The Daily Audio Bible

⁵ Lot, care a mers împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. ⁶ Dar teritoriul locuit nu-i mai încăpea; aveau atât de multe bunuri, încât nu mai puteau locui împreună. ⁷ De asemenea, s-a iscat o ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. În vremea aceea canaaniţii şi periziţii locuiau în Canaan. ⁸ Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, nici între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. ⁹ Nu este oare toată ţara înaintea ta? Desparte-te de mine, te rog. Dacă tu o iei la stânga, eu o voi lua la dreapta, iar dacă tu o iei la dreapta, eu o voi lua la stânga.“ ¹⁰ Lot şi-a ridicat privirea şi a văzut că toată Câmpia Iordanului până la Ţoar era bine udată, ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului; aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma şi Gomora. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a pornit spre răsărit. Aşa s-au despărţit unul de celălalt. ¹² Avram a locuit în Canaan, în timp ce Lot a locuit între cetăţile din câmpie, unde şi-a aşezat cortul aproape de Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau răi, păcătuind peste măsură împotriva Domnului.

¹⁴ Domnul i-a spus lui Avram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi privirea din locul în care eşti şi uită-te spre nord şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, ¹⁵ pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale^[a] pentru totdeauna. ¹⁶ Îi voi face pe urmaşii tăi ca pulberea pământului, astfel încât, dacă cineva poate număra pulberea pământului, şi urmaşii tăi vor putea fi număraţi. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, pentru că ţie ţi-o voi da.“ ¹⁸ Astfel, Avram şi-a mutat cortul şi a venit să se aşeze lângă stejarii lui Mamre, în Hebron, unde a zidit un altar Domnului.

Avram îl salvează pe Lot

14 În zilele lui Amrafel, regele Şinarului^[b], regii Ariok din Elasar, Chedorlaomer din Elam şi Tidal din Goyim, ² s-au luptat împotriva regilor Bera din Sodoma, Birşa din Gomora, Şinab din Adma, Şemeber din Ţeboim şi împotriva regelui din Bela, adică Ţoar. ³ Toţi aceştia din urmă s-au unit în valea Sidim, adică Marea Sărată^[c]. ⁴ Ei l-au slujit pe Chedorlaomer timp de doisprezece ani, dar in al treisprezecelea an s-au răsculat. ⁵ În al paisprezecelea an, Chedorlaomer şi regii care erau cu el au venit şi i-au înfrânt pe refaiţi la Aştarot-Karnaim, pe zuziţi la Ham, pe emiţi la Şave Chiriatayim ⁶ şi pe horiţi în ţinutul muntos, din Seir până la El-Paran, la marginea pustiei. ⁷ Apoi s-au întors şi au venit la En-Mişpat sau Kadeş, unde au cucerit tot teritoriul amalekiţilor, precum şi pe amoriţii care locuiau în Haţaţon-Tamar. ⁸ Atunci regii din Sodoma, din Gomora, din Adma, din Ţeboim şi din Bela, adică din Ţoar, au ieşit şi s-au pregătit de luptă, în valea Sidim, ⁹ împotriva regilor Chedorlaomer din Elam, Tidal din Goyim, Amrafel din Şinar şi Ariok din Elasar – patru regi împotriva a cinci. ¹⁰ Valea Sidim era plină de gropi cu smoală, astfel încât, atunci când regii din Sodoma şi din Gomora au fugit, unii dintre oamenii lor au căzut în ele, iar ceilalţi au fugit înspre dealuri. ¹¹ Cei patru regi au capturat toate bunurile din Sodoma şi din Gomora, precum şi toate proviziile lor de hrană şi au plecat. ¹² Ei l-au capturat şi pe Lot, nepotul lui Avram, care locuia în Sodoma, împreună cu bunurile lui, şi au plecat.

¹³ Un om care a scăpat cu viaţă a venit şi l-a înştiinţat de acest lucru pe evreul Avram, care locuia lângă stejarii amoritului Mamre, fratele^[d] lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau aliaţii lui Avram. ¹⁴ Când Avram a auzit că nepotul său fusese luat prizonier, i-a chemat la luptă pe cei trei sute optsprezece sclavi pregătiţi, născuţi în gospodăria sa, şi a pornit în urmărire până la Dan. ¹⁵ El şi-a împărţit oamenii, i-a atacat pe regi noaptea, i-a izgonit şi i-a urmărit până la Hoba, la nord de Damasc. ¹⁶ Avram a recuperat toate bunurile; l-a adus înapoi şi pe nepotul său, Lot, împreună cu toate bunurile lui, precum şi pe femei şi pe ceilalţi oameni.

¹⁷ După ce Avram s-a întors de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor care erau cu el, regele din Sodoma i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, adică Valea Regelui. ¹⁸ Melhisedek, regele Salemului^[e], a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului cel Preaînalt^[f]. ¹⁹ L-a binecuvântat pe Avram astfel:

Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. ²¹ Apoi regele din Sodoma i-a zis lui Avram:

– Dă-mi oamenii şi păstrează bunurile pentru tine.

²² Dar Avram i-a răspuns regelui din Sodoma:

– I-am jurat Domnului, Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerului şi al pământului, ²³ că nu voi lua nici măcar un fir de aţă sau o curea de sandală din ceea ce este al tău, pentru ca să nu pretinzi că l-ai îmbogăţit pe Avram. ²⁴ Eu nu voi lua nimic, în afară de ceea ce au mâncat oamenii mei şi de partea celor care au mers împreună cu mine – Aner, Eşkol şi Mamre. Ei să-şi ia partea lor.

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

15 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel:

– Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare.

² – Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii, iar moştenitorul^[g] gospodăriei mele este Eliezer din Damasc? ³ Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu.

⁴ Dar Domnul i-a răspuns:

– Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci unul care se va naşte din tine, el îţi va fi moştenitor.

⁵ Apoi l-a dus afară şi i-a spus:

– Uită-te la cer şi numără stelele, dacă poţi! Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi! a continuat El.

⁶ Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.

⁷ Domnul i-a mai spus:

– Eu sunt Domnul Care te-a adus din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dea această ţară drept moştenire.

⁸ – Stăpâne Doamne, cum voi şti că o voi moşteni? L-a întrebat Avram.

⁹ – Adu-Mi o junincă de trei ani, a răspuns El, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.

¹⁰ Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar păsările nu le-a despicat. ¹¹ Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. ¹² Pe când apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc şi un întuneric mare şi înfricoşător a venit peste el. ¹³ Atunci Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii că urmaşii tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor şi vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani^[h]. ¹⁴ Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieşi de acolo cu mari bogăţii. ¹⁵ Tu însă vei merge la strămoşii tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ¹⁶ Urmaşii tăi se vor întoarce aici în a patra generaţie^[i], pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.“ ¹⁷ Când a apus soarele şi s-a întunecat, s-a văzut un fum ca de cuptor şi o torţă aprinsă care a trecut printre acele bucăţi. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminţei tale^[j] îi voi da această ţară, de la Râul Egiptului^[k] până la Râul cel Mare, adică Eufrat, ¹⁹ şi anume pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi, ²⁰ pe hitiţi, pe periziţi, pe refaimiţi, ²¹ pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.“

Despre adulter şi divorţ

²⁷ Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!»^[a]. ²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui. ²⁹ Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuieşti, scoate-l afară şi aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul. ³⁰ Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuieşti, taie-o şi arunc-o, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi meargă în Gheenă tot trupul. ³¹ S-a mai zis: «Oricine divorţează de soţia lui să-i dea o carte de despărţire»^[b]. ³² Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de imoralitate^[c], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite şi el adulter.

Despre jurăminte

³³ Din nou, aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale»^[d]. ³⁴ Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; ³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; ³⁶ să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. ³⁷ Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu»^[e]. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Despre răzbunare

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»^[f]. ³⁹ Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. ⁴⁰ Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, ⁴¹ iar dacă cineva te obligă^[g] să mergi cu el o milă^[h], mergi cu el două mile. ⁴² Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.

Iubirea duşmanilor

⁴³ Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău^[i] şi să-l urăşti pe duşmanul tău». ⁴⁴ Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii^[j] şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, ⁴⁵ ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. ⁴⁶ Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe^[k] nu fac la fel?

⁴⁷ Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile^[l] nu fac la fel? ⁴⁸ Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!

Psalmul 6

Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit^[a]. Un psalm al lui David.