The Daily Audio Bible

Avraam la Gherar

20 De acolo, Avraam a călătorit spre ţinutul Neghev^[a] şi a locuit între Kadeş şi Şur. În timp ce locuia ca străin în Gherar, ² el pretindea că soţia sa, Sara, este sora lui. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara pe care a luat-o de soţie. ³ Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într-un vis şi i-a zis:

– Vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o de soţie, deoarece ea este măritată.

⁴ Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a spus:

– Stăpâne, vei distruge Tu un popor nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este sora lui? Şi ea însăşi a mărturisit că el este fratele ei. Am făcut acest lucru în curăţie de inimă şi cu mâini nevinovate.

⁶ Atunci Dumnezeu i-a zis în vis:

– Ştiu că ai făcut acest lucru cu integritate, dar te-am oprit să păcătuieşti împotriva Mea; de aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă-i bărbatului soţia înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să ştii că vei muri, tu şi toţi ai tăi.

⁸ Abimelek s-a sculat dis-de-dimineaţă, i-a chemat pe toţi curtenii săi, le-a istorisit toate aceste lucruri, iar bărbaţii s-au temut foarte tare. ⁹ Apoi Abimelek l-a chemat pe Avraam şi l-a întrebat:

– Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta ca să aduci o vină aşa de mare peste mine şi peste regatul meu?

Mi-ai făcut ceea ce n-ar fi trebuit. ¹⁰ Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?

¹¹ Avraam i-a răspuns:

– Am făcut acest lucru gândindu-mă că nu este frică de Dumnezeu în acest loc şi temându-mă că mă veţi omorî din pricina soţiei mele. ¹² De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu şi fiica mamei mele şi a ajuns soţia mea. ¹³ Când Dumnezeu m-a chemat să plec din casa tatălui meu, i-am cerut această favoare: ca oriunde vom merge să spună despre mine că sunt fratele ei.

¹⁴ Atunci Abimelek a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat-o înapoi şi pe Sara, soţia lui. ¹⁵ Abimelek i-a zis: „Ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi place.“ ¹⁶ Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de şecheli^[b] de argint. Ei sunt dovada că eşti fără vină înaintea tuturor; eşti pe deplin dezvinovăţită.“ ¹⁷ Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soţia lui, precum şi pe sclavele lui, pentru ca ele să poată avea din nou copii, ¹⁸ deoarece Domnul închisese pântecele tuturor celor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soţia lui Avraam.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul a avut grijă de Sara, după cum a spus şi a făcut pentru ea ceea ce a promis. ² Sara a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea la care Dumnezeu îi spusese. ³ Avraam i-a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^[c]. ⁴ Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ⁵ Avraam avea o sută de ani când s-a născut fiul său Isaac. ⁶ Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut să râd şi oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine. ⁷ Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? a continuat ea. Totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe.“

Alungarea lui Agar şi a lui Ismael

⁸ Copilul a crescut şi a fost înţărcat. În ziua în care Isaac a fost înţărcat, Avraam a dat un ospăţ mare. ⁹ Dar Sara l-a văzut pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, bătându-şi joc^{[d] 10} şi i-a spus lui Avraam: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei sclave nu va moşteni împreună cu fiul meu Isaac!“ ¹¹ Acest lucru l-a tulburat mult pe Avraam, pentru că-l avea în vedere pe fiul său. ¹² Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi tulburat din cauza băiatului şi a sclavei tale; ascult-o pe Sara în tot ce îţi spune, pentru că prin Isaac îşi va primi numele sămânţa^[e] ta. ¹³ Cât despre fiul sclavei tale, îl voi face şi pe el un neam, pentru că şi el este urmaşul tău.“ ¹⁴ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat nişte pâine şi un burduf cu apă şi i le-a dat lui Agar, punându-i-le pe umăr; i-a dat şi copilul şi a izgonit-o. Ea a plecat şi a rătăcit în pustia Beer-Şeba. ¹⁵ Când apa din burduf s-a terminat, Agar a pus copilul sub unul dintre tufişuri, ¹⁶ apoi s-a dus şi a şezut singură mai departe, ca la o aruncătură de arc, pentru că se gândea: „Să nu văd moartea copilului.“ Şezând acolo, ea^[f] a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o pe Agar din cer şi i-a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. ¹⁸ Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ ¹⁹ Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat băiatului să bea. ²⁰ Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie şi a ajuns arcaş. ²¹ A locuit în pustia Paran, iar mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

Legământul dintre Avraam şi Abimelek

²² În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, conducătorul oştirii sale, i-a spus lui Avraam:

– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci; ²³ jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înşela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei, ci că, aşa cum eu am arătat bunăvoinţă faţă de tine, tot aşa vei arăta şi tu faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin.

²⁴ – Jur, i-a răspuns Avraam.

²⁵ Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire.

²⁶ Abimelek i-a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi-ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta până acum.“ ²⁷ Atunci Avraam a luat oi şi boi şi i le-a dat lui Abimelek; apoi cei doi au încheiat un legământ. ²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă, ²⁹ iar Abimelek l-a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?

³⁰ – Primeşte-le ca o mărturie pentru mine că eu am săpat această fântână, i-a răspuns Avraam.

³¹ De aceea acel loc a fost numit Beer-Şeba^[g], pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. ³² După ce au încheiat legământul la Beer-Şeba, Abimelek şi Pihol, conducătorul oştiri sale, s-au sculat şi s-au întors în ţara filistenilor. ³³ Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Şeba şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veşnic^[h]. ³⁴ El a locuit ca străin în ţara filistenilor multă vreme.

Încercarea lui Avraam

22 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis:

– Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

² Dumnezeu i-a spus:

– Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca

ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.

³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. ⁵ Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. ⁷ Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

– Da, fiule, a răspuns el.

– Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.

⁸ – Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam.

Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună ⁹ până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. ¹⁰ Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. ¹¹ Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer:

– Avraame! Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

¹² – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

¹³ Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“^[i], motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“ ¹⁵ Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam ¹⁶ şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, ¹⁷ te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii^[j], cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, ¹⁸ iar prin sămânţa^[k] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“ ¹⁹ Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.

Urmaşii lui Nahor

²⁰ După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor: ²¹ pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, ²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel. ²³ Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. ²⁴ De asemenea, Reuma, ţiitoarea^[l] lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

¹⁵ Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi feroce. ¹⁶ Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? ¹⁷ Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. ¹⁸ Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune. ¹⁹ Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

²¹ Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» ²³ Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»

Casa zidită pe stâncă

²⁴ De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă. ²⁵ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip. ²⁷ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.“

²⁸ După ce a terminat Isus de spus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, ²⁹ căci El îi învăţa ca Unul Care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

Psalmul 9^[a]

Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David.