Bible in 90 Days
Rugăciunea lui Neemia
1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia.
În luna Chislev[a], în al douăzecilea an, în timp ce mă aflam în citadela Susei, 2 unul din fraţii mei, Hanani, a sosit din Iuda împreună cu câţiva bărbaţi. I-am întrebat despre iudeii care supravieţuiseră, cei rămaşi după captivitate, şi despre Ierusalim. 3 Ei mi-au răspuns astfel: „Supravieţuitorii, cei care au rămas după captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare şi ruşine! Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porţile lui sunt arse.“
4 Când am auzit aceste lucruri, m-am aşezat jos, am plâns şi am bocit câteva zile. Am postit şi m-am rugat Dumnezeului cerurilor, 5 zicând astfel:
„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule cel Mare şi Înfricoşător, Cel Care Îşi păstrează legământul şi îndurarea[b] faţă de cei ce Îl iubesc şi-I păzesc poruncile, 6 pleacă-Ţi, Te rog, urechea şi deschide-Ţi ochii, ca să iei aminte la rugăciunea slujitorului Tău, rugăciune cu care mă înfăţişez înaintea Ta zi şi noapte, rugăciune cu privire la israeliţi, slujitorii Tăi, mărturisind păcatele israeliţilor, pe care noi le-am săvârşit faţă de Tine. Atât eu, cât şi familia mea am păcătuit. 7 Te-am jignit şi nu am păzit poruncile, legile şi hotărârile pe care Tu le-ai poruncit lui Moise, robul Tău. 8 Adu-Ţi aminte de cuvântul pe care i l-ai poruncit lui Moise, robul Tău, când ai zis: «Dacă veţi fi necredincioşi, vă voi împrăştia printre popoare, 9 dar, dacă vă veţi întoarce la Mine, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, chiar dacă veţi fi alungaţi până la marginea îndepărtată a cerului şi de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce în locul unde am ales să locuiască Numele Meu.» 10 Ei sunt slujitorii Tăi şi poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel puternic. 11 Stăpâne, Te rog, pleacă-Ţi urechea la rugăciunea slujitorului Tău şi la rugăciunea slujitorilor Tăi care-şi găsesc plăcerea în a se teme de Numele Tău. Te rog, dă izbândă slujitorului Tău astăzi! Fă să capăt trecere înaintea acestui om!“
Pe atunci eram paharnicul împăratului.
Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim
2 În luna Nisan[c], în al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes[d], pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin şi l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui. 2 Împăratul mi-a zis:
– De ce ai faţa aşa tristă? Văd că nu eşti bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii!
Atunci mi s-a făcut foarte frică 3 şi i-am răspuns împăratului:
– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am faţa tristă când cetatea unde se află mormintele strămoşilor mei este în ruine, iar porţile ei au fost mistuite de foc?
4 – Ce-mi ceri? m-a întrebat împăratul.
M-am rugat Dumnezeului cerurilor, 5 după care i-am zis împăratului:
– Dacă împăratul găseşte de cuviinţă şi dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoşilor mei, ca să o rezidesc.
6 – Cât va dura călătoria ta şi când te vei întoarce? m-a întrebat împăratul, având-o pe împărăteasă alături.
Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor şi mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:
7 – Dacă împăratul găseşte de cuviinţă, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste râu[e], ca să-mi dea voie să trec când voi ajunge în Iuda 8 şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.
Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9 Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste râu şi le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine nişte căpetenii de oştire şi nişte călăreţi. 10 Când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele israeliţilor.
Neemia inspectează zidurile Ierusalimului
11 Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile. 12 Apoi m-am trezit noaptea şi am luat cu mine câţiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine nici un alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. 13 Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat înspre Izvorul Balaurului[f] şi înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenţie la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, şi la porţile lui care fuseseră mistuite de foc. 14 Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. 15 Am urcat apoi, trecând prin vale – era tot noapte – şi m-am uitat cu atenţie la zid, după care am reintrat prin Poarta Văii şi m-am întors. 16 Dregătorii nu ştiau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici leviţilor, nici dregătorilor şi nici celorlalţi slujbaşi. 17 Atunci le-am zis:
– Vedeţi starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porţile lui sunt mistuite de foc. Haideţi să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ruşine!
18 Şi le-am povestit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu faţă de mine şi cuvintele pe care mi le-a spus împăratul.
– Haidem să zidim! au zis ei, încurajându-se pentru această lucrare bună.
19 Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, şi arabul Gheşem au aflat aceasta, ne-au batjocorit şi ne-au dispreţuit, zicând:
– Ce faceţi voi acolo? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?
20 Eu le-am răspuns astfel:
– Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, slujitorii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveţi nici moştenire, nici drepturi şi nici pomenire în Ierusalim.
Organizarea lucrărilor
3 Marele preot Eliaşib împreună cu rudele sale dintre preoţi au început să rezidească Poarta Oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus porţile; au rezidit până la Turnul celor O Sută, pe care l-au sfinţit, şi până la Turnul lui Hananel. 2 Oamenii din Ierihon au rezidit următoarea parte a zidului, iar Zacur, fiul lui Imri, pe următoarea. 3 Urmaşii lui Hasenaa au rezidit Poarta Peştilor; au placat-o cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. 4 Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, a restaurat următoarea parte a zidului, iar Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabel, pe următoarea; Ţadok, fiul lui Baana, a restaurat următoarea parte a zidului. 5 Apoi următoarea parte a fost restaurată de oamenii din Tekoa; nobilii lor însă nu au pus umărul la lucrarea stăpânilor[g] lor. 6 Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au restaurat Poarta Veche. Ei au placat-o cu scânduri şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. 7 Următoarea parte a zidului au restaurat-o ghivonitul Melatia şi meronotitul Iadon, care erau oameni din Ghivon şi din Miţpa, teritorii aflate sub autoritatea guvernatorului provinciei de peste râu.[h] 8 Uziel, fiul lui Harhaia, unul dintre aurari, a restaurat următoarea parte a zidului, iar Hanania, unul dintre producătorii de miresme, pe următoarea. Au refăcut Ierusalimul până la Zidul cel Lat.
9 Refaia, fiul lui Hur, conducător peste jumătate din ţinutul Ierusalimului, a restaurat următoarea parte a zidului. 10 După aceea, următoarea parte a zidului a restaurat-o Iedaia, fiul lui Harumaf, chiar în dreptul casei sale, iar Hatuş, fiul lui Haşabnia, pe următoarea. 11 O altă parte a zidului şi Turnul Cuptoarelor au fost restaurate de Malchia, fiul lui Harim şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab. 12 Şalum, fiul lui Haloheş, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Ierusalimului, însoţit fiind de fiicele sale, a restaurat următoarea parte. 13 Hanun şi locuitorii din Zanoah au restaurat Poarta Văii. Ei au rezidit-o şi i-au pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. Tot ei au mai restaurat şi o mie de coţi[i] de zid, până la Poarta Gunoiului. 14 Malchia, fiul lui Recab, conducătorul ţinutului Bet-Hacherem, a restaurat Poarta Gunoiului. El a rezidit-o şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele.
15 Şalum, fiul lui Col-Hoze, conducătorul ţinutului Miţpei, a restaurat Poarta Izvorului. El a rezidit-o, i-a făcut acoperiş şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. A mai restaurat şi zidul Iazului Siloamului[j] aflat în apropierea grădinii regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David. 16 După el, Neemia, fiul lui Azbuk, conducător peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a restaurat partea care se întinde până în dreptul mormintelor[k] lui David, până la iazul artificial şi până la Casa Vitejilor. 17 După el, leviţii, conduşi de Rehum, fiul lui Bani, au restaurat următoarea parte a zidului; a urmat apoi, pentru ţinutul său, Haşabia, conducător peste jumătate din ţinutul Cheilei, 18 iar după aceea rudele lor împreună cu Binui[l], fiul lui Henadad, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Cheilei. 19 Ezer, fiul lui Iosua, conducătorul Miţpei, a restaurat o altă parte a zidului, cea din faţa drumului care duce la depozitul de arme, la contrafortul din unghiul zidului. 20 A urmat Baruc, fiul lui Zabai, care a restaurat cu multă râvnă o altă parte a zidului, adică de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.
21 A urmat Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, care a restaurat o altă parte a zidului, adică de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib. 22 După el, preoţii din împrejurimile Ierusalimului au restaurat următoarea parte. 23 Apoi următoarea parte a fost restaurată de Beniamin şi Haşub, chiar în dreptul caselor lor, iar Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a restaurat zidul de lângă casa sa. 24 După ei, o altă parte a zidului a restaurat-o Binui, fiul lui Henadad, cea din dreptul casei lui Azaria până la unghi şi până la colţ. 25 Palal, fiul lui Uzai, a restaurat următoarea parte în dreptul unghiului şi a turnului care iese în afară din palatul de sus al regelui, aproape de curtea temniţei. După el, Pedaia, fiul lui Paroş, 26 şi slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel[m], au restaurat zidul până în dreptul Porţii Apelor, înspre răsărit şi până la turnul care iese în afară. 27 Au urmat oamenii din Tekoa care au restaurat o altă parte a zidului, începând din dreptul marelui turn care iese în afară şi până la zidul Ofelului.
28 Preoţii au restaurat partea de deasupra a Porţii Cailor, fiecare în dreptul casei sale. 29 A urmat Ţadok, fiul lui Imer, care a restaurat în dreptul casei lui, după care Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul Porţii de Răsărit, a restaurat şi el. 30 Au urmat Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, care au restaurat o altă parte a zidului. După ei a urmat Meşulam, fiul lui Berechia, care a restaurat în dreptul chiliei lui. 31 A urmat Malchia, unul dintre aurari, care a restaurat până în dreptul caselor slujitorilor de la Templu şi ale negustorilor, până în dreptul Porţii de Control şi până la odaia de deasupra colţului, 32 iar de la odaia de deasupra colţului până la Poarta Oilor au restaurat aurarii şi negustorii.
Reacţii duşmănoase
4 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. I-a batjocorit pe iudei, 2 zicând rudelor sale şi oştirii Samariei:
– Ce fac amărâţii aceştia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viaţă unor pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc?
3 Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis:
– Şi chiar dacă zidesc, până şi o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!
4 „Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem dispreţuiţi! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor şi dă-i pradă unei ţări în care să fie captivi! 5 Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit[n] pe cei ce zidesc!“ 6 Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui, iar poporul lucra cu inimă.
7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare. 8 S-au aliat cu toţii ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. 9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă ca să ne apere de ei zi şi noapte. 10 Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăuşilor slăbeşte, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“
11 Totodată duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în clipa când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea!“ 12 Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile prin care aceştia urmau să vină împotriva noastră. 13 Prin urmare, i-am pus pe unii din popor de-a lungul porţiunii mai joase a zidului, în locurile libere din spatele lui, aşezându-i, potrivit clanurilor lor, cu săbiile, suliţele şi arcurile în mâini. 14 După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor astfel: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.“
15 Când duşmanii noştri au auzit că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. 16 Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii se aşezaseră înapoia întregii case a lui Iuda, 17 care reconstruia zidul. Cei ce purtau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau arma. 18 Fiecare ziditor îşi avea sabia încinsă la brâu în timp ce zidea. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. 19 Le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, iar noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unii de ceilalţi. 20 În locul în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, acolo să vă alăturaţi nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“
21 Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmaţi cu suliţe, din zorii zilei până la ivirea stelelor. 22 Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze la Ierusalim împreună cu sluga lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“ 23 Şi nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau la apă, fiecare avea arma la el.[o]
Criza socială şi economică
5 Cei din popor şi soţiile lor au avut o mare plângere împotriva fraţilor lor iudei. 2 Erau unii care spuneau astfel:
– Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca şi să putem trăi!
3 Alţii ziceau:
– Ne punem garanţie ogoarele, viile şi casele, ca să avem grâne în timpul foametei!
4 Mai erau încă unii care ziceau:
– A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele şi viile în schimbul birului imperial. 5 Deşi suntem carne din carnea fraţilor noştri, iar fiii noştri sunt ca şi fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii şi fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au şi fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele şi viile noastre aparţin altora!
6 M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea şi cuvintele acestea. 7 După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili şi pe dregători, spunându-le:
– Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!
Am strâns o mare adunare împotriva lor 8 şi le-am zis:
– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care fuseseră vânduţi neamurilor! Iar acum voi vă vindeţi fraţii, ca apoi să ne fie daţi chiar nouă de vânzare?
Ei tăceau, neavând ce să răspundă.
9 – Ce faceţi voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiţi de ruşinea neamurilor vrăjmaşe nouă? 10 Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâne. Să le iertăm datoria aceasta! 11 Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, precum şi a suta parte din argintul, din grânele, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă.
12 – Le vom da înapoi, au răspuns ei, şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis.
Atunci am chemat preoţii şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. 13 Mi-am scuturat mantaua şi am zis:
– Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu se va ţine de cuvânt! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!
– Amin! a răspuns toată adunarea şi L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.
14 Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în ţara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes şi până în al treizeci şi doilea an al domniei sale[p], deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei nu am trăit din veniturile de guvernator. 15 Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şecheli[q] de argint. Chiar şi slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut aşa, din frică de Dumnezeu. 16 M-am ocupat de lucrarea de restaurare a acestui zid şi nu mi-am[r] cumpărat ogoare. De altfel toţi slujitorii mei erau adunaţi acolo pentru lucrare. 17 Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre neamurile dimprejur. 18 În fiecare zi mi se pregătea un bou, şase oi alese şi păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belşug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. 19 Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!
Planuri de asasinat politic şi denigrare morală
6 Sanbalat, Tobia, arabul Gheşem şi ceilalţi duşmani ai noştri au fost înştiinţaţi că am reconstruit zidul şi că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem uşile la porţi). 2 Atunci Sanbalat şi Gheşem mi-au trimis următorul mesaj: „Hai să ne întâlnim într-unul din satele[s] din valea Ono!“ Aveau însă de gând să-mi facă rău. 3 Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“
4 Au trimis acelaşi mesaj de patru ori şi le-am răspuns la fel. 5 A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. 6 În ea scria:
„Se zvoneşte printre popoare – iar Gheşem[t] spune la fel – că tu şi iudeii plănuiţi să vă răzvrătiţi şi de aceea reconstruieşti zidul. Potrivit aceluiaşi zvon, tu plănuieşti să le fii rege 7 şi chiar ai pus profeţi să dea de veste despre tine la Ierusalim şi să zică: «Este un rege în Iuda!» Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului, aşa că vino să ne sfătuim!“
8 Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu ai născocit toate acestea!“ 9 Ei toţi voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Vor lăsa lucrarea din mâini şi ea nu se va mai face!“ „Întăreşte-mi braţele!“, m-am rugat.
10 M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, şi el mi-a zis:
– Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem porţile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!
11 – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-şi scape viaţa?! Nu voi intra!
12 Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeţia împotriva mea, fiind tocmit de Tobia şi de Sanbalat. 13 El fusese tocmit pentru ca, înfricoşându-mă, să fac după spusele lui şi să păcătuiesc. Atunci ei mi-ar fi scos nume rău pentru a mă face de ruşine. 14 „Dumnezeul meu, adu-Ţi aminte de Tobia şi de Sanbalat, precum şi de aceste fapte ale lor! Adu-Ţi aminte şi de profetesa Noadia, precum şi de ceilalţi profeţi care au vrut să mă înfricoşeze!“
Finalizarea construcţiei zidului
15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul[u], în cincizeci şi două de zile. 16 Toţi duşmanii noştri au auzit de lucrul acesta şi toate neamurile dimprejurul nostru s-au înfricoşat, s-au smerit foarte mult şi au recunoscut că noi am făcut lucrarea aceasta cu ajutorul Dumnezeului nostru.
17 În acele zile mulţi dintre nobilii lui Iuda îi trimiteau scrisori lui Tobia. 18 Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia. 19 Aceştia vorbeau despre faptele lui bune în prezenţa mea, după care îl înştiinţau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.
7 După ce s-a reconstruit zidul şi am fixat porţile, au fost puşi în slujbele lor portarii, cântăreţii şi leviţii. 2 I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani şi[v] pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulţi în credincioşie şi în frică de Dumnezeu, 3 şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ce portarii continuă să stea de veghe, porţile să fie închise şi zăvorâte! Să puneţi de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui.“
Lista exilaţilor repatriaţi
4 Cetatea era largă şi încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puţin, iar casele încă nu fuseseră rezidite. 5 Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să-i adun pe nobili, pe dregători şi pe cei din popor ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia primilor veniţi din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:
6 „Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar[w], împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 7 (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul lui Israel:
8 urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;
9 urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;
10 urmaşii lui Arah – în număr de şase sute cincizeci şi doi;
11 urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute optsprezece;
12 urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
13 urmaşii lui Zatu – în număr de opt sute patruzeci şi cinci;
14 urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;
15 urmaşii lui Binui – în număr de şase sute patruzeci şi opt;
16 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi opt;
17 urmaşii lui Azgad – în număr de două mii trei sute douăzeci şi doi;
18 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şapte;
19 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii şaizeci şi şapte;
20 urmaşii lui Adin – în număr de şase sute cincizeci şi cinci;
21 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;
22 urmaşii lui Haşum – în număr de trei sute douăzeci şi opt;
23 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi patru;
24 urmaşii lui Harif – în număr de o sută doisprezece;
25 urmaşii lui Ghivon – în număr de nouăzeci şi cinci;
26 oamenii din Betleem şi Netofa – în număr de o sută optzeci şi opt;
27 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;
28 oamenii din Bet-Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;
29 oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;
30 oamenii din Rama şi din Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;
31 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;
32 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de o sută douăzeci şi trei;
33 oamenii din celălalt Nebo – în număr de cincizeci şi doi;
34 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;
35 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;
36 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;
37 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi unu;
38 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii nouă sute treizeci;
39 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;
40 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;
41 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;
42 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;
43 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia[x], – în număr de şaptezeci şi patru;
44 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută patruzeci şi opt;
45 portarii, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în număr de o sută treizeci şi opt;
46 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,
47 ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,
48 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Şalmai,
49 ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,
50 ai lui Reaia, ai lui Reţin, ai lui Nekoda,
51 ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,
52 ai lui Besai, Meunim, Nefuşsim,
53 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,
54 ai lui Baţlit, ai lui Mehida, ai lui Harşa,
55 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,
56 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;
57 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Prida,
58 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,
59 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim, ai lui Amon;
60 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.“
61 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan[y] şi din Imer, fără să-şi fi putut dovedi familia şi neamul, dacă sunt sau nu din Israel:
62 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute patruzeci şi doi;
63 dintre preoţi, urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).
64 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 65 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[z]. 66 În total,
în toată adunarea erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
67 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –
şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute patruzeci şi cinci.
68 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
două sute patruzeci şi cinci de catâri,[aa]
69 patru sute treizeci şi cinci de cămile
şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.
70 Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuşi guvernatorul a depus în vistierie, următoarele:
71 Câteva din căpeteniile familiilor au depus în vistierie, pentru lucrare:
72 Restul poporului a dăruit:
douăzeci de mii de darici de aur,
două mii de mine[ae] de argint
şi şaizeci şi şapte de tunici preoţeşti.
73 Aşadar, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu şi întreg Israelul s-au aşezat în cetăţile lor. La începutul lunii a şaptea, israeliţii erau în cetăţile lor.
Ezra citeşte Legea înaintea poporului
8 Tot poporul s-a strâns ca un singur om în piaţeta din faţa Porţii Apelor. Ei i-au spus cărturarului[af] Ezra să aducă Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel. 2 Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi, femei şi din toţi cei care erau în stare să o înţeleagă. Era ziua întâi a lunii a şaptea. 3 Ezra a citit din Lege în piaţeta dinaintea Porţii Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezenţa tuturor bărbaţilor, femeilor şi a celor ce puteau să o înţeleagă. Tot poporul asculta cu atenţie la citirea Cărţii Legii. 4 Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn construită cu acest prilej. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Uria, Hilchia şi Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
5 Ezra a deschis Cartea în văzul întregului popor, căci era aşezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel Mare, şi întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s-au plecat şi s-au închinat Domnului cu faţa la pământ. 7 Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Akub, Şabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii ajutau poporul să înţeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare. 8 Ei citeau desluşit din Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul[ag], astfel încât poporul să înţeleagă cele citite.
9 Guvernatorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, precum şi leviţii care învăţau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Nu bociţi şi nu plângeţi!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii. 10 Ei le-au mai zis: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră!“ 11 Leviţii domoleau poporul, zicându-le: „Linişte, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă mâhniţi!“ 12 Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea şi să trimită câte ceva şi altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înţeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.
Celebrarea Sărbătorii Corturilor
13 A doua zi căpeteniile familiilor întregului popor, preoţii şi leviţii au fost convocaţi la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii. 14 Au găsit scris în Legea poruncită de Domnul prin Moise că israeliţii trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a şaptea. 15 Totodată au înţeles că trebuie să proclame şi să răspândească în toate cetăţile lor şi în Ierusalim următoarea veste: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier şi ramuri de alţi copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, după cum este scris.“[ah]
16 Poporul a ieşit, a adunat ramuri şi şi-a făcut corturi, fiecare pe acoperişul casei lui, în curtea lui sau în curţile Casei lui Dumnezeu, în piaţeta de la Poarta Apelor şi în piaţeta de la Poarta Efraim. 17 Toată mulţimea întoarsă din captivitate şi-a făcut corturi şi a locuit în ele. Israeliţii nu mai făcuseră aşa ceva de pe vremea lui Iosua, fiul lui Nun. Şi a fost o bucurie nespus de mare. 18 Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ţinut sărbătoarea timp de şapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, aşa cum era rânduit.
Israeliţii îşi mărturisesc păcatele
9 În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israeliţii, încinşi cu saci şi având ţărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ţinerea unui post. 2 Cei din neamul lui Israel s-au separat de toţi străinii şi, stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile strămoşilor lor. 3 S-au aşezat la locurile lor şi, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.
4 Iosua, Bani, Kadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe estrada leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5 Leviţii Iosua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:
„Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru,
Care este din veşnicie în veşnicie![ai]
Binecuvântat să-Ţi fie Numele cel slăvit,
care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!
6 Tu eşti Domnul şi în afară de Tine nu este un altul!
Tu ai făcut cerurile
şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
mările cu tot ce este în ele;
Tu le dai viaţă tuturor,
iar oştirea cerurilor Ţi se închină.
7 Tu eşti Domnul,
Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram,
Care l-ai scos din Ur, din Caldeea,
şi i-ai pus numele Avraam.
8 Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta
şi ai încheiat un legământ cu el,
promiţând că-i vei da ţara canaaniţilor,
a hitiţilor, a amoriţilor,
a periziţilor, a iebusiţilor, a ghirgaşiţilor,
promiţând că o vei da seminţei[aj] lui;
Ţi-ai împlinit promisiunea,
căci Tu eşti drept.
9 Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt,
le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roşii[ak].
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon,
împotriva tuturor slujitorilor săi şi împotriva întregului popor din ţara sa,
căci ai luat cunoştinţă de mândria lor faţă de strămoşii noştri
şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se ştie astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat;
pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri
ca pe o piatră în ape adânci.
12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua,
şi printr-un stâlp de foc noaptea,
ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13 Te-ai coborât pe muntele Sinai
şi le-ai vorbit din ceruri.
Le-ai dat reguli drepte,
legi adevărate, orânduiri şi porunci bune.
14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt
şi le-ai dat porunci, orânduiri şi o Lege
prin robul Tău Moise.
15 Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame,
le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete
şi le-ai spus să vină
să ia în stăpânire ţara
pe care juraseşi că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoşii noştri, s-au fălit,
au fost încăpăţânaţi
şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte
şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei.
Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie,
ca să se întoarcă în sclavia lor.
Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător,
îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste
şi de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar şi atunci când şi-au făcut
un viţel turnat,
zicând: «Acesta este Dumnezeul tău
Care te-a scos din Egipt!»
şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare,
nu i-ai părăsit în pustie.
Stâlpul de nor n-a încetat
să-i călăuzească ziua pe drum,
iar stâlpul de foc n-a încetat
să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun
ca să-i instruiască.
Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor
şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie
şi nu au dus lipsă de nimic;
hainele nu li s-au învechit,
iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat în mână regate şi popoare,
ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei.
Astfel au moştenit ţara lui Sihon,
adică ţara regelui din Heşbon[al],
şi ţara lui Og,
regele Başanului.
23 Le-ai înmulţit fiii
ca stelele cerurilor
şi i-ai adus în ţara
în care le-ai spus părinţilor lor
să intre ca s-o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat şi au luat în stăpânire ţara,
iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi,
şi ai dat în mâinile lor pe regii acestora şi popoarele ţării,
ca să le faci pe plac.
25 Au cucerit cetăţi fortificate,
pământuri roditoare,
au luat în stăpânire case,
tot felul de bunuri,
fântâni deja săpate, vii, măslini
şi o mulţime de pomi fructiferi.
Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat
şi s-au desfătat datorită bunătăţii Tale celei mari.
26 Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta,
au aruncat înapoia lor Legea Ta,
i-au ucis pe profeţii Tăi,
care mărturiseau împotriva lor
pentru a-i întoarce la Tine,
şi s-au făcut astfel vinovaţi de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai dat pe mâna duşmanilor lor,
care i-au asuprit.
Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine,
iar Tu i-ai auzit din ceruri.
În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna duşmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă,
ei au săvârşit iarăşi ce este rău înaintea Ta.
Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmaşilor lor care i-au stăpânit.
Dar ei s-au întors şi au strigat din nou către Tine,
iar Tu i-ai auzit din ceruri şi,
în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta,
dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat
de poruncile Tale şi au păcătuit împotriva hotărârilor Tale,
deşi omul care le împlineşte va trăi prin ele.
Şi-au întors spatele cu încăpăţânare,
au fost îndărătnici şi nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit aşa mulţi ani,
i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi,
dar ei tot nu au luat aminte,
astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit,
nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător!
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare,
Puternic şi Înfricoşător,
Cel Care-Ţi păstrezi legământul şi îndurarea[am],
nu privi ca puţin lucru toată suferinţa pe care am îndurat-o atât noi, cât şi regii noştri,
conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri, deci tot poporul Tău,
de pe vremea împăraţilor Asiriei şi până acum!
33 Cu privire la tot ce a venit peste noi,
Tu ai fost drept,
căci Tu ai lucrat cu credincioşie,
dar noi am făcut ceea ce este rău!
34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri
nu au împlinit Legea Ta;
nu au dat ascultare poruncilor şi înştiinţărilor Tale
prin care i-ai prevenit.
35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine,
în ţara cea întinsă şi bogată pe care le-o dăduseşi,
ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors
de la faptele lor cele rele.
36 Şi iată-ne astăzi sclavi
în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri,
ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile!
Iată-ne sclavi chiar în ţara aceasta!
37 Rodul ei îi îmbogăţeşte pe împăraţii
pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre.
Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre,
iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“
Poporul încheie o înţelegere
38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înţelegere de neclintit, pe document punându-şi pecetea conducătorii, leviţii şi preoţii.
10 Cei care şi-au pus pecetea au fost:
guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia;
Zedechia,
2 Seraia, Azaria, Ieremia,
3 Paşhur, Amaria, Malchia,
4 Hatuş, Şebania, Maluh,
5 Harim, Meremot, Obadia,
6 Daniel, Ghinton, Baruc,
7 Meşulam, Abia, Miyamin,
8 Maazia, Bilgai şi Şemaia – aceştia erau preoţi;
9 apoi leviţii Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre urmaşii lui Henadad, Kadmiel
10 şi rudele lor:
Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
11 Mica, Rehob, Haşabia,
12 Zacur, Şerebia, Şebania,
13 Hodia, Bani şi Beninu;
14 după aceea căpeteniile poporului:
Paroş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
15 Buni, Azgad, Bebai,
16 Adonia, Bigvai, Adin,
17 Ater, Ezechia, Azur,
18 Hodia, Haşum, Beţai,
19 Harif, Anatot, Nebai,
20 Magpiaş, Meşulam, Hezir,
21 Meşezabel, Ţadok, Iadua,
22 Pelatia, Hanan, Anaia,
23 Osea, Hanania, Haşub,
24 Haloheş, Pilha, Şobek,
25 Rehum, Haşabna, Maaseia,
26 Ahia, Hanan, Anan,
27 Maluh, Harim şi Baana.
28 Restul poporului, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, slujitorii de la Templu şi toţi aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul Legii lui Dumnezeu, împreună cu soţiile lor, cu fiii şi cu fiicele lor şi cu toţi aceia care aveau cunoştinţă şi pricepere, 29 s-au alăturat rudelor lor, nobilii, şi s-au legat cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să o păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânul nostru, precum şi orânduirile şi decretele Lui. 30 Am promis atunci: „Nu ne vom mai da fetele de soţii celor din popoarele din ţară şi nu le vom mai lua pe fetele lor de soţii pentru fiii noştri. 31 Când popoarele ţării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse şi felurite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al şaptelea an vom lăsa ogorul nelucrat şi vom anula orice datorie. 32 Am hotărât să împlinim şi porunca de a da o treime dintr-un şechel[an] pe an, pentru slujba de la Templul Dumnezeului nostru, 33 pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare continuu, pentru arderea de tot continuă, pentru jertfele aduse în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru jertfele aduse ca ispăşire pentru păcatele lui Israel, precum şi pentru tot ceea ce priveşte lucrarea de la Templul Dumnezeului nostru. 34 Noi, – preoţii, leviţii şi oameni din popor, – potrivit familiilor noastre, am tras la sorţi în legătură cu lemnele ce trebuie aduse ca dar în fiecare an, la vremuri hotărâte, la Templul Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarul Domnului, Dumnezeul nostru, aşa cum este scris în Lege. 35 Am mai hotărât să aducem la Templul Domnului, în fiecare an, primele roade ale pământului şi primele roade ale tuturor pomilor. 36 De asemenea, aşa cum este scris în Lege, vom aduce la Templul Dumnezeului nostru, la preoţii care fac slujba în Templul Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi dintre fiii noştri şi dintre vitele noastre, pe întâii născuţi ai vacilor şi ai oilor noastre. 37 Vom aduce preoţilor, în cămările Templului Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din aluatul nostru, din contribuţiile noastre, din fructe, din must şi din ulei şi le vom da leviţilor zeciuiala din roadele pământurilor noastre. Înşişi leviţii vor putea să ia zeciuiala în toate cetăţile unde lucrăm. 38 Preotul, fiul lui Aaron, să-i însoţească pe leviţi când vor lua zeciuiala, iar leviţii să ducă a zecea parte din zeciuială la Templul Dumnezeului nostru, în cămările vistieriei. 39 Căci israeliţii şi leviţii vor trebui să aducă contribuţiile din grâne, din must şi din ulei în cămările în care se află vasele Lăcaşului, acolo unde slujesc preoţii, portarii şi cântăreţii. Nu vom mai uita de Templul Dumnezeului nostru!“
Noii locuitori ai Ierusalimului
11 Conducătorii poporului s-au stabilit la Ierusalim, iar restul poporului a tras la sorţi pentru ca unul din zece să locuiască la Ierusalim, Sfânta Cetate, iar ceilalţi nouă să locuiască în cetăţi. 2 Poporul i-a binecuvântat pe toţi bărbaţii care au ales de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.
3 Iată care au fost căpeteniile de provincie care s-au stabilit la Ierusalim (în cetăţile lui Iuda, fiecare om s-a stabilit în cetatea unde îşi avea moştenirea, atât israeliţi, cât şi preoţi, leviţi, slujitorii de la Templu şi urmaşi ai slujitorilor lui Solomon, 4 iar la Ierusalim s-au stabilit unii dintre urmaşii lui Iuda şi ai lui Beniamin):
dintre urmaşii lui Iuda –
Ataia,
fiul lui Uzia,
fiul lui Zaharia,
fiul lui Amaria,
fiul lui Şefatia,
fiul lui Mahalalel,
un urmaş al lui Pereţ,
5 şi Maaseia,
fiul lui Baruc,
fiul lui Col-Hoze,
fiul lui Hazaia,
fiul lui Adaia,
fiul lui Ioiarib,
fiul lui Zaharia,
fiul lui Şela[ao].
6 Toţi urmaşii lui Pereţ, care s-au stabilit la Ierusalim, au fost în număr de patru sute şaizeci şi opt de oameni viteji.
7 Dintre urmaşii lui Beniamin –
Salu,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Ioed,
fiul lui Pedaia,
fiul lui Kolaia,
fiul lui Maaseia,
fiul lui Itiel,
fiul lui Ieşaia,
8 însoţit de Gabai şi Salai – în total nouă sute douăzeci şi opt de oameni.
9 Ioel, fiul lui Zicri, era comandantul acestora,
şi Iuda, fiul lui Hasnua, era al doilea la conducerea cetăţii[ap].
10 Dintre preoţi –
Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin
11 Seraia,
fiul lui Hilchia,
fiul lui Meşulam,
fiul lui Ţadok,
fiul lui Meraiot,
fiul lui Ahitub, supraveghetorul Templului lui Dumnezeu,
12 rudele lor care se ocupau de lucrarea la Templu, în număr de opt sute douăzeci şi doi,
precum şi Adaia,
fiul lui Ieroham,
fiul lui Pelalia,
fiul lui Amţi,
fiul lui Zaharia,
fiul lui Paşhur,
fiul lui Malchia,
13 şi rudele lui, căpetenii de familii, în număr de două sute patruzeci şi doi,
Amaşsai,
fiul lui Azarel,
fiul lui Ahzai,
fiul lui Meşilemot,
fiul lui Imer,
14 şi rudele lor[aq], războinici viteji, în număr de o sută douăzeci şi opt,
al căror comandant era Zabdiel, fiul lui Haghedolim.
15 Dintre leviţi –
Şemaia,
fiul lui Haşub,
fiul lui Azrikam,
fiul lui Haşabia,
fiul lui Buni,
16 Şabtai şi Iozabad, două dintre căpeteniile leviţilor
responsabile cu lucrarea din afara Templului lui Dumnezeu,
17 Matania,
fiul lui Mica,
fiul lui Zabdi,
fiul lui Asaf, căpetenia care începea lauda prin rugăciune,
Bakbuchia, al doilea din rudele lui,
şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
18 Toţi leviţii din Sfânta Cetate erau în număr de două sute optzeci şi patru.
19 Dintre portari –
Akub, Talmon şi rudele lor care păzeau porţile, în număr de o sută şaptezeci şi doi.
20 Ceilalţi israeliţi, preoţi şi leviţi, s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moştenirea lui. 21 Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel[ar]. Ţiha şi Ghişpa erau liderii slujitorilor de la Templu.
22 Supraveghetorul leviţilor în Ierusalim era Uzi,
fiul lui Bani,
fiul lui Haşabia,
fiul lui Matania,
fiul lui Mica.
Aceştia făceau parte dintre urmaşii lui Asaf, cântăreţii. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Templu, 23 căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreţi, care reglementa activitatea lor zilnică. 24 Petahia, fiul lui Meşezabel, dintre urmaşii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna dreaptă a regelui în ce priveşte toate problemele legate de popor. 25 Cât despre satele şi câmpiile dimprejurul lor, unii dintre urmaşii lui Iuda s-au stabilit în
Chiriat-Arba şi în satele dimprejurul lui,
în Dibon şi în satele dimprejurul lui,
în Iekabţeel şi în satele dimprejurul lui,
26 în Ieşua, în Molada, în Bet-Pelet,
27 în Haţar-Şual, în Beer-Şeba şi în satele dimprejurul ei,
28 în Ţiklag, în Mecona şi în satele dimprejurul lui,
29 în En-Rimon, în Ţora şi în Iarmut,
30 în Zanoah, Adulam şi în satele dimprejurul lor,
în Lachiş şi în câmpiile dimprejurul lui,
în Azeka şi în satele dimprejurul lui.
Şi astfel ei s-au aşezat din Beer-Şeba până în valea Hinom.
31 Urmaşii lui Beniamin s-au aşezat începând din Gheva,
în Micmaş, în Aia, în Betel şi în satele dimprejurul lui,
32 în Anatot, în Nob, în Anania,
33 în Haţor, în Rama, în Ghitaim,
34 în Hadid, în Ţeboim, în Nebalat,
35 în Lod, în Ono şi în valea Haraşim[as].
36 Unii dintre leviţii cetelor lui Iuda s-au aşezat în teritoriul lui Beniamin.
Preoţii şi leviţii repatriaţi
12 Preoţii şi leviţii care s-au întors împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua au fost următorii:
Seraia, Ieremia, Ezra,
2 Amaria, Maluh, Hatuş,
3 Şecania, Rehum, Meremot,
4 Ido, Ghinton[at], Abia,
5 Miyamin[au], Maadia, Bilga,
6 Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
7 Salu, Amok, Hilchia şi Iedaia.
Aceştia au fost căpetenii ale preoţilor şi ale rudelor lor pe vremea lui Iosua.
8 Dintre leviţi –
Iosua, Binui, Kadmiel,
Şerebia, Iuda, Matania, care, împreună cu rudele sale, era responsabil cu cântările de laudă,
9 precum şi Bakbuchia şi Uni, rudele lor, care îşi împlineau slujbele alături de ei.
10 Lui Iosua i s-a născut Ioiachim,
lui Ioiachim i s-a născut Eliaşib,
lui Eliaşib i s-a născut Ioiada,
11 lui Ioiada i s-a născut Ionatan,
lui Ionatan i s-a născut Iadua.
12 Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile familiilor preoţeşti au fost următoarele:
pentru Seraia – Meraia;
pentru Ieremia – Hanania;
13 pentru Ezra – Meşulam;
pentru Amaria – Iehohanan;
14 pentru Maluh – Ionatan;
pentru Şecania[av] – Iosif;
15 pentru Harim – Adna;
pentru Meremot[aw] – Helkai;
16 pentru Ido – Zaharia;
pentru Ghinton – Meşulam;
17 pentru Abia – Zicri;
pentru Miniamin şi Moadia – Piltai;
18 pentru Bilga – Şamua;
pentru Şemaia – Iehonatan;
19 pentru Ioiarib – Matnai;
pentru Iedaia – Uzi;
20 pentru Salai – Kalai;
pentru Amok – Eber;
21 pentru Hilchia – Haşabia;
pentru Iedaia – Netanel.
22 Căpeteniile familiilor leviţilor şi ale preoţilor de pe vremea lui Eliaşib, a lui Ioiada, a lui Iohanan şi a lui Iadua, au fost înscrise în timpul domniei lui Darius persanul[ax]. 23 Căpeteniile familiilor urmaşilor lui Levi au fost înscrise în „Cartea cronicilor“ până pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. 24 Căpeteniile levitice Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Kadmiel, împreună cu rudele lor, stând unii în dreptul celorlalţi, erau responsabili să aducă laudă şi mulţumire Domnului, aşa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. 25 Matania, Bakbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Akub erau paznicii care aveau în grijă magaziile de la porţi. 26 Aceştia au trăit pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadak, a guvernatorului Neemia şi a preotului şi cărturarului Ezra.
Consacrarea Ierusalimului reconstruit
27 La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviţii au fost chemaţi din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim şi să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulţumire şi cu cântece de chimval, de harfă[ay] şi de liră. 28 S-au adunat cântăreţii din zonele dimprejurul Ierusalimului, cei din satele netofatiţilor, 29 cei din Bet-Ghilgal şi cei din ţinutul Ghevei şi Azmavetului, căci cântăreţii îşi construiseră aşezări împrejurul Ierusalimului. 30 Preoţii şi leviţii s-au curăţit, după care au curăţit poporul, porţile şi zidul Ierusalimului.
31 I-am pus pe conducătorii lui Iuda să se suie pe zid şi am organizat două coruri mari. Cel dintâi alai a pornit în partea dreaptă, luând-o pe zid către Poarta Gunoiului.
32 În urma leviţilor mergeau Hoşaia cu jumătate dintre conducătorii lui Iuda, 33 Azaria, Ezra, Meşulam, 34 Iuda, Beniamin, Şemaia şi Ieremia. 35 Mai erau unii dintre preoţi cu trâmbiţele lor, precum şi Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Micaia, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf, 36 însoţit de Şemaia, de Azarel, de Milalai, de Ghilalai, de Maai, de Netanel, de Iuda şi de Hanani, – rudele lui –, care aveau instrumentele muzicale rânduite de David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea acestora. 37 Când au ajuns la Poarta Izvorului, au mers înainte, urcând pe treptele Cetăţii lui David, apoi pe ridicătura zidului, pe deasupra palatului lui David, până la Poarta Apelor, spre răsărit.
38 Al doilea cor a pornit în partea stângă, iar eu împreună cu cealaltă jumătate din popor am mers după leviţi pe zid. Am continuat pe deasupra Turnului Cuptoarelor, până la Zidul cel Lat, 39 apoi pe deasupra Porţii lui Efraim, pe deasupra Porţii Vechi, pe deasupra Porţii Peştilor, a Turnului lui Hananel, a Turnului celor O Sută, pe deasupra Porţii Oilor şi ne-am oprit la Poarta Temniţei. 40 Cele două coruri s-au oprit la Templul lui Dumnezeu şi odată cu acestea şi eu, însoţit de jumătate dintre dregători. 41 Preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Micaia, Elioenai, Zaharia şi Hanania erau cu trâmbiţele. 42 Cântăreţii Maaseia, Şemaia, Elazar, Uzi, Iehohanan, Malchia, Elam şi Ezer şi-au făcut auzite vocile sub conducerea lui Iezrahia. 43 În ziua aceea s-au adus foarte multe jertfe şi s-au bucurat cu toţii, căci Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar şi femeile, şi copiii se bucurau împreună cu ei, iar vuietul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.
44 În ziua aceea, au fost numiţi nişte bărbaţi responsabili cu odăile care erau folosite drept cămări pentru darurile de bunăvoie, pentru primele roade şi pentru zeciuieli, ca să adune în ele, de pe ogoarele cetăţilor, părţile stabilite de Lege pentru preoţi şi pentru leviţi, căci bucuria celor din Iuda se datora faptului că preoţii şi leviţii erau la locul lor, 45 împlinind slujba lui Dumnezeu şi slujba curăţirii. Tot aşa făceau şi cântăreţii, şi portarii, potrivit cu cele poruncite de David şi de fiul său Solomon. 46 Căci odinioară, pe vremea lui David şi a lui Asaf, erau căpetenii care supravegheau cântăreţii şi cântările de laudă şi de mulţumire pentru Domnul. 47 Toţi cei din Israel, de pe vremea lui Zerub-Babel şi a lui Neemia, au dat zilnic părţile cuvenite cântăreţilor şi portarilor. Ei au pus deoparte şi ceea ce era pentru leviţi, iar leviţii au pus deoparte ceea ce era pentru urmaşii lui Aaron.
Ultimele reforme ale lui Neemia
13 În ziua aceea s-a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise şi s-a găsit scris în ea că amonitului şi moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu, 2 deoarece nu i-au întâmpinat pe israeliţi cu pâine şi cu apă, ci l-au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. 3 Când au auzit ce spune Legea, i-au separat de ceilalţi pe toţi cei din Israel cu descendenţă amestecată.
Reforma morală aprofundată
4 Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era responsabil cu cămările din Templul lui Dumnezeu şi rudă cu Tobia, 5 îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obişnuia mai demult să se pună darurile de bunăvoie, tămâia, vasele, zeciuiala din grâne, din must şi din ulei care era rânduită leviţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum şi contribuţia pentru preoţi. 6 Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an de domnie al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului[az]. După o vreme i-am cerut împăratului învoire 7 şi m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătindu-i lui Tobia o încăpere în curţile Templului lui Dumnezeu. 8 M-am supărat foarte tare şi am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia. 9 Am dat porunci să se cureţe încăperile şi am pus iarăşi acolo vasele de slujbă ale Templului lui Dumnezeu, darurile de bunăvoie şi tămâia.
10 Am mai aflat că nu s-au mai dat părţile rânduite pentru leviţi, astfel încât leviţii şi cântăreţii care se ocupau de slujbă s-au întors fiecare la moşia lui. 11 I-am mustrat pe dregători, zicându-le: „De ce aţi părăsit Templul lui Dumnezeu?“
Apoi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus din nou în slujbele lor. 12 Toţi cei din Iuda au început iarăşi să-şi aducă în magazii zeciuiala din grâne, din must şi din ulei. 13 I-am numit responsabili peste magazii pe preotul Şelemia, pe scribul Ţadok, pe levitul Pedaia, iar pe Zacur, fiul lui Matania, l-am pus ca ajutor al lor, căci ei erau recunoscuţi ca fiind oameni de încredere. Ei urmau să împartă rudelor lor bunurile din magazii.
14 „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, şi nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu şi pentru rânduielile de acolo!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.