şi al Frigiei şi întărindu-i pe toţi ucenicii.

Apolo

24 Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent[v] şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. 25 El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. 26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. 27 Pentru că el voia să treacă în Ahaia[w], fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. 28 Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.

Pavel în Efes

19 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior şi a ajuns în Efes[x]. Acolo a găsit câţiva ucenici şi i-a întrebat:

– Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?

Ei i-au răspuns:

– Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!

El le-a zis:

– Atunci cu ce botez aţi fost botezaţi?

Ei i-au răspuns:

– Cu botezul lui Ioan.

Pavel a zis:

– Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.

Când au auzit ei aceasta, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. Erau, cu toţii, cam doisprezece bărbaţi.

Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuţii şi încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăţia lui Dumnezeu. Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri[y] a lui Tiranus. 10 Lucrul acesta a ţinut timp de doi ani, astfel că toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 aşa încât la cei bolnavi erau aduse până şi batistele sau şorţurile care îi atinseseră acestuia trupul, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieşeau din ei.

Cei şapte fii ai lui Sceva

13 Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieşiţi!“ 14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot conducător[z] iudeu. 15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!“ 16 Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toţi şi i-a bătut în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toţi iudeii, cât şi de către toţi grecii care locuiau în Efes; şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit. 18 Mulţi dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să-şi spună faptele. 19 Şi mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor.[aa] Au socotit preţul acestora şi l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginţi[ab]. 20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea.

O mare tulburare în Efes

21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia[ac]. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ 22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia[ad].

23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. 24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis[ae] şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.[af] 25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! 27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“

28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo şi pe macedoneenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii de drum ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar şi unii dintre conducătorii provinciei Asia[ag], care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Unii din mulţime l-au înştiinţat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului, 34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35 Funcţionarul[ah] cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea, zicând: „Bărbaţi ai Efesului, cine este omul acela care să nu ştie că cetatea Efes este păzitoarea templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer[ai]?! 36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. 37 Căci i-aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sunt nici jefuitori ai templului şi nici blasfemiatori ai zeiţei noastre! 38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise şi există proconsuli[aj]; să se acuze acolo unii pe alţii! 39 Însă dacă vreţi ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală[ak]. 40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzaţi de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, şi noi nu putem motiva agitaţia aceasta!“ 41 Şi spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.

Prin Macedonia şi Grecia

20 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia[al]. Aceştia au luat-o înainte şi ne-au[am] aşteptat în Troa. Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.

Învierea lui Eutih

În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea[an], Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe[ao], spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ 11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.

Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

13 Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,)[ap] iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia[aq], pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

17 Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii[ar] bisericii. 18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:

„Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, 21 şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. 22 Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; 23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. 26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! 28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori[as] ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu[at], pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu[au]! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce[av], care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite[aw], ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! 33 N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.

Pavel, în drum spre Ierusalim

21 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. Ne-a apărut în zare insula Cipru şi, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia. I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei timp de şapte zile. Aceştia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ce anume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.[ax] Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat călătoria. Toţi, împreună cu soţiile şi copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe ţărm, ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat. Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alţii, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.

Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei timp de o zi. În ziua următoare am plecat şi ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am rămas la el. Acesta avea patru fete fecioare, care profeţeau. 10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea 11 şi a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat picioarele şi mâinile, zicând: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine brâul acesta şi-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“ 12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât şi localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ 14 Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“

15 După zilele acelea, ne-am pregătit şi ne-am suit la Ierusalim. 16 Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.

Pavel în Ierusalim

17 Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, şi toţi bătrânii[ay] au venit şi ei. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. 20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege! 21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Cu siguranţă vor auzi că ai sosit. 23 Fă deci ce-ţi spunem noi: avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ[az]. 24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuie[ba] tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor şti toţi că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este aşa, ci că şi tu trăieşti păzind Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate[bb] şi de adulter.“

26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbaţi şi, a doua zi, după ce s-a curăţit împreună cu ei, a intrat în Templu şi a anunţat când va fi sfârşitul zilelor de curăţire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.

Arestarea lui Pavel

27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, 28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, veniţi în ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Ba încă a adus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ 29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a venit alergând din toate părţile. L-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu; şi imediat uşile au fost încuiate. 31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei[bc] că tot Ierusalimul este în agitaţie. 32 Acesta a luat imediat nişte soldaţi şi nişte centurioni[bd] şi a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 Unii din mulţime strigau una, alţii alta, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldaţi, din pricina violenţei mulţimii. 36 Căci mulţimea poporului se ţinea după el, strigând: „La moarte cu el!“

Pavel se adresează mulţimii

37 Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului:

– Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?

Tribunul l-a întrebat:

– Ştii greceşte? 38 Deci nu eşti tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală şi a dus în pustie patru mii de asasini[be]?

39 Pavel i-a răspuns:

– Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu lipsită de importanţă[bf]. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!

40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică[bg] astfel:

22 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi-mi acum apărarea faţă de voi!“ Când au auzit ei că li se adresează în limba aramaică[bh], au făcut şi mai multă linişte. Pavel a zis: „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta şi am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu stricteţea Legii strămoşilor noştri, fiind tot atât de plin de râvnă faţă de Dumnezeu cum sunteţi voi toţi astăzi. Am persecutat până la moarte această Cale, am legat şi am pus în închisoare bărbaţi şi femei, aşa cum, de altfel, pot depune mărturie cu privire la mine şi marele preot precum şi tot sfatul bătrânilor[bi], de la care am primit şi scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să-i aduc legaţi la Ierusalim chiar şi pe cei de acolo, ca să fie pedepsiţi.

În timp ce eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?» Eu am întrebat: «Cine eşti, Doamne[bj]?» El mi-a răspuns: «Eu sunt Isus din Nazaret, Cel pe Care tu Îl persecuţi!» Cei care erau împreună cu mine vedeau într-adevăr lumina, dar nu înţelegeau cuvintele Celui Ce-mi vorbea. 10 Am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune tot ce s-a hotărât să faci.» 11 Cum, din cauza strălucirii acelei lumini, nu puteam vedea, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi m-au dus în Damasc.

12 Un anume Ananias, bărbat temător de Dumnezeu, după cum cere Legea, şi vorbit de bine de către toţi iudeii care locuiau acolo, 13 a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi m-am uitat la el. 14 El a zis: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a ales ca să-I cunoşti voia, să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui, 15 pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. 16 Iar acum, ce aştepţi?! Ridică-te, fii botezat şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui!»

17 După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 şi L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» 19 Eu am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi băgam în închisoare şi îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, 20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martorul[bk] Tău, eram şi eu de faţă, dându-mi aprobarea şi păzind hainele celor ce-l omorau!» 21 Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“

Pavel şi tribunul roman

22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“ 23 În timp ce ei ţipau, îşi azvârleau hainele şi aruncau praf în văzduh, 24 tribunul a poruncit să fie dus în fort şi să fie interogat prin lovituri de bici, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui. 25 În timp ce-l legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?“[bl] 26 Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce vrei să faci? Omul acesta este roman!“

27 Tribunul s-a dus la el şi l-a întrebat:

– Spune-mi, eşti roman?

– Da, i-a răspuns Pavel.

28 Tribunul a zis:

– Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.

Pavel i-a zis:

– Eu sunt chiar născut roman.[bm]

29 Imediat, cei ce urmau să-l interogheze s-au retras de la el, iar tribunul, când a aflat că este cetăţean roman, s-a temut, pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

30 În ziua următoare, vrând să ştie exact de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune conducătorii preoţilor şi tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus să stea înaintea lor.

23 Pavel s-a uitat ţintă la cei din Sinedriu şi le-a zis:

– Bărbaţi, fraţilor, eu mi-am trăit viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.

Marele preot Ananias[bn] le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis:

– Te va bate Dumnezeu, perete văruit[bo]! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, încălcând astfel Legea?!

Cei care stăteau lângă el i-au zis:

– Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?

Pavel le-a răspuns:

– N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!“[bp]

Pavel, ştiind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:

– Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu şi din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt judecat eu!

Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. S-a făcut mult vacarm, iar câţiva cărturari din partida fariseilor s-au ridicat şi au început să se certe zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?!“ 10 Fiindcă neînţelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, aşa că le-a poruncit soldaţilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fort.

11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel şi i-a zis: „Curaj! Căci aşa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să depui mărturie şi în Roma!“

Complot pentru uciderea lui Pavel

12 Când s-a făcut zi, iudeii au pus la cale un complot şi s-au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca şi nici nu vor bea până când nu-l vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mulţi de patruzeci. 14 Ei s-au dus la conducătorii preoţilor şi la bătrâni şi le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel. 15 Acum deci, voi împreună cu Sinedriul, trimiteţi-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca şi cum urmează să cercetaţi mai amănunţit lucrurile privitoare la el. Şi înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.“

16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s-a dus, a intrat în fort şi i-a dat de ştire lui Pavel. 17 Pavel l-a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Condu-l pe tânărul acesta la tribun, pentru că are să-i spună ceva!“ 18 Centurionul l-a luat, l-a dus la tribun şi a zis: „Prizonierul Pavel m-a chemat şi m-a rugat să-l conduc pe acest tânăr la tine, pentru că are să-ţi spună ceva.“

19 Tribunul l-a luat de mână şi l-a dus deoparte, să discute numai între ei, iar apoi l-a întrebat:

– Ce ai să-mi spui?

20 El i-a zis:

– Iudeii s-au înţeles să-ţi ceară mâine să-l duci pe Pavel în Sinedriu, ca şi cum urmează să-l interogheze mai amănunţit. 21 Tu însă să nu te laşi înduplecat. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor stau la pândă şi s-au legat cu blestem nici să nu mănânce şi nici să nu bea, până când nu-l vor omorî; iar acum sunt gata şi aşteaptă aprobare de la tine!

22 Tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i:

– Să nu spui nimănui că mi-ai descoperit aceste lucruri!

Pavel este dus la Cezareea

23 I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi[bq] ca să meargă până în Cezareea[br] la ceasul al treilea din noapte[bs] 24 şi asiguraţi cai şi pentru Pavel, ca să-l puneţi călare şi să-l duceţi în siguranţă la guvernatorul Felix!“ 25 A scris o scrisoare care avea următorul cuprins:

26 „Claudius Lisias, către prea alesul guvernator Felix[bt]. Salutare!

27 Omul acesta a fost prins de către iudei şi era să fie omorât de ei, dar, când am aflat că este cetăţean roman, am venit cu soldaţii şi l-am salvat. 28 Vrând să aflu şi motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor 29 şi am găsit că era acuzat pentru nişte controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nici o acuzaţie pentru care să merite moartea sau lanţurile. 30 Mi s-a dat însă de ştire că există un complot împotriva acestui om, aşa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le şi acuzatorilor lui să-ţi spună ce au împotriva lui. (Fii sănătos!)[bu]

31 Aşadar, soldaţii l-au luat pe Pavel, aşa cum li se poruncise, şi l-au dus în timpul nopţii în Antipatris. 32 În ziua următoare, soldaţii i-au lăsat pe călăreţi să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreţii i-au înmânat guvernatorului scrisoarea şi i l-au predat pe Pavel. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea şi l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35 a zis: „Te voi audia când vor veni şi acuzatorii tăi!“ Şi a poruncit să fie ţinut sub pază în palatul lui Irod[bv].

Saul în faţa lui Felix

24 După cinci zile, marele preot Ananias s-a coborât împreună cu câţiva dintre bătrâni şi cu un anume avocat Tertulus şi au adus acuzaţii împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului. Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze astfel: „Datorită ţie, noi avem parte de multă pace şi prin prevederile tale s-au făcut multe reforme pentru neamul nostru. Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, cu deplină mulţumire, prea alesule Felix. Dar ca să nu te reţin prea mult, te rog să ne asculţi puţin, în bunăvoinţa ta! Am găsit pe omul acesta ca fiind o adevărată molimă; el stârneşte răscoale printre toţi iudeii din toată lumea, este conducătorul partidei nazarinenilor şi a încercat să profaneze chiar şi Templul. Noi l-am prins (şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră. Dar a venit tribunul Lisias şi l-a smuls cu mare violenţă din mâinile noastre, poruncind acuzatorilor lui să vină înaintea ta)[bw]. Dacă-l vei interoga, vei putea afla tu însuţi despre toate aceste lucruri de care noi îl acuzăm!“ Iudeii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că toate acestea erau întocmai.

10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel i-a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecătorul acestui neam, sunt încurajat în apărarea mea. 11 După cum poţi afla şi tu, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12 Şi nu m-au găsit nici certându-mă cu cineva în Templu, nici întărâtând mulţimea în sinagogi sau prin cetate. 13 Aşa că ei nici nu-ţi pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Îţi mărturisesc însă că eu mă închin Dumnezeului strămoşilor noştri, potrivit cu Calea despre care ei spun că este o «partidă», şi cred toate lucrurile care sunt în acord cu Legea şi sunt scrise în Profeţi. 15 Şi am aceeaşi nădejde în Dumnezeu pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16 De aceea mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să fac milostenii neamului meu şi să aduc daruri. 18 În timp ce făceam aceasta, m-au găsit curăţit în Templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă. 19 Erau şi nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea! 20 Sau să spună înşişi aceştia ce nelegiuire au găsit în mine, când am stat înaintea Sinedriului, 21 afară numai de strigătul acesta pe care l-am scos în timp ce stăteam în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt judecat eu astăzi înaintea voastră!»“

22 Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat zicând: „Voi decide în privinţa voastră, când va veni tribunul Lisias!“ 23 A poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i lase o oarecare libertate şi să nu interzică la nimeni din ai lui să-i slujească.

24 După câteva zile, Felix a venit împreună cu soţia lui, Drusila[bx], care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus. 25 Însă, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata care vine, Felix s-a îngrozit şi a zis: „Acum du-te; când voi mai avea timp, te voi chema.“ 26 În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani şi de aceea trimitea deseori după el şi stătea de vorbă cu el.

27 Doi ani au trecut astfel, după care, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus[by]. Vrând să câştige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.

Pavel înaintea lui Festus

25 La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s-a suit din Cezareea la Ierusalim. Conducătorii preoţilor şi fruntaşii iudeilor i-au făcut cunoscute acuzaţiile împotriva lui Pavel şi l-au rugat să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim. Ei puseseră la cale un complot, ca să-l omoare pe drum. Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urmează să plece acolo cât de curând. „Deci, a spus el, cel mai însemnat dintre voi să se coboare cu mine în Cezareea şi, dacă omul acela a făcut ceva rău, să-l acuze.“

A rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi s-a coborât în Cezareea. În ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim s-au pus în jurul lui şi au adus împotriva lui multe şi grele acuzaţii, pe care nu le puteau dovedi.

Pavel s-a apărat astfel:

– N-am păcătuit nici faţă de Legea iudeilor, nici faţă de Templu, nici faţă de Cezar!“

Însă Festus, vrând să câştige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel:

– Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat acolo pentru aceste lucruri înaintea mea?

10 Pavel i-a răspuns:

– Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nimic rău iudeilor, după cum ştii şi tu foarte bine! 11 Dacă am făcut vreun rău sau dacă am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu încerc să scap de ea, dar dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar![bz]

12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul său, a răspuns:

– Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce!

Festus se consultă cu regele Agrippa

13 După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa[ca] şi Berenice[cb], ca să-l salute pe Festus. 14 Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicându-i:

– Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare şi 15 împotriva căruia, când am fost în Ierusalim, conducătorii preoţilor şi bătrânii iudeilor au adus acuzaţii şi au cerut condamnarea lui. 16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca cel acuzat să fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi să se fi putut apăra împotriva acuzaţiei. 17 Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci, chiar în ziua următoare, m-am aşezat pe scaunul de judecată şi am poruncit ca omul să fie adus. 18 Însă când acuzatorii s-au ridicat, n-au adus nici o acuzaţie din relele la care mă aşteptam, 19 ci aveau cu el nişte dispute cu privire la propria lor religie şi la un oarecare Isus, Care a murit şi despre Care Pavel susţinea că este viu. 20 Fiindcă eram nehotărât cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 El însă a făcut apel să fie ţinut sub pază pentru hotărârea împăratului[cc], aşa că am poruncit să fie ţinut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.

22 Agrippa i-a zis lui Festus:

– Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acesta!

Festus i-a răspuns:

– Îl vei auzi mâine.

Pavel înaintea lui Agrippa

23 Aşadar, în ziua următoare, Agrippa şi Berenice au venit cu mare fast şi au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii şi cu oamenii de seamă ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agrippa şi voi, toţi cei care sunteţi prezenţi aici cu noi, îl vedeţi aici pe omul cu privire la care toată mulţimea iudeilor a făcut apel la mine, atât în Ierusalim, cât şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Fiindcă am înţeles că nu a făcut nimic vrednic de moarte şi, întrucât el însuşi a făcut apel la împărat, am hotărât să-l trimit. 26 Dar n-am nimic sigur să-i scriu stăpânului cu privire la acesta şi de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, rege Agrippa, ca, după ce se va face investigarea, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare absurd să trimit un deţinut fără să precizez care sunt acuzaţiile împotriva lui.“

26 Agrippa i-a zis lui Pavel:

– Ţi se dă voie să vorbeşti în apărarea ta!

Atunci Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:

– Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, mai ales pentru că tu eşti cunoscător al tuturor obiceiurilor şi controverselor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare. Toţi iudeii cunosc felul în care mi-am trăit viaţa încă din tinereţe, viaţă pe care mi-am petrecut-o de la început în mijlocul neamului meu şi în Ierusalim. Dacă vor să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp şi ştiu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă partidă a religiei noastre. Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din pricina nădejdii în promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu strămoşilor noştri, promisiune pe care cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi şi noapte, speră să o primească. Pentru această nădejde, rege, sunt acuzat eu de către iudei! Ce, vi se pare de necrezut faptul că Dumnezeu învie morţii?! Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoţilor i-am băgat în închisoare pe mulţi sfinţi, iar când erau condamnaţi la moarte îmi dădeam şi eu votul împotriva lor. 11 De asemenea, pedepsindu-i adesea prin toate sinagogile, m-am străduit să-i fac să blasfemieze; şi fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i-am persecutat chiar şi în cetăţile străine!

12 Cu acestea în gând, m-am dus în Damasc, având autoritate şi putere deplină de la conducătorii preoţilor. 13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine, o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14 Toţi am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba aramaică[cd]: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? Îţi este greu să dai cu piciorul într-un ţepuş![ce] 15 Eu am întrebat: „Cine eşti, Doamne[cf]?“ Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 16 Dar ridică-te şi stai în picioare! Căci M-am arătat ţie ca să te numesc slujitor şi martor atât al lucrurilor în care M-ai văzut pe Mine, cât şi al lucrurilor în care Mă voi arăta ţie. 17 Te-am scos din mijlocul poporului tău şi din mijlocul neamurilor la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan[cg] la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.“

19 De aceea, rege Agrippa, n-am fost neascultător faţă de viziunea cerească, 20 ci le-am proclamat mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim şi din întreaga regiune a Iudeii, iar apoi neamurilor că trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu făcând fapte vrednice de pocăinţă. 21 Pentru aceste lucruri m-au prins iudeii în Templu şi au încercat să mă omoare! 22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu şi stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât şi înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeţii şi Moise[ch] au zis că urmează să se întâmple, 23 şi anume că Cristos va trebui să sufere şi, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morţi, va vesti lumină atât poporului Său, cât şi neamurilor.

24 În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare:

– Ţi-ai ieşit din minţi, Pavel! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie!

25 Însă Pavel i-a răspuns:

– Nu mi-am ieşit din minţi, prea alesule Festus, ci cuvintele pe care le rostesc ţin de adevăr şi de o judecată sănătoasă! 26 Pentru că regele ştie despre aceste lucruri, eu pot să-i vorbesc deschis, întrucât sunt convins că nu i-a scăpat nimic din acestea, deoarece nu s-au întâmplat într-un colţ! 27 Crezi tu în Profeţi, rege Agrippa? Ştiu că tu crezi!

28 Însă Agrippa i-a zis lui Pavel:

– Curând mai vrei tu să mă convingi să mă fac creştin!

29 Pavel i-a răspuns:

– Fie curând, fie târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea!

30 Regele, guvernatorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au ridicat 31 şi, în timp ce plecau, îşi spuneau unii altora: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri!“ 32 Agrippa i-a zis lui Festus: „Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezar!“

Călătoria spre Roma

27 Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât şi pe alţi prizonieri unui centurion pe nume Iulius, centurion al regimentului imperial[ci]. Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre locurile de prin Asia[cj]. Cu noi era şi Aristarh, un macedonean din Tesalonic. În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat omenos cu Pavel şi i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire. Apoi am plecat de acolo şi am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau potrivnice. Am navigat pe marea deschisă – pe lângă Cilicia şi Pamfilia – şi am ajuns la Mira, în Licia. Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, şi ne-a îmbarcat pe ea. Timp de mai multe zile am navigat încet şi cu greutate. Am ajuns lângă Cnidus şi, pentru că vântul nu ne-a lăsat să mergem acolo, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Salmon. După ce am trecut de el cu greu, am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.

Trecuse mult timp şi călătoria se făcea de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar şi perioada postului[ck]. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit 10 astfel: „Oamenilor, văd că această călătorie este pe cale să se facă cu mare pagubă şi cu mare pierdere nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre!“ 11 Dar centurionul era mai convins de spusele căpitanului şi ale proprietarului corăbiei decât de spusele lui Pavel. 12 Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulţi au fost de părere să plece de acolo pe mare şi să încerce să ajungă la Fenix, un port din Creta, îndreptat spre sud-vest şi nord-vest, ca să ierneze acolo.

Furtună pe mare

13 Vântul de sud sufla uşor, astfel încât, crezând că-şi pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape. 14 Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo[cl]. 15 Corabia a fost luată de vânt, fără să se poată împotrivi lui, şi astfel ne-am lăsat duşi de el. 16 Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, şi cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei. 17 Au ridicat-o la bord şi apoi s-au folosit de nişte frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu eşueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au lăsat jos ancora de furtună şi s-au lăsat duşi de vânt. 18 Fiindcă eram prinşi într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corăbiei, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord şi echipamentul corăbiei. 20 Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. Într-un final ni se dusese orice speranţă că vom fi salvaţi. 21 După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă şi de această pierdere. 22 Acum însă vă sfătuiesc să prindeţi curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, ci se va pierde doar corabia. 23 Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin şi Căruia mă închin 24 şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce navighează împreună cu tine!» 25 De aceea, prindeţi curaj, oamenilor, pentru că eu am credinţă în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus! 26 Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“

27 Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtaţi pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au început să bănuiască că se apropie de uscat. 28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit-o de douăzeci de stânjeni[cm]. Au înaintat încă puţin, au măsurat din nou adâncimea apei şi au găsit-o de cincisprezece stânjeni[cn]. 29 De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă şi aşteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. 30 Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie şi lăsaseră jos în mare barca de salvare, sub pretextul că urmează să coboare nişte ancore de la proră, 31 Pavel le-a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi!“ 32 Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să se ducă.

33 Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în aşteptare şi, în tot acest timp aţi rămas flămânzi şi n-aţi mâncat nimic. 34 De aceea vă îndemn să mâncaţi ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“ 35 Şi spunând acestea, a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Toţi au prins curaj şi au mâncat şi ei câte ceva. 37 În corabie eram, în total, două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38 După ce şi-au potolit foamea, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

Naufragiul

39 Când s-a făcut zi, n-au recunoscut ţărmul, dar au observat un golf care avea plajă şi s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eşueze acolo. 40 Au tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat în mare, dezlegând în acelaşi timp frânghiile care ţineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică şi s-au îndreptat spre plajă. 41 S-au lovit însă de un banc de nisip şi corabia a eşuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăţi de izbitura valurilor. 42 Planul soldaţilor era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând. 43 Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-şi îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce ştiau să înoate să sară primii peste bord şi să ajungă la ţărm, 44 iar ceilalţi să-i urmeze ţinându-se de scânduri sau de bucăţi din corabie. Şi aşa s-a făcut că au ajuns cu toţii în siguranţă la ţărm.

Pavel în Malta

28 După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. Barbarii[co] ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi. Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână. Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea[cp] nu-l lasă să trăiască!“ Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău. Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu. Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului[cq] insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi. 10 Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie.

Pavel soseşte la Roma

11 După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă şi care avea emblema Dioscurilor[cr]. 12 Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, 13 iar de acolo am plecat mai departe şi am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, 14 unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile. Şi aşa am ajuns în Roma. 15 Când fraţii de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius şi până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat.

16 Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar)[cs] lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.