Bible in 90 Days

Arderea de tot

1 Domnul l-a chemat pe Moise şi a vorbit cu el din Cortul Întâlnirii, poruncindu-i ² să li se adreseze israeliţilor şi să le spună astfel: „Când vreunul dintre voi aduce Domnului un dar, să-l aducă din turmele de oi sau din cirezile de vite.

³ Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără meteahnă; să-l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut^[a] înaintea Domnului. ⁴ Să-şi pună mâna pe capul viţelului adus ca ardere de tot şi acesta va fi primit în locul lui ca ispăşire pentru el. ⁵ Viţelul să fie înjunghiat înaintea Domnului şi fiii lui Aaron, preoţii, să aducă sângele şi să-l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁶ Arderea de tot să fie jupuită şi tăiată în bucăţi. ⁷ Fiii preotului Aaron vor trebui să facă foc pe altar şi să pună lemne în foc. ⁸ Apoi preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, ⁹ iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă. Şi preotul să le ardă pe altar ca o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹⁰ Dacă darul lui pentru arderea de tot este din turmă, din oi sau din capre, atunci să fie un mascul fără meteahnă. ¹¹ Să-l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului şi fiii lui Aaron, preoţii, să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ¹² Preotul să-l taie în bucăţi, după care să aşeze bucăţile împreună cu capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, ¹³ iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar; aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

¹⁴ Dacă darul adus Domnului este o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbei. ¹⁵ Preotul să aducă pasărea lângă altar, să-i rupă capul şi s-o ardă pe altar; va trebui ca sângele să i se scurgă pe o parte a altarului. ¹⁶ Apoi să-i scoată guşa cu ce are în ea^[b] şi s-o arunce lângă altar, pe partea de răsărit, în locul pentru cenuşă. ¹⁷ Să-i rupă aripile fără a le scoate de tot. După aceea, preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

Darul de mâncare

2 Când cineva aduce Domnului un dar de mâncare, darul să fie din făină aleasă; să toarne ulei peste ea, să adauge tămâie ² şi s-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron. Preotul să ia un pumn din făina aleasă şi din ulei, precum şi toată tămâia şi să le ardă pe altar ca o jertfă de aducere-aminte; aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ³ Ce va rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a fiilor săi, ca parte preasfântă a jertfelor mistuite de foc pentru Domnul.

⁴ Când aduci un dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să aduci nişte turte nedospite făcute din făină aleasă, amestecată cu ulei sau^[c] nişte turte subţiri stropite cu ulei. ⁵ Dacă darul tău este un dar de mâncare pregătit pe grătar, să fie o turtă nedospită făcută din făină aleasă, amestecată cu ulei. ⁶ S-o frângi în bucăţi şi să torni ulei peste ea; acesta este un dar de mâncare. ⁷ Dacă darul tău este un dar de mâncare pregătit în tigaie, să fie din făină aleasă, amestecată cu ulei. ⁸ Să aduci Domnului darul de mâncare care este pregătit într-unul dintre aceste moduri; când va fi adus înaintea preotului, acesta să îl pună pe altar. ⁹ Preotul să ia o parte din darul de mâncare şi să o ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁰ Ceea ce rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron şi a fiilor săi; este o parte preasfântă a jertfelor mistuite de foc pentru Domnul.

¹¹ Nici unul din darurile de mâncare pe care le aduceţi Domnului să nu fie făcute din aluat dospit, pentru că nu trebuie să ardeţi nimic făcut din aluat dospit^[d] sau care conţine miere^[e], ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ¹² Cât despre darul primelor roade, puteţi să-l aduceţi Domnului, dar el să nu fie ars pe altar ca o aromă plăcută. ¹³ Toate darurile tale de mâncare să fie presărate cu sare; să nu laşi să lipsească sarea legământului^[f] Dumnezeului tău din darurile tale de mâncare. Să aduci sare la toate darurile tale de mâncare. ¹⁴ Dacă aduci un dar pentru Domnul din primele tale roade, să aduci un dar de mâncare din spice proaspete, prăjite la foc şi din boabe noi, pisate. ¹⁵ Să pui ulei peste ele şi să adaugi şi tămâie; acesta este un dar de mâncare. ¹⁶ Preotul să ardă boabele pisate şi uleiul împreună cu toată tămâia ca jertfă de aducere-aminte. Aceasta este o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului.

Jertfa de pace

3 Dacă cineva va aduce un dar ca jertfă de pace^[g] din cireada lui, animalul, mascul sau femelă, trebuie să fie fără meteahnă şi aşa să fie adus înaintea Domnului. ² Să pună mâna pe capul jertfei sale şi să o înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii, iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ³ Apoi, din această jertfă de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Să o aducă din grăsimea care acoperă măruntaiele şi din toată grăsimea din jurul măruntaielor, ⁴ din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. ⁵ Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc, ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

⁶ Dacă darul lui ca jertfă de pace în cinstea Domnului este din turma lui, animalul, mascul sau femelă, trebuie să fie fără meteahnă. ⁷ Dacă aduce ca dar un miel, să-l aducă înaintea Domnului, ⁸ să-şi pună mâna pe capul jertfei sale şi să o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ⁹ Apoi, din jertfa de pace, să aducă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. Să o aducă din grăsime – şi anume toată grăsimea cozii care va fi desprinsă de la şira spinării, grăsimea de pe măruntaie şi toată grăsimea din jurul măruntaielor – ¹⁰ din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. ¹¹ Apoi preotul să le ardă pe altar; este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul.

¹² Dacă darul lui este o capră, atunci va trebui s-o aducă înaintea Domnului, ¹³ să-şi pună mâna pe capul ei şi să o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. ¹⁴ Apoi să aducă din ea o jertfă mistuită de foc pentru Domnul; s-o aducă din grăsimea de pe măruntaie, din toată grăsimea din jurul măruntaielor, ¹⁵ din cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi din membrana ficatului, pe care o va desprinde odată cu rinichii. ¹⁶ Apoi preotul să ardă toate acestea pe altar; este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.

¹⁷ Aceasta să fie o lege veşnică pentru toate generaţiile, în toate locurile unde veţi locui: să nu mâncaţi grăsimea şi să nu mâncaţi sângele^[h].“

Jertfa pentru păcat

4 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreunei porunci a Domnului, săvârşind fapte care nu trebuie făcute, ³ dacă cel ce păcătuieşte este chiar preotul care a primit ungerea^[i], aducând astfel vină asupra poporului, el va trebui să-I aducă Domnului pentru păcatul săvârşit un viţel fără meteahnă din cireada sa, ca jertfă pentru păcat. ⁴ Să aducă viţelul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi viţelul să fie înjunghiat acolo, înaintea Domnului. ⁵ Preotul care a primit ungerea să ia din sângele viţelului, să-l aducă în Cortul Întâlnirii, ⁶ să-şi pună degetul în sânge şi să-l stropească de şapte ori înaintea Domnului, înaintea draperiei despărţitoare^[j] a Lăcaşului. ⁷ Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului tămâierii, care este în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului; restul sângelui viţelului să-l verse la baza altarului arderilor de tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁸ Apoi să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă pentru păcat – şi anume grăsimea de pe măruntaie şi grăsimea din jurul măruntaielor – ⁹ cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi membrana ficatului, care trebuie desprinsă odată cu rinichii. ¹⁰ Preotul să ia aceste părţi, aşa cum sunt luate de la boul^[k] adus ca jertfă de pace^[l] şi să le ardă pe altarul arderilor de tot. ¹¹ Dar pielea viţelului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele şi balega, ¹² adică ce a rămas din viţel, să le ducă într-un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenuşa şi să le ardă într-un foc făcut din lemne; deci să le ardă acolo unde se aruncă cenuşa.

¹³ Dacă toată adunarea lui Israel va păcătui fără voie şi nu-şi va da seama de lucrul acesta, săvârşind fapte care sunt împotriva poruncilor Domnului şi făcându-se astfel vinovată, ¹⁴ dacă păcatul pe care l-a săvârşit va fi descoperit, adunarea va trebui să aducă ca jertfă pentru păcat un viţel. Să-l aducă înaintea Cortului Întâlnirii, ¹⁵ iar sfatul bătrânilor^[m] adunării să-şi pună mâinile pe capul viţelului în prezenţa Domnului şi viţelul să fie înjunghiat acolo, înaintea Domnului. ¹⁶ Preotul care a primit ungerea să ia din sângele viţelului, să-l ducă în Cortul Întâlnirii, ¹⁷ să-şi pună degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa draperiei. ¹⁸ Apoi să ungă cu sânge coarnele altarului^[n] care este înaintea Domnului, în Cortul Întâlnirii, iar restul sângelui să-l verse la baza altarului arderilor de tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. ¹⁹ Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar. ²⁰ Acest viţel să fie jertfit la fel ca viţelul jertfei pentru păcat. Astfel, preotul va face ispăşire pentru ei şi vor fi iertaţi. ²¹ Părţile rămase din viţel să fie duse în afara taberei şi să fie arse, la fel cum s-a făcut cu părţile primului viţel. Aceasta este o jertfă adusă pentru păcatul adunării.

²² Dacă un conducător va păcătui fără voie împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului, Dumnezeul său, săvârşind fapte care nu trebuie făcute şi făcându-se astfel vinovat, ²³ dacă el ajunge să-şi descopere păcatul pe care l-a săvârşit, atunci va trebui să aducă ca jertfă un ţap fără meteahnă. ²⁴ Să-şi pună mâna pe capul ţapului şi acesta să fie înjunghiat în locul unde se înjunghie arderile de tot înaintea Domnului; aceasta este o jertfă pentru păcat. ²⁵ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat şi să ungă cu el coarnele altarului arderilor de tot, iar restul sângelui să-l verse la baza altarului arderilor de tot. ²⁶ Apoi să ardă toată grăsimea pe altar, la fel cum se arde grăsimea de la jertfa de pace. Aşa să facă preotul ispăşire pentru păcatul acelui conducător şi acesta din urmă va fi iertat.

²⁷ Dacă unul dintre oamenii de rând păcătuieşte fără voie împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului, săvârşind fapte care nu trebuie făcute şi făcându-se astfel vinovat, ²⁸ dacă el ajunge să-şi descopere păcatul pe care l-a făcut, atunci va trebui să aducă ca jertfă pentru păcatul săvârşit o iadă fără meteahnă. ²⁹ Să-şi pună mâna pe capul jertfei pentru păcat şi aceasta să fie înjunghiată în locul unde se aduc arderile de tot. ³⁰ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei şi să ungă cu el coarnele altarului arderilor de tot, iar restul sângelui să-l verse la baza altarului. ³¹ Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace şi s-o ardă pe altar, căci aceasta este de o aromă plăcută Domnului. Aşa să facă preotul ispăşire pentru păcatul omului de rând şi acesta din urmă va fi iertat.

³² Dacă va aduce ca jertfă pentru păcat un miel din turmă, să aducă o femelă fără meteahnă. ³³ Să-şi pună mâna pe capul jertfei pentru păcat şi aceasta să fie înjunghiată în locul în care sunt înjunghiate arderile de tot. ³⁴ Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat şi să ungă cu el coarnele altarului arderilor de tot, iar restul sângelui să-l verse la baza altarului. ³⁵ Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace şi s-o ardă pe altar, deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul. Aşa să facă preotul ispăşire pentru păcatul săvârşit de acel om şi acesta din urmă va fi iertat.

5 Dacă cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui prin faptul că, deşi poate dezvălui ceea ce a văzut sau ştie, totuşi nu o face, îşi va purta pedeapsa.

² Dacă cineva va atinge fără să-şi dea seama vreun lucru necurat, fie hoitul unei fiare necurate, fie hoitul unei vite necurate, fie hoitul unei târâtoare necurate, va fi necurat şi considerat vinovat.

³ Sau dacă cineva va atinge fără să-şi dea seama vreo necurăţie omenească, adică orice necurăţie prin care cineva poate ajunge necurat, iar apoi îşi va da seama de acest lucru, va fi considerat vinovat.

⁴ Dacă cineva va jura pripit că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care se poate jura şi, deşi nu şi-a dat seama la început, ajunge totuşi să-şi dea seama mai târziu, va fi considerat vinovat.

⁵ Aşadar, dacă cineva se va face vinovat de oricare din aceste fapte, va trebui să-şi mărturisească păcatul săvârşit ⁶ şi să aducă Domnului ca jertfă pentru păcat, o femelă din turmă; să aducă ca jertfă pentru păcat o oaie sau o capră, iar preotul să facă ispăşire pentru păcatul acelui om.

⁷ Dacă nu poate aduce o oaie, atunci să aducă Domnului ca jertfă pentru păcatul săvârşit două turturele sau doi pui de porumbei, una ca jertfă pentru păcat şi cealaltă ca ardere de tot. ⁸ Să le dea preotului care va trebui să aducă, mai întâi, ca jertfă pentru păcat prima turturea, rupându-i capul de la gât, fără să-l desprindă. ⁹ Apoi va trebui să stropească o latură a altarului cu o parte din sângele jertfei pentru păcat, iar restul sângelui să-l scurgă la baza altarului; aceasta este o jertfă pentru păcat. ¹⁰ Cea de-a doua turturea s-o aducă ca ardere de tot, după rânduială. Aşa să facă preotul ispăşire pentru păcatul săvârşit de acel om şi acesta din urmă va fi iertat.

¹¹ Dacă nu poate aduce nici două turturele sau doi pui de porumbei, atunci, cel care a păcătuit să aducă ca jertfă pentru păcatul săvârşit a zecea parte dintr-o efă^[o] de făină aleasă; să nu pună nici ulei şi nici tămâie pe ea, căci este o jertfă pentru păcat. ¹² S-o ducă la preot şi preotul să ia un pumn de făină ca jertfă de aducere-aminte şi s-o ardă pe altar deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul; aceasta este o jertfă pentru păcat.

¹³ Aşa va trebui să facă preotul ispăşire pentru oricare din aceste păcate pe care omul acela le-a săvârşit şi astfel omul va fi iertat. Ceea ce va mai rămâne din jertfa aceasta să fie a preotului, aşa cum se obişnuieşte şi la darul de mâncare.»“

Jertfa pentru vină

¹⁴ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁵ „Dacă cineva va săvârşi o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de oricare din lucrurile sfinte ale Domnului, atunci va trebui să aducă Domnului ca jertfă pentru vină un berbec fără meteahnă din turmă, a cărui valoare în şecheli de argint să o apreciezi tu după valoarea şechelului Lăcaşului^[p]; aceasta este o jertfă pentru vină. ¹⁶ El să plătească pentru ceea ce a greşit în ce priveşte lucrurile sfinte, adăugând încă o a cincea parte din valoarea berbecului şi încredinţând-o apoi preotului. Preotul să facă ispăşire cu berbecul jertfei pentru vină şi omul acela va fi iertat.

¹⁷ Aşadar, dacă cineva va păcătui fără să-şi dea seama, săvârşind împotriva poruncilor Domnului lucruri care nu trebuie făcute, va fi considerat vinovat şi îşi va purta pedeapsa. ¹⁸ El va trebui să aducă preotului, ca jertfă pentru vină, un berbec fără meteahnă din turmă, la aprecierea ta; preotul să facă ispăşire în locul lui pentru nelegiuirea pe care a făcut-o fără voie şi acesta va fi iertat. ¹⁹ Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta s-a făcut vinovat^[q] faţă de Domnul.“

6 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Dacă cineva dintre voi va păcătui şi va arăta necredincioşie faţă de Domnul, înşelându-şi semenul în legătură cu un lucru dat lui spre păstrare ori în garanţie sau în legătură cu un lucru însuşit prin jaf, sau dacă îşi va înşela semenul, ³ minţind că nu a găsit un lucru pierdut, sau dacă face un jurământ fals cu privire la vreunul din aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat, ⁴ deci dacă va păcătui astfel, şi prin urmare, se va face vinovat, va trebui să dea înapoi ceea ce şi-a însuşit prin jaf sau minciună, să dea înapoi lucrul care i-a fost dat spre păstrare sau lucrul pierdut pe care l-a găsit ⁵ sau toate lucrurile despre care a făcut un jurământ fals; va trebui să-l restituie la întreaga lui valoare, adăugând încă o cincime din preţ. Să-l dea înapoi proprietarului de drept, chiar în ziua în care îşi va aduce jertfa pentru vină. ⁶ Iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără meteahnă din turmă, după aprecierea ta, şi să-l dea preotului. ⁷ Preotul să facă ispăşire pentru acest om înaintea Domnului şi acesta din urmă va fi iertat de oricare dintre aceste păcate pe care le-a săvârşit, făcându-se vinovat.“

Instrucţiuni suplimentare pentru aducerea jertfelor. Arderea de tot

⁸ După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: ⁹ „Iată ce să le porunceşti lui Aaron şi fiilor săi: «Cu privire la legea arderii de tot, aceasta să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa şi în felul acesta focul de pe altar să ardă continuu. ¹⁰ Preotul să se îmbrace cu veşmintele de in după ce şi-a luat izmenele pe el; să ia cenuşa arderii de tot de pe altar şi să o pună lângă altar. ¹¹ Apoi să-şi scoată veşmintele, să-şi ia alte haine şi să ducă cenuşa într-un loc curat, în afara taberei. ¹² Focul de pe altar să continue să ardă şi să nu se stingă deloc. În fiecare dimineaţă preotul să ardă lemne pe altar, să pună pe ele arderea de tot şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de pace^[r]. ¹³ Focul să ardă continuu pe altar şi să nu se stingă deloc.

Darul de mâncare

¹⁴ Cu privire la legea darului de mâncare, fiii lui Aaron să-l aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. ¹⁵ Să ia un pumn din făina aleasă şi din uleiul pentru darul de mâncare, cu toată tămâia care a fost adăugată la acest dar de mâncare şi să le ardă pe altar ca jertfă de aducere-aminte de o aromă plăcută Domnului. ¹⁶ Aaron şi fiii săi să mănânce ce va mai rămâne din ea; s-o mănânce sub formă de turte nedospite într-un loc sfânt; să le mănânce în curtea Cortului Întâlnirii. ¹⁷ Să nu fie coapte cu aluat dospit. Aceasta este partea pe care Eu le-am dat-o din jertfele Mele mistuite de foc; ea este preasfântă, la fel ca jertfa pentru păcat şi jertfa pentru vină. ¹⁸ S-o mănânce fiecare bărbat dintre urmaşii lui Aaron. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile, cu privire la jertfele mistuite de foc pentru Domnul; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit^[s].»“

Darul de mâncare al preotului

¹⁹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ²⁰ „Iată care este darul pe care Aaron şi fiii săi vor trebui să-l aducă Domnului în ziua în care vor primi ungerea: ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă^[t] de făină aleasă, jumătate din ea dimineaţa şi jumătate seara. ²¹ Să fie făcută cu ulei într-o tigaie, iar după ce se va coace să fie tăiată^[u] în bucăţi şi adusă ca dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului. ²² Preotul care va fi uns^[v] în locul lui Aaron, dintre fiii acestuia, să-l pregătească în acest fel. Aceasta este o poruncă veşnică înaintea Domnului: să fie ars în întregime. ²³ Fiecare dar de mâncare al preotului să fie ars în întregime; nimic să nu se mănânce din el.“

Jertfa pentru păcat

²⁴ Domnul i-a zis din nou lui Moise: ²⁵ „Aşa să le spui lui Aaron şi fiilor săi: «În ce priveşte legea jertfei pentru păcat, va trebui ca animalul destinat jertfei să fie înjunghiat înaintea Domnului, în locul în care este înjunghiat animalul destinat arderii de tot; aceasta este o jertfă preasfântă. ²⁶ Preotul care aduce jertfa pentru păcat, acela să o mănânce; să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. ²⁷ Oricine se atinge de carnea jertfei va fi sfinţit; dacă va sări sânge pe veşmânt, locul stropit să fie spălat într-un loc sfânt. ²⁸ De asemenea, vasul de pământ în care a fost fiartă jertfa să fie spart, iar dacă a fost fiartă într-un vas de bronz, să fie frecat şi limpezit cu apă. ²⁹ Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea; aceasta este o jertfă preasfântă. ³⁰ Dar să nu se mănânce nici o jertfă pentru păcat din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Locul Sfânt, ci aceea să fie mistuită în foc.

Jertfa pentru vină

7 În ce priveşte legea jertfei pentru vină, aceasta este o jertfă preasfântă. ² Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie animalul adus ca ardere de tot, după care sângele să-i fie stropit pe altar, de jur împrejur. ³ Apoi să fie adusă ca jertfă toată grăsimea – grăsimea cozii şi grăsimea de pe măruntaie – ⁴ cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi de pe coapse, precum şi membrana ficatului, care va trebui luată odată cu rinichii. ⁵ Preotul să le ardă pe altar, ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul; aceasta este o jertfă pentru vină. ⁶ Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din ea într-un loc sfânt, căci este o jertfă preasfântă.

⁷ Jertfa pentru vină se aduce la fel ca jertfa pentru păcat, pentru amândouă fiind valabilă aceeaşi lege; animalul jertfit va fi al preotului care face ispăşirea. ⁸ De asemenea, preotul care aduce arderea de tot a cuiva, poate păstra pentru sine pielea acelei arderi de tot pe care a jertfit-o. ⁹ Orice dar de mâncare copt în cuptor şi tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar să-i rămână preotului care îl aduce. ¹⁰ Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat să fie al fiilor lui Aaron, împărţit acestora în mod egal.

Jertfa de pace

¹¹ Iată care este legea cu privire la jertfa de pace^[w] pe care cineva vrea s-o aducă în cinstea Domnului: ¹² dacă acesta o va aduce drept mulţumire, va trebui să aducă odată cu jertfa de mulţumire şi câteva turte nedospite, amestecate cu ulei; turte subţiri, nedospite, stropite cu ulei şi turte din făină aleasă, amestecată cu ulei. ¹³ Alături de jertfa de mulţumire, din jertfa lui de pace va trebui să aducă ca dar şi turte de pâine dospită. ¹⁴ Din toate acestea să aducă câte o turtă ca dar pentru Domnul; aceasta va fi a preotului care stropeşte sângele jertfei de pace. ¹⁵ Carnea jertfei de mulţumire din jertfa lui de pace să fie mâncată în ziua în care este adusă ca jertfă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţă. ¹⁶ Dar dacă jertfa pe care o aduce este în vederea împlinirii unui jurământ^[x] sau este un dar de bunăvoie, aceasta să fie mâncată în ziua în care este adusă, iar ce a mai rămas să se mănânce în ziua următoare. ¹⁷ Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars. ¹⁸ Dacă va mânca cineva din carnea jertfei a treia zi, jertfa lui de pace nu va fi primită. Ea nu i se va lua în considerare celui ce a adus-o, ci va fi privită ca o urâciune, iar cel ce o mănâncă îşi va purta vina.

¹⁹ Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu fie mâncată, ci să fie arsă. Carnea considerată curată însă poate fi mâncată de oricine este curat. ²⁰ Cât despre cel care va mânca din carnea jertfei de pace a Domnului când este necurat, acela să fie nimicit din poporul său. ²¹ Dacă cineva va atinge un lucru necurat, fie vreo necurăţie omenească, fie vreun animal necurat sau orice altă necurăţie şi va mânca apoi din jertfa de pace a Domnului, să fie nimicit din poporul său.»“

Grăsimea şi sângele interzise

²² Domnul i-a zis lui Moise: ²³ „Aşa să le spui israeliţilor: «Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră. ²⁴ Grăsimea unui animal care a murit sau a fost sfâşiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar de mâncat să nu o mâncaţi. ²⁵ Dacă cineva dintre voi va mânca grăsimea unui animal din care a fost adusă o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, cel care o va mânca să fie nimicit din poporul său. ²⁶ Să nu mâncaţi cu sânge nici o pasăre şi nici un animal în nici unul din locurile în care veţi locui. ²⁷ Acela dintre voi care va mânca cu sânge să fie nimicit din poporul său.»“

Partea preotului din jertfa de pace

²⁸ Domnul i-a vorbit din nou lui Moise şi i-a zis: ²⁹ „Iată ce să le mai spui israeliţilor: «Cel ce îşi aduce înaintea Domnului jertfa lui de pace trebuie să aducă Domnului un dar din jertfa lui de pace. ³⁰ Cu mâinile lui să aducă jertfele mistuite de foc; să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul să fie legănat înaintea Domnului ca o jertfă legănată. ³¹ Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor săi. ³² Spata dreaptă de la jertfele voastre de pace să o daţi preotului drept contribuţie. ³³ Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele şi grăsimea jertfei de pace să oprească spata dreaptă ca parte a lui. ³⁴ Căci Eu am luat de la israeliţi, din jertfele lor de pace, pieptul jertfei legănate şi spata adusă ca jertfă prin ridicare şi le-am dat preotului Aaron şi fiilor săi, aceasta fiind o poruncă veşnică pentru israeliţi. ³⁵ Aceasta este partea dăruită lui Aaron şi fiilor săi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, din ziua în care au fost aduşi să slujească Domnului ca preoţi. ³⁶ Domnul a poruncit ca această parte să le fie dată din partea israeliţilor, din ziua când El i-a uns; aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile.»“

³⁷ Aceasta este legea cu privire la arderea de tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru vină, jertfa în vederea învestirii în slujire şi jertfa de pace, ³⁸ pe care Domnul i-a poruncit-o lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus israeliţilor să-şi aducă jertfele înaintea Domnului, în pustia Sinai.

Învestirea în slujire a lui Aaron şi a fiilor săi

8 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Ia-i pe Aaron şi pe fiii lui, adu veşmintele, untdelemnul pentru ungere, viţelul jertfei pentru păcat, doi berbeci şi coşul cu azime ³ şi convoacă întreaga adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii.“ ⁴ Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Când adunarea s-a prezentat la intrarea Cortului Întâlnirii, ⁵ Moise i-a zis: „Iată cum a poruncit Domnul să se facă.“

⁶ Mai întâi, Moise i-a adus pe Aaron şi pe fiii săi şi i-a spălat cu apă. ⁷ L-a îmbrăcat pe Aaron cu tunica, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, a pus pe el efodul şi l-a încins cu brâul efodului, ţesut cu măiestrie, legând astfel efodul de el. ⁸ I-a pus pieptarul, iar în pieptar a pus Urimul şi Tumimul^[y]. ⁹ I-a pus mitra pe cap, iar pe mitră, în faţă, a fixat plăcuţa de aur, sfânta cunună, aşa cum îi poruncise Domnul.

¹⁰ Apoi Moise a luat untdelemnul pentru ungere şi a uns Tabernaculul cu tot ce este în el, sfinţindu-l. ¹¹ A stropit din el de şapte ori pe altar, a uns altarul cu toate uneltele lui, precum şi ligheanul cu piedestalul lui, ca să sfinţească totul. ¹² A turnat din untdelemnul pentru ungere pe capul lui Aaron şi l-a uns ca să-l sfinţească. ¹³ Moise i-a adus şi pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-a pus scufiile, aşa cum îi poruncise Domnul.

¹⁴ După aceea a adus viţelul jertfei pentru păcat. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul viţelului pentru jertfă, ¹⁵ după care Moise a înjunghiat viţelul, a luat din sânge cu degetul şi a uns cu el coarnele altarului, curăţind astfel altarul. Apoi a turnat restul sângelui la baza altarului. Aşa l-a sfinţit, făcând ispăşire pentru el. ¹⁶ Moise a luat toată grăsimea de pe măruntaie, membrana ficatului şi cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi le-a ars pe altar. ¹⁷ Resturile viţelului, adică pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc în afara taberei, aşa cum îi poruncise Domnul.

¹⁸ Apoi a adus berbecul pentru arderea de tot. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului, ¹⁹ iar Moise l-a înjunghiat şi a stropit sângele pe altar, de jur împrejur. ²⁰ După ce a tăiat berbecul în bucăţi, Moise i-a ars capul, bucăţile şi grăsimea. ²¹ După ce a spălat cu apă măruntaiele şi picioarele, Moise a ars tot berbecul pe altar ca o ardere de tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, aşa cum îi poruncise El.

²² După aceea, a adus şi al doilea berbec, berbecul pentru jertfa în vederea învestirii în slujire. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului, ²³ iar Moise l-a înjunghiat, a luat din sânge şi a uns lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept. ²⁴ Apoi au fost aduşi fiii lui Aaron. Moise le-a uns cu sânge lobul urechii lor drepte, degetul mare al mâinii lor drepte şi degetul mare al piciorului lor drept, după care a stropit restul sângelui pe altar, de jur împrejur. ²⁵ După aceea, a luat grăsimea – grăsimea cozii şi toată grăsimea de pe măruntaie – membrana ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi spata dreaptă. ²⁶ Din coşul azimelor, care era înaintea Domnului, a luat o turtă de pâine, o turtă de pâine făcută cu ulei şi o turtă subţire şi le-a pus pe grăsime şi pe spata dreaptă. ²⁷ Le-a pus apoi pe toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi şi le-a legănat ca jertfă legănată înaintea Domnului. ²⁸ Apoi Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot, ca o jertfă în vederea învestirii în slujire de o aromă plăcută; aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ²⁹ Moise a luat pieptul şi l-a adus ca o jertfă legănată înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise din berbecul folosit la învestirea în slujire, aşa cum îi poruncise Domnul.

³⁰ După aceea, Moise a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar, după care l-a stropit pe Aaron şi veşmintele sale şi, de asemenea, pe fiii săi şi veşmintele lor. ³¹ Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor săi: ,,Fierbeţi carnea la intrarea în Cortul Întâlnirii şi mâncaţi-o acolo împreună cu pâinea din coşul jertfelor folosite la învestirea în slujire, aşa cum am poruncit^[z] când am zis: «S-o mănânce Aaron şi fiii săi», ³² iar ce va mai rămâne din carne şi din pâine să fie ars în foc. ³³ Să nu ieşiţi dincolo de intrarea Cortului Întâlnirii timp de şapte zile, până când se vor împlini zilele învestirii voastre, căci şapte zile va dura învestirea voastră în slujire. ³⁴ Ce s-a făcut astăzi, aşa a poruncit Domnul să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi. ³⁵ Să rămâneţi la intrarea Cortului Întâlnirii zi şi noapte, timp de şapte zile, şi să păziţi porunca Domnului ca să nu muriţi, căci aşa mi s-a poruncit.“ ³⁶ Aaron şi fiii săi au făcut toate lucrurile pe care Domnul le-a poruncit prin Moise.

Preoţii aduc primele jertfe la Cortul Întâlnirii

9 În cea de-a opta zi, Moise i-a convocat pe Aaron, pe fiii săi şi pe cei din sfatul bătrânilor lui Israel. ² El i-a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec fără meteahnă pentru o ardere de tot şi adu-i înaintea Domnului. ³ Iar israeliţilor să le spui să ia un ţap pentru o jertfă pentru păcat, un viţel şi un miel de un an, fără meteahnă, pentru o ardere de tot, ⁴ un bou^[aa] şi un berbec pentru o jertfă de pace şi să-i aducă înaintea Domnului; de asemenea, să aducă şi un dar de mâncare amestecat cu ulei, căci astăzi li Se va arăta Domnul.“ ⁵ Israeliţii au adus în faţa Cortului Întâlnirii ce a poruncit Moise şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului. ⁶ Moise le-a zis: „Acesta este lucrul pe care Domnul vi l-a poruncit să-l faceţi, pentru ca slava Domnului să vi se arate.“

⁷ Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar şi adu jertfa pentru păcatul tău şi arderea ta de tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; după aceea, adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, aşa cum a poruncit Domnul.“

⁸ Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul adus ca jertfă pentru păcat; acesta era pentru el. ⁹ Fiii lui Aaron i-au adus sângele, iar el a luat cu degetul din sânge şi a uns coarnele altarului; restul sângelui l-a turnat la baza altarului. ¹⁰ Dar grăsimea, rinichii şi membrana ficatului de la jertfa pentru păcat le-a ars pe altar, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise. ¹¹ Carnea şi pielea le-a ars în afara taberei.

¹² Apoi a înjunghiat arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. ¹³ I-au adus arderea de tot tăiată în bucăţi, cu tot cu cap, şi el le-a ars pe altar. ¹⁴ A spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.

¹⁵ După aceea Aaron a adus jertfa poporului. A luat ţapul care trebuia adus ca jertfă pentru păcatul poporului, l-a înjunghiat, după care l-a adus ca jertfă pentru păcat, ca şi pe cea dintâi jertfă.

¹⁶ A adus apoi arderea de tot şi a jertfit-o potrivit poruncii. ¹⁷ A adus darul de mâncare, a luat un pumn de făină din el şi a ars-o pe altar, pe lângă arderea de tot de dimineaţă. ¹⁸ După aceea a înjunghiat boul şi berbecul ca jertfă de pace pentru popor. Fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. ¹⁹ I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului: grăsimea cozilor, grăsimea de pe măruntaie, rinichii şi grăsimea de pe ei, membranele de pe ficaţi. ²⁰ Au pus grăsimea deasupra piepţilor, iar Aaron a ars această grăsime pe altar. ²¹ După aceea, a legănat piepţii şi spata dreaptă ca jertfă legănată înaintea Domnului, aşa cum a poruncit Moise.

²² Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Apoi Aaron s-a coborât din locul în care a adus jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de pace.

²³ Moise şi Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii, iar când au ieşit, au binecuvântat poporul. Atunci slava Domnului s-a arătat întregului popor. ²⁴ Un foc a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit arderea de tot şi grăsimea de pe altar. Tot poporul a văzut lucrul acesta, a chiuit de bucurie şi a căzut cu faţa la pământ.

Moartea lui Nadab şi Abihu

10 Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, şi-au luat fiecare cădelniţele, au pus foc în ele şi au pus tămâie pe foc. Astfel au adus foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li-l poruncise. ² Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului care i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. ³ Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Iată deci ce a vrut Domnul să spună atunci când a zis:

Aaron a tăcut. ⁴ Moise i-a chemat pe Mişael şi pe Elţafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, luaţi-vă rudele dinaintea Lăcaşului şi duceţi-le într-un loc, în afara taberei.“ ⁵ Ei au venit şi i-au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, aşa cum poruncise Moise.

⁶ După aceea, Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor săi, Elazar şi Itamar: „Să nu vă descoperiţi capetele^[ad] şi să nu vă sfâşiaţi veşmintele căci veţi muri şi El se va mânia pe toată adunarea. Lăsaţi-i pe fraţii voştri, toată casa lui Israel, să-i jelească pe cei ce au fost mistuiţi de focul Domnului. ⁷ Să nu ieşiţi dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii ca să nu muriţi, căci untdelemnul pentru ungere, untdelemnul Domnului, este peste voi.“ Ei au făcut aşa cum le-a poruncit Moise.

⁸ Domnul i-a zis lui Aaron: ⁹ „Nici tu şi nici fiii tăi să nu beţi vin sau băutură tare, atunci când veţi intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. ¹⁰ Să faceţi deosebire între ce este sfânt şi ce este obişnuit, între ce este curat şi ce este necurat ¹¹ şi să-i învăţaţi pe israeliţi toate poruncile pe care Domnul li le-a dat prin Moise.“

Părţile cuvenite preoţilor

¹² Moise i-a zis lui Aaron şi fiilor care i-au mai rămas, Elazar şi Itamar: „Luaţi darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru Domnul şi mâncaţi-l nedospit lângă altar, căci este preasfânt. ¹³ Să-l mâncaţi într-un loc sfânt; el este dreptul vostru şi al fiilor voştri din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, căci aşa mi s-a poruncit. ¹⁴ Dar pieptul jertfei legănate şi spata adusă ca jertfă prin ridicare va trebui să le mâncaţi într-un loc curat atât voi, cât şi fiii voştri şi fiicele voastre, căci ele v-au fost date vouă şi copiilor voştri din jertfele de pace^[ae] ale israeliţilor. ¹⁵ Spata adusă ca jertfă prin ridicare şi pieptul jertfei legănate să fie aduse împreună cu grăsimea jertfelor mistuite de foc şi să fie legănate înaintea Domnului ca jertfă legănată; ele vor fi ale tale şi ale fiilor tăi pentru totdeauna, aşa cum a poruncit Domnul.“

¹⁶ Apoi Moise a căutat cu atenţie ţapul jertfei pentru păcat, însă acesta fusese ars. El s-a mâniat pe Elazar şi pe Itamar, fiii care-i mai rămăseseră lui Aaron, şi le-a zis: ¹⁷ „De ce n-aţi mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaş, căci aceasta este preasfântă şi Dumnezeu v-a dat-o vouă ca să purtaţi vina adunării şi să faceţi ispăşire pentru ea înaintea Domnului? ¹⁸ Uite, sângele ei nici n-a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia să o mâncaţi în Lăcaş, aşa cum am poruncit!“

¹⁹ Aaron i-a zis lui Moise: „Dar ei au adus astăzi jertfa pentru păcatul lor, precum şi arderea de tot înaintea Domnului şi totuşi aceste lucruri au venit peste mine. Dacă aş fi mâncat azi jertfa pentru păcat, aş mai fi fost plăcut în ochii Domnului?“ ²⁰ Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost mulţumit.

Animale curate şi animale necurate

11 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Spuneţi-le israeliţilor: «Dintre toate animalele ţării, acestea sunt cele pe care puteţi să le mâncaţi: ³ să mâncaţi din orice animal care rumegă şi are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două.

⁴ Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată să nu mâncaţi următoarele: cămila (deşi rumegă, nu are copita despicată; s-o consideraţi necurată), ⁵ viezurele^[af] (deşi rumegă, nu are unghia despicată; să-l consideraţi necurat), ⁶ iepurele sălbatic (deşi rumegă, nu are unghia despicată; să-l consideraţi necurat) ⁷ şi porcul (deşi are copita despicată, nu rumegă; să-l consideraţi necurat). ⁸ Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor, ci să le consideraţi necurate.

⁹ Dintre cele care sunt în apă veţi putea mânca din următoarele: să mâncaţi din tot ce trăieşte în apă – fie în mări, fie în râuri – cu condiţia să aibă aripioare şi solzi. ¹⁰ Tot ce trăieşte în mări sau în râuri, tot ce se mişcă în apă sau orice făptură care este în apă, dar nu are aripioare şi solzi, să fie considerate necurate. ¹¹ Să le consideraţi necurate; să nu le mâncaţi carnea şi să le consideraţi hoiturile ca fiind necurate. ¹² Să consideraţi o urâciune orice trăieşte în apă şi nu are aripioare şi solzi.

¹³ Dintre păsări să le consideraţi necurate, adică să nu le consumaţi ca hrană pentru că sunt o urâciune, pe următoarele: vulturul, vulturul pleşuv, acvila, ¹⁴ gaia roşie, şorecarul şi toate speciile lui, ¹⁵ corbul şi toate speciile lui, ¹⁶ struţul, striga, pescăruşul, şoimul şi toate speciile lui, ¹⁷ cucuveaua, cormoranul, bufniţa, ¹⁸ ciuful de pădure, ciuşul, uliganul pescar, ¹⁹ barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul.^[ag]

²⁰ De asemenea, să consideraţi o urâciune orice insectă care zboară şi umblă pe patru picioare. ²¹ Dintre creaturile care zboară şi umblă pe patru picioare, le veţi putea mânca pe acelea care au fluierul picioarelor din spate mai mare, ca să poată sări pe pământ. ²² Astfel, veţi putea mânca: lăcusta Arbe^[ah], lăcusta Solam^[ai], lăcusta Hargol^[aj] şi lăcusta Hagab^[ak], după speciile lor. ²³ Însă toate celelalte insecte înaripate care au patru picioare, să le consideraţi o urâciune. ²⁴ Ele vă vor face necuraţi; oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara ²⁵ şi oricine va căra părţi ale hoiturilor lor, va trebui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.

²⁶ Orice animal care are unghia despicată, dar nu are copita despărţită sau nu rumegă, să-l consideraţi necurat; oricine îl va atinge va fi necurat. ²⁷ Să consideraţi necurate animalele cu patru picioare care umblă pe labele lor;^[al] oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara, ²⁸ iar cine le va căra hoiturile va trebui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara. Să le consideraţi necurate.

²⁹ Dintre creaturile care mişună pe pământ, iată care sunt acelea pe care să le consideraţi necurate: nevăstuica, şoarecele^[am], şopârla mare după speciile ei, ³⁰ şopârla cenuşie, şopârla ocelată, şopârla de ziduri, şopârla de nisip şi cameleonul. ³¹ Dintre toate creaturile care mişună, pe acestea să le consideraţi necurate; oricine le va atinge când sunt moarte va fi necurat până seara. ³² Orice lucru peste care va cădea vreuna din ele, când sunt moarte, va fi considerat necurat, fie vreun lucru din lemn, fie o haină sau piele sau sac, orice lucru întrebuinţat la ceva; acesta să fie pus în apă, căci va fi considerat necurat până seara; apoi va fi curat. ³³ Dacă vreuna din ele va cădea într-un vas de pământ, tot ce este în el să fie considerat necurat, iar vasul să fie spart. ³⁴ Orice lucru bun de mâncat peste care a căzut apă dintr-un astfel de vas să fie considerat necurat şi orice băutură care se află într-un astfel de vas să fie considerată necurată. ³⁵ Orice lucru peste care va cădea ceva din hoitul vreunei astfel de creaturi, să fie considerat necurat. Dacă este vorba despre un cuptor sau o vatră, acestea să fie dărâmate; ele vor fi necurate şi va trebui să le consideraţi necurate. ³⁶ Numai izvoarele sau fântânile în care este apă din belşug, vor rămâne curate; însă cine se va atinge de hoiturile lor să fie considerat necurat. ³⁷ Dacă va cădea ceva din hoiturile lor pe sămânţa folosită la semănat, aceasta va rămâne curată, ³⁸ însă dacă se pusese apă pe sămânţă, va trebui considerată necurată.

³⁹ Dacă moare vreunul din animalele pe care le puteţi mânca şi cineva se atinge de hoitul acestuia, el va fi necurat până seara. ⁴⁰ Cine va mânca din hoitul lui să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara; cei care îi vor căra hoitul vor trebui să-şi spele hainele şi vor fi necuraţi până seara.

⁴¹ Toate creaturile care mişună pe pământ sunt o urâciune; să nu fie mâncate. ⁴² Din orice creatură care se târăşte pe pântece sau umblă pe patru picioare sau are mai multe picioare, din toate aceste creaturi care mişună pe pământ, să nu mâncaţi, ci să le consideraţi o urâciune. ⁴³ Să nu deveniţi voi înşivă o urâciune, mâncând vreuna din aceste creaturi care mişună; să nu vă pângăriţi şi să nu vă spurcaţi cu ele. ⁴⁴ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. Să nu vă pângăriţi cu vreo creatură care mişună pe pământ, ⁴⁵ căci Eu sunt Domnul Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!»

⁴⁶ Aceasta este legea cu privire la animalele, păsările, făpturile care trăiesc în ape şi la creaturile care mişună pe pământ, ⁴⁷ ca să puteţi face deosebire între ce este curat şi ce este necurat, între animalele care pot fi mâncate şi animalele care nu pot fi mâncate.“

Reglementarea curăţiei în lăuzie

12 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când o femeie rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată timp de şapte zile; să fie necurată, la fel ca în zilele necurăţiei ei. ³ În cea de-a opta zi băiatul să fie circumcis. ⁴ Femeia va mai rămâne încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Lăcaş până nu se împlinesc zilele curăţirii ei. ⁵ Dacă naşte o fetiţă, femeia să fie considerată necurată timp de două săptămâni, ca în zilele necurăţiei ei; ea va mai rămâne încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei.

⁶ Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un băiat sau o fată, va trebui să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. ⁷ Preotul să-l jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei.

Aceasta este legea pentru femeia care va da naştere unui băiat sau unei fetiţe. ⁸ Dacă nu poate aduce un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbei ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curată.»“

Reglementarea curăţiei în bolile infecţioase de piele

13 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupţie sau o pată albă, care se aseamănă cu rana de lepră^[an] pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoţii. ³ Preotul să-i cerceteze rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s-a albit şi rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este lepră; după ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. ⁴ Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său şi nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana şapte zile. ⁵ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă şapte zile. ⁶ În ziua a şaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupţie; el să-şi spele hainele şi va fi curat. ⁷ Dacă erupţia se întinde pe piele după ce omul s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. ⁸ Preotul să-l cerceteze şi dacă erupţia s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră.

⁹ Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l cerceteze şi dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca şi părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului acelui om se află o lepră veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat.

¹² Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea, din creştet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, ¹³ preotul să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit. ¹⁴ Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. ¹⁵ Preotul să cerceteze carnea vie şi să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră. ¹⁶ Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot. ¹⁷ Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.

¹⁸ Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat, ¹⁹ iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roşiatic, omul acela să se înfăţişeze înaintea preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră care a erupt în bubă. ²¹ Însă dacă preotul o cercetează şi părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă şapte zile. ²² Dacă, în cele din urmă, se împrăştie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră. ²³ Dar dacă pata rămâne într-un loc şi nu se împrăştie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.

²⁴ Dacă un om are o arsură pe piele şi carnea vie a arsurii devine o pată alb-roşiatică sau albă, ²⁵ preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit şi pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră. ²⁶ Dar dacă preotul cercetează pata şi vede că părul de pe ea nu s-a albit, şi ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să-l închidă şapte zile. ²⁷ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze şi dacă pata s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l declare necurat. Este o rană de lepră. ²⁸ Dar dacă pata a rămas într-un loc şi nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură; preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.

²⁹ Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să-l declare necurat; rana este o râie de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana timp de şapte zile. ³² În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze râia; dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui pe ea şi nu este mai adâncă decât pielea, ³³ atunci omul acela trebuie să se radă, dar nu şi acolo unde este râia. Preotul să-l închidă pe cel cu râia încă şapte zile. ³⁴ În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze din nou râia; dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. ³⁵ Dar dacă se pare că râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze din nou. Dacă într-adevăr râia s-a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. ³⁷ Dacă vede că râia a stat totuşi pe loc şi a crescut păr negru pe ea, înseamnă că râia s-a vindecat; omul acela este curat şi preotul să-l declare curat.

³⁸ Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, ³⁹ preotul să le cerceteze. Dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au erupt pe piele; el este curat.

⁴⁰ Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleşuv, dar este curat. ⁴¹ Dacă părul îi cade de pe frunte, el devine pleşuv pe frunte, dar este curat. ⁴² Însă dacă pe capul sau pe fruntea pleşuvă va avea o pată de culoare alb-roşiatică, atunci aceasta este lepră; ea a erupt pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă. ⁴³ Va trebui ca preotul să-l cerceteze; dacă pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă umflătura rănii este de un alb-roşiatic care seamănă cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ atunci el este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat, căci are o rană pe cap. ⁴⁵ Leprosul care are acea rană trebuie să poarte haine sfâşiate, să umble cu capul gol^[ao], să-şi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!» ⁴⁶ El va fi necurat atâta timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur şi locuinţa sa să fie în afara taberei.

Reglementarea curăţiei în cazul mucegaiului

⁴⁷ Dacă va apărea o pată ca de lepră^[ap] pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, ⁴⁸ pe o ţesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, ⁴⁹ dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe ţesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roşiatică, atunci aceasta este o pată de lepră şi trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze pata şi să închidă şapte zile materialul pe care este pata. ⁵¹ În ziua a şaptea să cerceteze din nou pata şi dacă aceasta s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată de lepră care se întinde; lucrul acela este necurat. ⁵² El trebuie să ardă haina, ţesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o lepră care se întinde; materialul să fie ars în foc.

⁵³ Dar dacă preotul o cercetează şi pata nu s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, ⁵⁴ atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata şi să-l închidă încă şapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze materialul cu pata după ce a fost spălat. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea, chiar dacă nu s-a întins, materialul este necurat; să-l ardeţi în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. ⁵⁶ Însă dacă preotul o cercetează şi vede că pata s-a micşorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din ţesătură, din bătătură sau din piele. ⁵⁷ Dacă apare din nou pe haină sau pe ţesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde; să ardeţi în foc lucrul pe care este pata. ⁵⁸ Dar haina, ţesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care rana dispare atunci când o spălaţi, va trebui să fie spălată încă o dată şi apoi va fi curată.

⁵⁹ Aceasta este legea pentru pata de lepră de pe o haină de lână sau in, de pe ţesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“

Curăţirea diferitelor boli ale pielii

14 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Iată care este legea cu privire la cel lepros în ziua curăţirii lui: să fie adus înaintea preotului; ³ preotul să iasă afară din tabără şi să-l cerceteze; dacă omul a fost vindecat de lepră^[aq], ⁴ preotul să poruncească să se ia pentru cel ce trebuie curăţit două păsări vii şi curate, lemn de cedru, fir de culoare cărămizie şi isop. ⁵ Preotul să poruncească ca una dintre păsări să fie înjunghiată într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. ⁶ Să ia pasărea vie şi s-o înmoaie împreună cu lemnul de cedru, firul cărămiziu şi isopul în sângele păsării care a fost înjunghiată deasupra apei curgătoare. ⁷ Să-l stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră, după care să-l declare curat şi să dea drumul păsării vii pe câmp.

⁸ Cel ce trebuie curăţit va trebui să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde în apă; apoi va fi curat. După aceea va putea să vină în tabără, dar va trebui să stea şapte zile în afara cortului său. ⁹ În ziua a şaptea să-şi radă tot părul: părul de pe cap, barba şi sprâncenele; să-şi radă tot părul. Apoi să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă şi va fi curat.

¹⁰ În ziua a opta să ia doi miei şi o mieluşea de un an, fiecare fără meteahnă, trei zecimi dintr-o efă^[ar] de făină aleasă, amestecată cu ulei ca dar de mâncare şi un log^[as] de ulei. ¹¹ Preotul care face curăţirea să-l aducă pe omul care trebuie curăţit înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

¹² Preotul să ia unul din miei, să-l aducă ca jertfă pentru vină împreună cu logul de ulei şi să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. ¹³ Să înjunghie mielul în locul în care sunt înjunghiate jertfele pentru păcat şi arderile de tot, adică într-un loc sfânt. La fel ca jertfa pentru vină, şi jertfa pentru păcat^[at] va fi a preotului, căci acestea sunt preasfinte. ¹⁴ Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină şi să-l pună pe lobul urechii celui ce trebuie curăţit, pe degetul mare al mâinii lui drepte şi pe degetul mare al piciorului lui drept. ¹⁵ Preotul să ia din logul de ulei, să-şi toarne în palma stângă, ¹⁶ să-şi pună degetul mâinii drepte în uleiul din palma mâinii stângi şi, cu degetul, să stropească din ulei de şapte ori înaintea Domnului. ¹⁷ Din uleiul care-i mai rămâne în palmă, preotul să ungă lobul urechii drepte a celui ce trebuie curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept şi, de asemenea, să arunce cu ulei peste sângele jertfei pentru vină. ¹⁸ Restul uleiului din palma preotului să fie pus pe capul celui ce trebuie curăţit. Apoi preotul să facă ispăşire în locul acelui om înaintea Domnului.

¹⁹ Preotul să aducă jertfa pentru păcat ca să facă ispăşire pentru cel ce trebuie curăţit de necurăţia sa. La urmă, va trebui să înjunghie arderea de tot. ²⁰ Preotul va aduce arderea de tot şi darul de mâncare pe altar. Aşa va face preotul ispăşire pentru acel om şi acesta din urmă va fi curat.

²¹ Dacă este sărac şi nu poate aduce toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel ca jertfă pentru vină ce trebuie legănată, ca să se facă ispăşire pentru el; de asemenea, să mai ia a zecea parte dintr-o efă^[au] de făină aleasă, amestecată cu ulei pentru darul de mâncare şi un log de ulei. ²² Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbei, după cât poate, unul ca jertfă pentru păcat şi celălalt ca ardere de tot.

²³ În cea de-a opta zi să le aducă la preot pentru curăţirea lui, la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului; ²⁴ preotul să ia mielul jertfei pentru vină şi logul de ulei şi să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. ²⁵ Apoi să înjunghie mielul jertfei pentru vină şi să ia din sângele acestuia ca să ungă lobul urechii drepte a celui ce trebuie curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept. ²⁶ După aceea va trebui ca preotul să-şi toarne nişte ulei în palma mâinii stângi ²⁷ şi, cu degetul de la mâna dreaptă, să stropească cu uleiul care este în palma sa stângă, de şapte ori înaintea Domnului. ²⁸ Preotul să ungă cu uleiul din palma sa lobul urechii drepte a celui ce trebuie curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept şi locul unde a fost pus sângele jertfei pentru vină. ²⁹ Restul uleiului din palmă să-l pună pe capul celui care trebuie curăţit şi să facă astfel ispăşire în locul lui înaintea Domnului. ³⁰ Apoi să aducă una dintre turturele sau unul dintre puii de porumbei, după cum poate, ³¹ unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare, iar preotul să facă ispăşire înaintea Domnului în locul celui ce trebuie curăţit. ³² Aceasta este legea pentru leprosul care nu poate aduce jertfele obişnuite pentru curăţirea lui.“