Bible in 90 Days

²⁰ Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Când a venit femeia la Saul şi l-a văzut aşa de înspăimântat, i-a zis:

– Iată, slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am pus viaţa în primejdie şi am ascultat cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Acum, te rog, ascultă şi tu de glasul slujitoarei tale şi dă-mi voie să-ţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

²³ Saul nu a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i-a ascultat. Şi astfel el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat. ²⁴ Femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat; ea l-a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Pregătirea filistenilor pentru război

29 Filistenii şi-au adunat toate trupele la Afek, în timp ce israeliţii şi-au aşezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. ² Domnitorii filistenilor mărşăluiau cu sutele şi miile lor, iar David cu oamenii lui mărşăluiau în urmă, cu Achiş. ³ Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceştia aici?

Achiş le-a răspuns:

– Acesta este David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El este la mine de mai bine de un an şi, de când a venit la mine şi până astăzi, nu am găsit în el nici un lucru de care să-l învinuiesc.

⁴ Dar conducătorii filistenilor s-au mâniat pe el şi i-au zis:

– Trimite-l pe omul acesta înapoi, ca să se întoarcă la locul în care l-ai aşezat, ca nu cumva să ne devină duşman în timpul luptei. Căci, cum ar putea el să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele oamenilor noştri? ⁵ Nu este acesta David, despre care cântau dansând:

⁶ Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis:

– Viu este Domnul că ai fost drept şi îmi place să te văd slujindu-mi în oştire. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine şi până astăzi. Însă nu eşti pe placul domnitorilor. ⁷ Întoarce-te acum şi mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

⁸ Însă David i-a răspuns lui Achiş:

– Dar, ce am făcut? Ce rău ai găsit la slujitorul tău, începând din ziua în care am intrat în slujba ta şi până astăzi, de nu pot să merg să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu, regele?

⁹ Achiş i-a răspuns:

– Ştiu că în ochii mei eşti atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ ¹⁰ Deci, mâine dimineaţă să te trezeşti devreme, împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine şi să plecaţi de îndată ce se luminează.

¹¹ David şi oamenii lui s-au trezit devreme ca să plece de dimineaţă şi să se întoarcă în ţara filistenilor, iar filistenii s-au dus la Izreel.

David îi învinge pe amalekiţi

30 Când David şi oamenii săi au sosit a treia zi la Ţiklag, amalekiţii invadaseră Neghevul^[a] şi Ţiklagul; capturaseră Ţiklagul şi îi dăduseră foc. ² Au luat captive femeile şi pe toţi aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au ucis pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei şi au plecat. ³ Când David şi oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soţiile, pe fiii şi pe fiicele lor – duşi în captivitate. ⁴ David şi oamenii care erau cu el au plâns în hohote până ce n-au mai avut putere să plângă. ⁵ Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. ⁶ David s-a aflat într-o mare strâmtorare, căci bărbaţii vorbeau să-l ucidă cu pietre, deoarece toţi aveau sufletul mâhnit, fiecare pentru fiii şi fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

⁷ David i-a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu-mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David. ⁸ David L-a întrebat pe Domnul:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

– Urmăreşte-o, i-a răspuns Domnul, căci o vei ajunge şi vei da izbăvire.

⁹ David a plecat cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi au ajuns la uedul^[b] Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. ¹⁰ David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbaţi, iar ceilalţi două sute, fiind prea istoviţi să treacă uedul Besor, s-au oprit. ¹¹ Au găsit un egiptean pe câmp şi l-au adus la David. I-au dat de mâncare şi el a mâncat; apoi i-au dat apă. ¹² I-au dat o parte dintr-o turtă de smochine şi două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. ¹³ David l-a întrebat:

– Al cui eşti şi de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean şi sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. ¹⁴ Am invadat Neghevul^[c] cheretiţilor, pe cel al lui Iuda şi Neghevul lui Caleb şi am dat foc Ţiklagului. ¹⁵ Atunci David l-a întrebat:

– Poţi să mă duci până la această ceată?

Egipteanul i-a zis:

– Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu şi atunci te voi duce la ceata aceasta.

¹⁶ L-a dus acolo şi iată că aceştia erau împrăştiaţi peste tot, mâncând, bând şi chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. ¹⁷ David i-a zdrobit din amurg până în seara zilei următoare; n-a scăpat nici un bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit. ¹⁸ David a recuperat tot ceea ce luaseră amalekiţii şi le-a salvat şi pe cele două soţii ale lui. ¹⁹ Nu le lipsea nimic, nici tânăr nici bătrân, nici fii nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. ²⁰ David a luat toate oile şi vitele; oamenii lui conduceau turma aceasta mergând în fruntea ei şi spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ ²¹ David a ajuns la cei două sute de bărbaţi care fuseseră prea istoviţi pentru a-l urma şi care fuseseră lăsaţi la uedul Besor. Aceştia au ieşit în întâmpinarea lui David şi a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a salutat. ²² Toţi oamenii răi şi nelegiuiţi dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o. Fiecare însă poate să-şi ia soţia şi copiii şi să plece.

²³ Dar David le-a zis:

– Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ceea ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata de invadatori care venise împotriva noastră. ²⁴ Oricum, cine are să vă asculte în privinţa aceasta? Aceeaşi parte o vor avea şi cei care au fost în luptă şi cei care au rămas la bagaje. Toţi vor împărţi la fel.

²⁵ Aşa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o lege şi o hotărâre în Israel până astăzi. ²⁶ După ce a sosit la Ţiklag, David a trimis din pradă celor din sfatul bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, spunându-le: „Iată pentru voi un dar din prada luată de la duşmanii Domnului.“

²⁷ A trimis şi celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, ²⁸ celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa, ²⁹ celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile cheniţilor, ³⁰ celor din Horma, celor din

Bor-Aşan şi celor din Atac, ³¹ celor din Hebron şi celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David şi oamenii săi.

Moartea lui Saul şi a fiilor săi

31 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit foarte tare. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine, să mă străpungă şi să mă batjocorească.“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. ⁶ Astfel au murit împreună, în aceeaşi zi, Saul, cei trei fii ai săi, cel ce-i ducea armele şi toţi oamenii săi. ⁷ Când israeliţii care se aflau de cealaltă parte a văii şi cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalţi israeliţi au fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele. ⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ I-au tăiat capul şi i-au luat armele după care au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor ca să ducă vestea în templele idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul aştoretelor^[d], iar trupul i l-au atârnat pe zidul Bet-Şanului. ¹¹ Când au auzit ce i-au făcut filistenii lui Saul, locuitorii Iabeşului din Ghilad, ¹² toţi războinicii, s-au sculat, au călătorit toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidul cetăţii Bet-Şan. S-au întors apoi la Iabeş şi le-au ars acolo. ¹³ Le-au luat oasele, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile.

Vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan

1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiţilor şi se afla în Ţiklag de două zile. ² A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat.

³ – De unde vii? l-a întrebat David.

– Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.

⁴ – Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David.

– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă şi mulţi dintre ei au murit, a răspuns el. Saul şi fiul său Ionatan au murit şi ei.

⁵ – De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veştile.

⁶ – S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau din urmă. ⁷ Când Saul s-a uitat în urmă şi m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:

– Iată-mă!

⁸ – Cine eşti? m-a întrebat el.

– Sunt amalekit, i-am răspuns eu.

⁹ Atunci el mi-a zis:

– Apropie-te de mine şi ucide-mă pentru că sunt în agonia morţii, cu toate că sunt încă în viaţă.

¹⁰ Aşadar, m-am apropiat de el şi l-am ucis deoarece ştiam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap şi brăţara de la braţ şi le-am adus aici, stăpânului meu.

¹¹ Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, iar toţi bărbaţii care erau cu el au făcut acelaşi lucru. ¹² Au bocit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oştirea Domnului şi pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie. ¹³ Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile:

– De unde eşti?

– Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.

¹⁴ Atunci David i-a zis:

– Cum de nu ţi-a fost frică să-ţi ridici mâna şi să ucizi pe unsul Domnului?

¹⁵ Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui şi i-a zis:

– Apropie-te şi doboară-l!

El l-a lovit şi acesta a murit. ¹⁶ David i-a zis:

– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“

Cântarea de jale a lui David

¹⁷ David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan ¹⁸ şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar^[e]):

David, uns drept rege al lui Iuda

2 După toate acestea, David L-a întrebat pe Domnul:

– Să mă duc în vreuna din cetăţile lui Iuda?

– Du-te! i-a răspuns Domnul.

– Unde să mă duc? L-a mai întrebat David.

– La Hebron, i-a răspuns Domnul.

² David s-a dus acolo împreună cu soţiile sale, izreelita Ahinoam şi Abigail, văduva carmelitului Nabal. ³ David i-a luat cu el şi pe oamenii săi, pe fiecare cu familia lui, iar aceştia au locuit în împrejurimile Hebronului. ⁴ Bărbaţii din Iuda au venit şi l-au uns acolo pe David ca rege peste Casa lui Iuda. Când i s-a spus lui David că bărbaţii din Iabeşul Ghiladului sunt cei care l-au îngropat pe Saul, ⁵ acesta a trimis mesageri la ei, spunându-le: „Binecuvântaţi să fiţi de Domnul pentru că aţi arătat această bunătate faţă de stăpânul vostru, Saul, îngropându-l. ⁶ Fie ca Domnul să vă arate bunătate^[h] şi credincioşie! Eu, de asemenea, vă voi arăta aceeaşi bunătate pentru fapta pe care aţi făcut-o. ⁷ Acum, întăriţi-vă şi fiţi viteji căci stăpânul vostru, Saul, a murit, iar Casa lui Iuda m-a uns pe mine drept rege peste ei.“

Război între familia lui David şi cea a lui Saul

⁸ Între timp, Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul, l-a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut Iordanul, la Mahanayim, ⁹ unde l-a făcut rege peste Ghilad, peste aşuriţi^[i], peste Izreel, Efraim, Beniamin şi peste întregul Israel. ¹⁰ Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când a început să domnească peste Israel şi a domnit timp de doi ani. Casa lui Iuda l-a urmat însă pe David. ¹¹ Perioada cât a domnit David la Hebron, peste Casa lui Iuda, a fost de şapte ani şi şase luni. ¹² Abner, fiul lui Ner, împreună cu slujitorii lui Iş-Boşet, a ieşit din Mahanayim şi a plecat la Ghivon. ¹³ Atunci Ioab, fiul Ţeruiei, împreună cu slujitorii lui David au ieşit şi ei şi i-au întâlnit la iazul din Ghivon. Un grup stătea de-o parte a iazului şi un grup stătea de cealaltă parte. ¹⁴ Abner i-a zis lui Ioab:

– Să se lupte tinerii între ei, înaintea noastră!

– Bine! a răspuns Ioab.

¹⁵ Tinerii s-au înfăţişat în număr egal: doisprezece pentru Beniamin şi pentru Iş-Boşet şi doisprezece dintre slujitorii lui David. ¹⁶ Fiecare, apucându-şi adversarul de cap, i-a înfipt sabia în coastă şi au murit toţi deodată. De aceea locul acela, care se află în Ghivon, s-a numit de atunci Helkat-Haţurim^[j]. ¹⁷ Lupta a fost foarte aprigă în acea zi, iar Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de către slujitorii lui David. ¹⁸ Se aflau acolo şi cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael alerga la fel de repede ca o gazelă sălbatică. ¹⁹ A pornit în urmărirea lui Abner, fără a se abate la dreapta sau la stânga de la urmărirea acestuia. ²⁰ Abner s-a uitat în urmă şi a întrebat:

– Tu eşti, Asael?

– Eu sunt, i-a răspuns Asael.

²¹ Atunci Abner i-a zis:

– Abate-te la dreapta sau la stânga, prinde pe unul dintre tineri şi ia-i armura!

Asael însă nu s-a abătut de la a-l urmări. ²² Abner i-a zis din nou lui Asael:

– Nu mă mai urmări! De ce să te ucid? Cum îl voi mai putea privi în faţă pe fratele tău Ioab?

²³ Dar Asael a refuzat să se oprească din urmărire. Atunci Abner l-a lovit în stomac cu capătul suliţei care i-a ieşit prin spate. Asael a murit pe loc şi toţi cei care ajungeau la locul în care acesta a murit se opreau.

²⁴ Ioab şi Abişai au continuat să-l urmărească pe Abner. Pe înserate au ajuns la dealul Ama, care se află la răsărit de Ghiah, pe drumul care duce spre pustia Ghivon. ²⁵ În acelaşi timp, beniamiţii s-au adunat în jurul lui Abner, au format o ceată şi s-au aşezat pe vârful unui alt deal. ²⁶ Abner l-a strigat pe Ioab şi i-a zis:

– Trebuie ca sabia să nimicească la nesfârşit? Nu-ţi dai seama că se va sfârşi cu amărăciune? Cât timp va mai trece până când vei porunci oamenilor tăi să nu-şi mai urmărească fraţii?

²⁷ Ioab i-a răspuns:

– Viu este Dumnezeu că, dacă nu ai fi vorbit, oamenii mei ar fi continuat urmărirea fraţilor lor până dimineaţă.

²⁸ Apoi Ioab a sunat din corn şi toţi oamenii săi s-au oprit; nu i-au mai urmărit pe israeliţi şi nici nu s-au mai luptat cu ei. ²⁹ Atunci Abner, împreună cu oamenii săi, au mărşăluit toată noaptea aceea prin Araba^[k]. Au trecut Iordanul, au străbătut tot Bitronul^[l] şi au ajuns la Mahanayim. ³⁰ În acelaşi timp, Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner şi şi-a adunat toţi oamenii. Dintre slujitorii lui David, în afară de Asael, au murit doar nouăsprezece bărbaţi. ³¹ Slujitorii lui David însă au ucis dintre beniamiţii care erau cu Abner trei sute şaizeci de bărbaţi. ³² Apoi au luat trupul lui Asael şi l-au îngropat în mormântul familiei sale din Betleem. Ioab şi oamenii săi au mărşăluit toată noaptea, ajungând la Hebron în zori.

3 Războiul dintre Casa lui Saul şi Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult. ² Fiii lui David care i s-au născut la Hebron sunt următorii: Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;

³ Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, văduva lui Nabal, carmelitul;

Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;

⁴ Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;

Şefatia, al cincilea, fiul lui Abital;

⁵ Itream, al şaselea, fiul soţiei lui David numite Egla.

Aceştia sunt fiii care i s-au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

⁶ În timpul războiului dintre Casa lui Saul şi Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. ⁷ Saul avea o ţiitoare pe nume Riţpa, fiica lui Aia, iar Iş-Boşet i-a zis lui Abner:

– De ce ai intrat la^[m] ţiitoarea tatălui meu?

⁸ Abner s-a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iş-Boşet şi i-a zis:

– Oare cap de câine sunt eu? Sunt oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioşie faţă de Casa tatălui tău, Saul, a fraţilor şi a prietenilor lui şi nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găseşti astăzi vinovat din cauza acestei femei! ⁹ Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de Abner^[n] dacă nu voi face pentru David ceea ce Domnul i-a promis prin jurământ, ¹⁰ şi anume că va lua domnia de la Casa lui Saul şi va ridica tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba^[o].

¹¹ Iş-Boşet n-a mai îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. ¹² Apoi, în numele lui însuşi, Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună: „A cui este ţara?“, adăugând: „Încheie un legământ cu mine şi eu te voi ajuta să întorci întregul Israel la tine.“ ¹³ „Bine, a spus David, voi încheia legământ cu tine, însă cu o singură condiţie: să nu te înfăţişezi înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii la mine!“ ¹⁴ David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru preţul de o sută de prepuţuri de-ale filistenilor!“ ¹⁵ Iş-Boşet a trimis după ea şi ea a fost luată de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş. ¹⁶ Soţul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“ Şi el s-a întors acasă. ¹⁷ Apoi Abner a vorbit cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[p] şi le-a zis: „Odinioară l-aţi dorit ca rege pe David. ¹⁸ Acum faceţi-l rege, căci Domnul a spus despre el: «Prin mâna robului Meu, David, am să-l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, de sub puterea filistenilor şi a tuturor duşmanilor săi.»“ ¹⁹ Abner le-a vorbit, de asemenea, şi beniamiţilor, după care s-a dus să-i spună lui David, la Hebron, tot ceea ce Israel şi întreaga seminţie a lui Beniamin doreşte să facă. ²⁰ A sosit la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi, iar David a dat un ospăţ în cinstea lor. ²¹ Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec şi să adun întreg Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine şi astfel să domneşti peste tot ceea ce sufletul tău doreşte.“

David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

²² Imediat după aceea a sosit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Aceştia se întorceau de la un jaf şi aduceau o mare pradă cu ei. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse voie să plece, iar el a plecat în pace. ²³ Când au sosit, Ioab şi oştirea care era cu el, i s-a spus lui Ioab că Abner, fiul lui Ner a fost la rege, iar acesta i-a dat voie să plece şi el a plecat în pace. ²⁴ Ioab a venit la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce? ²⁵ Îl cunoşti bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înşele, ca să-ţi cunoască mişcările^[q] şi ca să ştie tot ceea ce faci.“

²⁶ După ce a ieşit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna^[r] lui Sira. David însă nu ştia nimic. ²⁷ Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca şi cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac şi a murit. ²⁸ Când David a aflat ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. ²⁹ Fie ca vina acestei morţi să cadă asupra lui Ioab şi asupra familiei tatălui său! Fie ca în neamul său să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere pe trup^[s], cineva lepros^[t], cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă ucis de sabie şi cineva care să ducă lipsă de hrană.“ ³⁰ (Ioab împreună cu fratele său Abişai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

³¹ David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi mergeţi bocind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. ³² L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui şi întreg poporul a făcut acelaşi lucru. ³³ Regele a cântat această cântare de jale:

Şi tot poporul a plâns din nou după Abner. ³⁵ Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce cât mai era încă ziuă însă el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[u] dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“ ³⁶ Lucrul acesta a fost cunoscut de întreg poporul şi a plăcut tuturor. De fapt, tot ceea ce a făcut regele a plăcut poporului. ³⁷ Astfel, în acea zi, tot poporul şi tot Israelul au ştiut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. ³⁸ Apoi David le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă daţi seama că un prinţ şi un mare om a căzut astăzi în Israel? ³⁹ Şi astăzi, deşi sunt uns ca rege, sunt slab, iar aceşti bărbaţi, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

Asasinarea lui Iş-Boşet

4 Când a auzit Iş-Boşet, fiul lui Saul, că Abner a fost ucis în Hebron, i-a pierit curajul, iar întreg Israelul s-a îngrozit. ² Fiul lui Saul avea două căpetenii peste cetele de prădători. Una se numea Baana, iar cealaltă se numea Recab. Aceştia erau fiii lui Rimon, din Beerot, din seminţia lui Beniamin – Beerot este considerat ca făcând parte din Beniamin ³ deoarece beerotiţii fugiseră la Ghitaim. Ei au locuit acolo ca străini până astăzi.

⁴ (Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu care era olog de ambele picioare. Acesta era în vârstă de cinci ani când a sosit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan. Doica sa l-a luat şi a fugit cu el, însă în graba ei, copilul a căzut şi a rămas olog. Numele lui era Mefiboşet).

⁵ Într-o zi, aceşti fii ai lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, au plecat spre casa lui Iş-Boşet şi au sosit acolo în arşiţa zilei, tocmai când acesta se odihnea la prânz. ⁶ Au pătruns până în interiorul casei ca şi cum ar fi dorit să ia nişte grâu şi l-au înjunghiat în stomac. Apoi Recab şi fratele său, Baana, au reuşit să scape. ⁷ Ei intraseră în casă, în timp ce acesta era culcat pe pat, în dormitorul său. După ce l-au înjunghiat şi l-au ucis, i-au tăiat capul. Apoi, luându-i capul cu ei, au străbătut Araba^[v] toată noaptea. ⁸ Au adus capul lui Iş-Boşet la David, la Hebron şi i-au zis regelui:

– Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care a căutat să-ţi ia viaţa. Astăzi, Domnul l-a răzbunat pe stăpânul meu, regele, împotriva lui Saul şi a urmaşilor săi.

⁹ David însă le-a răspuns lui Recab şi fratelui său, Baana, fiii lui Rimon din Beerot:

– Viu este Domnul, Care m-a izbăvit din toate necazurile, ¹⁰ că pe cel care mi-a zis: „Saul este mort!“, crezând că îmi aduce veşti bune, l-am prins şi l-am omorât la Ţiklag. Aceasta a fost răsplata pentru vestea pe care mi-a adus-o. ¹¹ Oare nu voi face cu atât mai mult unor ticăloşi care ucid un om nevinovat în casa şi în patul său? Prin urmare, să nu cer eu sângele lui din mâinile voastre şi să nu vă şterg de pe faţa pământului?

¹² David a dat ordin oamenilor săi, iar aceştia i-au ucis. Le-au tăiat mâinile şi picioarele şi le-au atârnat trupurile lângă iazul din Hebron. Capul lui Iş-Boşet însă l-au luat şi l-au înmormântat în mormântul lui Abner din Hebron.

David, uns drept rege al lui Israel

5 Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron şi i-au zis: „Suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta! ² Odinioară, pe când Saul ne era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Domnul ţi-a promis, de altfel: «Tu vei păstori poporul Meu Israel şi vei fi conducător peste Israel!»“ ³ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel veniseră la rege, în Hebron, astfel că regele David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege peste Israel. ⁴ David era în vârstă de treizeci de ani când a devenit rege şi a domnit timp de patruzeci de ani: ⁵ la Hebron a domnit, peste Iuda, timp de şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani peste întreg Israelul şi peste Iuda.

David cucereşte Ierusalimul

⁶ Regele şi oamenii săi au înaintat spre Ierusalim împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. Aceştia i-au zis lui David: „Nu vei intra aici, căci până şi orbii şi ologii te vor respinge.“ Credeau că David nu va reuşi să intre în cetate. ⁷ David a capturat însă fortăreaţa Sionului, care a devenit Cetatea lui David. ⁸ David zisese în acea zi: „Oricine vrea să îi învingă pe iebusiţi să folosească canalul de apă^[w] pentru a ajunge la acei «ologi» şi «orbi»^[x], care sunt duşmanii lui David^[y].“ De aceea se zice: „Orbii şi ologii n-au voie să intre în palat^[z].“ ⁹ David s-a stabilit în fortăreaţă şi a numit-o „Cetatea lui David“. David a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo^[aa] înspre interior.

¹⁰ David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul, Dumnezeul Oştirilor^[ab], era cu el. ¹¹ Hiram, regele Tirului, i-a trimis soli lui David, iar aceştia i-au adus lemn de cedru, precum şi tâmplari şi zidari care i-au zidit un palat. ¹² David a înţeles că Domnul l-a pus drept rege peste Israel şi i-a întărit domnia de dragul poporului Său, Israel. ¹³ După ce a părăsit Hebronul, David şi-a luat mai multe ţiitoare şi soţii din Ierusalim şi i s-au mai născut astfel mulţi fii şi multe fiice. ¹⁴ Acestea sunt numele celor care i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon, ¹⁵ Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia, ¹⁶ Elişama, Eliada şi Elifelet.

Războiul cu filistenii

¹⁷ Când au auzit filistenii că David a fost uns drept rege peste Israel, toţi filistenii au pornit în căutarea lui. David a aflat însă acest lucru şi s-a adăpostit în fortăreaţă^[ac]. ¹⁸ Filistenii au venit şi s-au răspândit în valea Refaim. ¹⁹ David L-a întrebat pe Domnul:

– Să pornesc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?

Domnul i-a răspuns lui David:

– Du-te, căci negreşit îi voi da pe filisteni în mâna ta.

²⁰ David s-a dus la Baal-Peraţim^[ad] şi i-a învins acolo. El a zis: „Domnul i-a zdrobit pe duşmanii mei dinaintea mea precum apele care dau năvală rupând totul în cale.“ De aceea locului aceluia i-au pus numele Baal-Peraţim. ²¹ Filistenii şi-au lăsat idolii acolo, iar David şi oamenii săi i-au luat. ²² Filistenii au venit din nou şi s-au răspândit în valea Refaim. ²³ David L-a întrebat pe Domnul, iar El i-a răspuns: „Să nu-i ataci din faţă, ci ia-i pe la spate şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam. ²⁴ Când vei auzi vuietul de marş în vârful arbuştilor de balsam, să porneşti la atac, căci atunci Domnul va ieşi înaintea ta ca să zdrobească oştirea filistenilor.“ ²⁵ David a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. El i-a lovit pe filisteni de la Ghivon^[ae] până la Ghezer.

David aduce chivotul la Ierusalim

6 David i-a strâns din nou pe toţi vitejii din Israel, în număr de treizeci de mii de bărbaţi. ² Apoi David şi toţi oamenii care erau împreună cu el, au plecat din Baala lui Iuda^[af], aducând de acolo Chivotul lui Dumnezeu, Chivotul care poartă Numele^[ag], Numele Domnului Oştirilor, Cel Care şade între heruvimii de deasupra lui. ³ Au aşezat Chivotul lui Dumnezeu într-un car nou, după ce l-au luat din casa lui Abinadab, de pe deal. Uza şi Ahio, fiii^[ah] lui Abinadab, conduceau carul cel nou. ⁴ Ei l-au adus, împreună cu Chivotul lui Dumnezeu, din casa lui Abinadab^[ai], de pe deal. Ahio mergea în faţa Chivotului. ⁵ David şi toată Casa lui Israel sărbătoreau înaintea Domnului cu toată puterea, cântând^[aj] din lire, din harfe, din tamburine, din sistre şi din talgere. ⁶ Când au ajuns la aria lui Nahon, Uza şi-a întins mâna să apuce Chivotul^[ak] lui Dumnezeu deoarece era să-l răstoarne boii. ⁷ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit acolo pentru neglijenţa^[al] lui. Uza a murit acolo, lângă Chivotul lui Dumnezeu. ⁸ David s-a mâniat pentru că mânia Domnului izbucnise împotriva lui Uza şi a numit acel loc Pereţ-Uza^[am], nume care i-a rămas până în ziua de azi.

⁹ David s-a temut de Domnul în acea zi şi a zis: „Cum să vină Chivotul Domnului la mine?“ ¹⁰ Şi David n-a vrut să mai aducă Chivotul Domnului în Cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul. ¹¹ Chivotul Domnului a rămas în casa lui Obed-Edom, ghititul, timp de trei luni, iar Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom împreună cu întreaga lui familie.

¹² I s-a spus regelui David că Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ceea ce are, din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Atunci David s-a dus şi a adus Chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David, în mijlocul bucuriei. ¹³ După fiecare şase paşi pe care-i făceau cei care duceau Chivotul Domnului, David jertfea un bou şi un viţel gras. ¹⁴ David dansa cu toată puterea înaintea Domnului, încins cu un efod de in.

¹⁵ David împreună cu toată Casa lui Israel aduceau Chivotul Domnului în mijlocul strigătelor şi al sunetului de corn.

Mihal îl mustră pe David

¹⁶ În timp ce Chivotul Domnului intra în Cetatea lui David, Mihal, fiica lui Saul, se uita pe fereastră. Când l-a văzut pe regele David, sărind şi dansând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. ¹⁷ Au adus Chivotul Domnului şi l-au aşezat la locul lui, în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi David a adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace^[an]. ¹⁸ După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului Oştirilor ¹⁹ şi a împărţit la tot poporul, întregii adunări a lui Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui. ²⁰ Când David s-a întors să-şi binecuvânteze familia, Mihal, fiica lui Saul, i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:

– Cu câtă cinste s-a purtat regele lui Israel astăzi, descoperindu-se în faţa slujnicelor slujitorilor săi, aşa cum s-ar fi descoperit un om de nimic!

²¹ David i-a răspuns lui Mihal:

– Înaintea Domnului, Care m-a ales mai presus decât pe tatăl tău şi mai presus decât pe oricine din familia lui şi m-a pus drept conducător peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Lui am dansat. ²² Mă voi arăta şi mai de nimic decât atât şi mă voi înjosi şi mai mult în ochii mei. Dar faţă de slujnicele despre care vorbeai mă voi arăta cu cinste. ²³ Mihal, fiica lui Saul, n-a mai avut copii până în ziua morţii ei.

Dumnezeu încheie legământ cu David

7 După ce regele s-a stabilit în palatul lui şi după ce Domnul i-a dat odihnă izbăvindu-l de toţi duşmanii din jurul lui, ² i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul lui Dumnezeu stă sub nişte pânze.

³ – Du-te şi fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine! i-a răspuns Natan regelui.

⁴ În noaptea aceea însă, Cuvântul Domnului a venit la Natan şi i-a zis: ⁵ „Du-te şi spune-i robului Meu, lui David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit? ⁶ Eu n-am locuit într-o Casă din ziua în care am scos poporul Israel din Egipt şi până astăzi, ci am călătorit într-un cort drept locuinţă. ⁷ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu toţi israeliţii, am spus Eu oare vreunuia dintre conducătorii^[ao] seminţiilor lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, Israel: ‘De ce nu-Mi zidiţi o Casă din cedru?’» ⁸ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁹ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers şi am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi voi face un nume mare, ca numele celor mari de pe pământ. ¹⁰ Am păstrat un loc pentru poporul Meu, pentru Israel, şi îl voi sădi acolo ca să locuiască singur fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată asupri, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹¹ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie îţi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor tăi. Acum Domnul îţi vesteşte că Domnul Însuşi îţi va face o Casă. ¹² Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[ap] tău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia. ¹³ El va zidi Numelui Meu o Casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui. ¹⁴ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui îl voi mustra cu o nuia omenească şi cu lovituri date de oameni, ¹⁵ dar nu voi îndepărta îndurarea^[aq] Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la Saul, pe care l-am înlăturat dinaintea ta. ¹⁶ Ci Casa ta şi regatul tău vor dăinui veşnic înaintea Mea^[ar], iar tronul tău va fi întărit pe vecie.’»“ ¹⁷ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁸ Regele David a intrat şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi cine este Casa mea, de m-ai adus până aici? ¹⁹ Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Stăpâne Doamne, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul Casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul^[as], Stăpâne Doamne? ²⁰ Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoşti pe robul Tău. ²¹ Datorită cuvântului Tău şi a inimii Tale^[at], ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe, descoperindu-le apoi robului Tău. ²² Cât de măreţ eşti Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt dumnezeu în afară de Tine. ²³ Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare pentru ţara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe zeii^[au] lor.^{[av] 24} Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor. ²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeule, întăreşte pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui şi fă precum ai zis. ²⁶ Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor este Dumnezeu peste Israel, iar Casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta! ²⁷ Tu, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Aşadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu şi ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i-ai promis robului Tău aceste lucruri bune. ²⁹ Binevoieşte deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.

Biruinţele şi faima lui David

8 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor cetatea Meteg-Ama. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie; cei cuprinşi în două lungimi de funie erau omorâţi, iar cei cuprinşi în a treia lungime erau lăsaţi în viaţă. Moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, când acesta s-a dus să-şi redobândească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi^[aw] şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[ax] şi din Berotai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz. ⁹ Când Toi^[ay], regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Ioram^[az] la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. Ioram a adus cu el lucruri din argint, din aur şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care le-a supus: ¹² de la Edom^[ba], de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek, precum şi din prada luată de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei. ¹³ Astfel, David şi-a făcut un nume. La întoarcere a ucis optsprezece mii de edomiţi^[bb] în Valea Sării. ¹⁴ El a pus garnizoane în Edom; pe tot teritoriul edomiţilor el a pus garnizoane şi toţi edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

¹⁵ David domnea peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.

David şi Mefiboşet

9 David a întrebat: „Se mai află în viaţă cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătate, din pricina lui Ionatan?“ ² Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Ţiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat:

– Tu eşti Ţiba?

– Eu, slujitorul tău, sunt acela! i-a răspuns el.

³ Regele l-a întrebat:

– Se mai află în viaţă vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta o bunătate^[bf] ca cea a lui Dumnezeu?

– Da, unul dintre fiii lui Ionatan mai este în viaţă, însă este olog de ambele picioare, i-a răspuns Ţiba.

⁴ – Unde se află acesta? l-a mai întrebat regele.

– În casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar, i-a răspuns Ţiba.

⁵ Regele David a trimis după el şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. ⁶ Când Mefiboşet, fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David şi-a plecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis:

– Mefiboşet!

– Iată slujitorul tău! i-a răspuns el.

⁷ – Nu te teme, i-a zis David, căci vreau să-ţi arăt bunătate, din pricina tatălui tău, Ionatan. Am să-ţi înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, şi vei mânca întotdeauna la masa mea.

⁸ Mefiboşet i s-a închinat şi i-a zis:

– Ce este slujitorul tău ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?

⁹ Regele l-a chemat apoi pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis:

– I-am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparţinuse lui Saul şi întregii sale familii. ¹⁰ Tu, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi-i veţi culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboşet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.

Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori. ¹¹ El i-a răspuns regelui:

– Slujitorul tău va face tot ceea ce stăpânul meu, regele, i-a poruncit să facă.

Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David^[bg] ca unul dintre fiii acestuia. ¹² Mefiboşet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet. ¹³ Mefiboşet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.

Amoniţii şi arameii sunt învinşi

10 După aceea, regele amoniţilor a murit, iar în locul lui a domnit fiul său, Hanun. ² David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, tot aşa cum şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David şi-a trimis slujitorii ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, ³ căpeteniile amonite i-au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? David i-a trimis la tine pe slujitorii lui mai degrabă ca să cerceteze cetatea, să o iscodească şi să o cucerească.“

⁴ Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile pe jumătate, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul. ⁵ Când David a fost înştiinţat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaţilor care fuseseră atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până ce vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!“ ⁶ Văzând că se făcuseră urâţi lui David, amoniţii au tocmit douăzeci de mii de pedestraşi aramei din Bet-Rehob şi din regatul arameu al Ţobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători şi încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbaţii din Tob.

⁷ Când a auzit David acest lucru l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. ⁸ Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă în faţa porţii, în timp ce arameii din Ţoba şi Rehob, luptătorii din Tob şi cei din Maaca s-au aşezat în câmp deschis. ⁹ Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, ¹⁰ iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. ¹¹ Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, voi veni eu în ajutorul tău. ¹² Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ ¹³ Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lui. ¹⁴ Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi s-au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim.

¹⁵ Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele. ¹⁶ Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de râu^[bh] şi aceştia au venit la Helam, avându-l în fruntea lor pe Şobac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. ¹⁷ Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul şi a sosit la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David şi s-au încleştat în luptă. ¹⁸ Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi^[bi]. L-a rănit şi pe Şobac, conducătorul oştirii lor, care a şi murit acolo. ¹⁹ Văzând că au fost învinşi de Israel, regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel şi i s-au supus. Şi arameilor le-a fost frică să-i mai ajute pe amoniţi.

David comite adulter cu Batşeba

11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

² Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. ³ David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. ⁴ David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ ⁶ Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. ⁷ Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. ⁸ Apoi David i-a spus lui Urie:

– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele!^[bj]

Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. ⁹ Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. ¹⁰ Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?

¹¹ – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

¹² David i-a zis:

– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. ¹³ David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.

David, vinovat de moartea lui Urie

¹⁴ În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. ¹⁵ În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“ ¹⁶ Aşadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a aşezat pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de războinici viteji. ¹⁷ Războinicii din cetate au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre războinicii lui David şi a murit şi hititul Urie. ¹⁸ Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înştiinţeze de toate lucrurile privitoare la luptă. ¹⁹ A poruncit mesagerului următoarele: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, ²⁰ dacă regele se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de cetate? Nu v-aţi dat seama că vor arunca săgeţi de pe zid? ²¹ Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beşet^[bk]? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat, aşadar, de zid?» atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit şi el.»“

²² Mesagerul a plecat şi, ajungând la David, i-a spus acestuia tot ceea ce Ioab îl trimisese să-i spună. ²³ I-a zis:

– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie şi noi i-am respins până la intrarea porţii cetăţii, ²⁴ dar arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit şi slujitorul tău, hititul Urie.

²⁵ Atunci David i-a zis mesagerului:

– Aşa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Înteţeşte asediul asupra cetăţii şi distruge-o.“ Îmbărbătează-l în felul acesta.

²⁶ Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. ²⁷ După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.

Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.

Dumnezeu îl mustră pe David

12 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis:

– Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. ² Cel bogat avea un mare număr de oi şi vite. ³ Cel sărac însă nu avea altceva decât o mieluşea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creştea împreună cu el şi cu copiii săi. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. ⁴ La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile şi vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mieluşeaua omului sărac şi i-a pregătit-o celui care venise la el.

⁵ David s-a aprins foarte tare de mânie pe omul acela şi i-a zis lui Natan:

– Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! ⁶ Să dea înapoi patru mieluşele, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi pentru că nu a arătat milă.

⁷ Atunci Natan i-a zis:

– Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul. ⁸ Ţi-am dat Casa stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău^[bl]; ţi-am dat Casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă toate acestea ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat şi altele. ⁹ De ce ai dispreţuit Cuvântul Domnului şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soţia lui ai luat-o să-ţi fie soţie. L-ai ucis pe Urie cu sabia amoniţilor. ¹⁰ De aceea sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia hititului Urie să-ţi fie ţie soţie.“