The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
8 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit. 2 Fântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit. 3 Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, 4 iar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat. 5 Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.
6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o 7 şi a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat. 8 Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut; 9 dar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 El a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră. 12 A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.
13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat. 14 În a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16 „Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora. 17 Scoate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele[a], precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ[b] – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“ 18 Astfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. 19 De asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.
20 Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar. 21 Domnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă[c] înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.
22 Atâta timp cât va dăinui pământul,
nu vor înceta
semănatul şi seceratul,
frigul şi căldura,
vara şi iarna,
ziua şi noaptea.“
Legământul lui Dumnezeu cu Noe
9 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. 2 Frica şi groaza de voi să fie peste toate vieţuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mişună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Ele vă sunt date în stăpânire. 3 Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. 4 Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge.[d] 5 Pentru sângele vieţilor voastre voi cere socoteală; voi cere socoteală de la orice vietate. Iar din mâna omului, voi cere socoteală pentru viaţa semenului său.
6 Cine varsă sângele omului,
de om sângele-i va fi vărsat,
căci după chipul lui Dumnezeu
l-a făcut Dumnezeu pe om.
7 Iar voi, fiţi roditori şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el.“[e]
8 Apoi Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi: 9 „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii[f] voştri 10 şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ. 11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“ 12 Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: 13 pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ. 14 Când voi aduce nori peste pământ, iar curcubeul se va vedea în nori, 15 Îmi voi aminti de legământul pe care l-am făcut cu voi şi cu toate vieţuitoarele de toate felurile. Apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. 16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea şi Îmi voi aminti de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de toate felurile care sunt pe pământ.“ 17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate creaturile care sunt pe pământ.“
Fiii lui Noe
18 Fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost: Sem, Ham şi Iafet. Ham a fost tatăl lui Canaan. 19 Aceştia trei au fost fiii lui Noe şi din ei s-au răspândit oameni pe tot pământul.
20 Noe a început să lucreze pământul şi a plantat o vie[g]. 21 El a băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezbrăcat în cortul său. 22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi le-a spus despre acest lucru celor doi fraţi ai săi de afară. 23 Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor; feţele lor erau întoarse, astfel încât ei n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24 Când Noe s-a trezit din beţie şi a aflat ce i-a făcut fiul său cel tânăr, 25 a zis:
„Blestemat să fie Canaan;
să fie cel mai de jos dintre sclavi
pentru fraţii săi.“[h]
26 Noe a mai zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem,
iar Canaan să-i fie sclav.
27 Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet[i];
el să locuiască în corturile lui Sem,
iar Canaan să-i fie sclav.“
28 După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani. 29 Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
Formarea şi răspândirea neamurilor pe pământ
10 Aceasta este genealogia[j] fiilor lui Noe – Sem, Ham şi Iafet – şi aceştia au fost fiii care li s-au născut după potop.
Iafetiţii
2 Fiii[k] lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşek şi Tiras.
3 Fiii lui Gomer au fost: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.
4 Fiii lui Iavan au fost: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim[l]. 5 Din aceştia s-au răspândit în teritoriile lor neamurile de pe coastă, fiecare neam având limba lui şi fiind organizat pe clanuri în propriul său teritoriu.
Hamiţii
6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţrayim[m], Put şi Canaan.
7 Fiii lui Cuş au fost: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca.
Fiii lui Rama au fost: Şeba şi Dedan.
8 Lui Cuş[n] i s-a născut Nimrod; acesta a ajuns un om puternic pe pământ. 9 El a fost un vânător puternic înaintea Domnului; de aceea se spune: „Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului.“ 10 Primele centre ale regatului său au fost: Babel, Erec, Akkad şi Calne[o], în ţara Şinar[p]. 11 Din acea ţară, el s-a dus în Asur[q] şi a construit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12 şi Resen, care este între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.
13 Din Miţrayim provin ludiţii, anamiţii, lehabiţii, naftuhiţii,
14 patrusiţii, casluhiţii şi caftoriţii;
din casluhiţi provin filistenii.
15 Lui Canaan i s-a născut Sidon, întâiul său născut, şi Het;
16 din el provin şi iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii,
17 hiviţii, archiţii, siniţii,
18 arvadiţii, ţemariţii şi hamatiţii.
După aceea clanurile canaaniţilor s-au răspândit, 19 iar hotarele lor se întindeau de la Sidon spre Gherar, până la Gaza şi apoi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Laşa.
20 Aceştia au fost urmaşii lui Ham, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.
Semiţii
21 I s-au născut fii şi lui Sem, fratele mai mare al lui Iafet[r]; Sem a fost strămoşul tuturor fiilor lui Eber.
22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpahşad, Lud şi Aram.
23 Fiii lui Aram au fost: Uţ, Hul, Gheter şi Maş[s].
24 Lui Arpahşad i s-a născut Şelah, iar lui Şelah[t] i s-a născut Eber.
25 Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg[u], pentru că în timpul vieţii lui a fost împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioktan.
26 Lui Ioktan i s-au născut Almodad, Şelef, Haţar-Mavet, Iarah,
27 Hadoram, Uzal, Dikla,
28 Obal, Abimael, Şeba,
29 Ofir, Havila şi Iobab.
Toţi aceştia au fost fiii lui Ioktan. 30 Regiunea în care locuiau se întindea de la Meşa spre Sefar, muntele de la răsărit. 31 Aceştia au fost urmaşii lui Sem, potrivit clanurilor lor, după limbile lor, în ţările şi în cadrul neamurilor lor.
32 Acestea au fost clanurile fiilor lui Noe, potrivit urmaşilor lor, în cadrul neamurilor lor; din ei s-au răspândit neamurile pe pământ, după potop.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[a], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Ţinut al lui Zabulon şi ţinut al lui Neftali,
calea spre mare[b], dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor!
16 Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii
a răsărit o lumină!“[c]
17 De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“
Chemarea primilor apostoli
18 În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 20 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.
21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
23 Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile[d] lor, predicând Evanghelia[e] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. 24 Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria[f]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici[g] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. 25 Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis[h], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Psalmul 4
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui David.
1 Răspunde-mi când strig,
Dumnezeul dreptăţii mele!
Deşi sunt în strâmtorare, Tu mă vei scoate la loc larg!
Îndură-te de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2 Fii ai oamenilor, până când Îmi veţi preface slava în ruşine[a]?
Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni[b]?Sela
3 Să ştiţi că Domnul l-a pus deoparte pentru Sine pe cel evlavios[c];
Domnul aude când strig către El.
4 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!
Cugetaţi când staţi în pat şi tăceţi!Sela
5 Aduceţi jertfe potrivite
şi încredeţi-vă în Domnul!
6 Mulţi zic: „Cine ne va arăta ce este bine?“
Doamne, fă să răsară peste noi lumina feţei Tale!
7 Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă
decât au ei când le sporeşte grâul şi mustul.
8 Mă voi culca şi voi adormi în pace,
căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranţă.Sela
Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei
20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[a],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.