The Daily Audio Bible

⁵² Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. ⁵³ Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. ⁵⁴ După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei:

– Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁵ Fratele şi mama fetei i-au răspuns:

– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

⁵⁶ Dar el le-a zis:

– Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁷ – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.

⁵⁸ Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o:

– Vrei să mergi cu acest bărbat?

– Da, a răspuns ea.

⁵⁹ Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. ⁶⁰ Ei au binecuvântat-o şi i-au zis:

⁶¹ Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi^[b], pentru că locuia în Neghev^[c]. ⁶³ El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze^[d] şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă ⁶⁵ şi l-a întrebat pe sclav:

– Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească?

– Este stăpânul meu, a răspuns sclavul.

Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. ⁶⁶ Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Ultimii ani ai vieţii lui Avraam

25 Avraam şi-a mai luat^[e] o soţie pe care o chema Chetura.

Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. ⁵ Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea; ⁶ el le-a oferit daruri fiilor ţiitoarelor^[f] sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre răsărit, în ţara de la răsărit.

⁷ Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. ⁸ El şi-a dat ultima suflare, murind după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; astfel, el a fost adăugat la poporul său. ⁹ Fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Ţohar, ogor care se află la răsărit de Mamre ¹⁰ şi pe care Avraam îl cumpărase de la hitiţi. Acolo a fost îngropat Avraam împreună cu soţia lui, Sara. ¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a aşezat lângă Beer Lahai-Roi^[g].

Urmaşii lui Ismael

¹² Aceasta este genealogia^[h] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, sclava Sarei, i l-a născut lui Avraam ¹³ şi acestea au fost numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor:

¹⁶ Aceştia au fost fiii lui Ismael şi acestea au fost numele celor doisprezece prinţi ai triburilor lor, după aşezările şi taberele lor. ¹⁷ Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani; el şi-a dat ultima suflare şi a murit, fiind adăugat la poporul său. ¹⁸ Ei au locuit în teritoriul dintre Havila şi Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asur^[i] şi au trăit separat de^[j] toate rudele lor.

Esau şi Iacov

¹⁹ Aceasta este genealogia^[k] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; ²⁰ acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram^[l] şi sora arameului Laban. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. ²³ Domnul i-a răspuns:

²⁴ Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. ²⁵ Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau^[m]. ²⁶ După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov^[n]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.

²⁷ Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. ²⁸ Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.

²⁹ Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. ³⁰ Esau i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!

De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom^[o]. ³¹ Iacov i-a răspuns:

– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

³² – Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?

³³ – Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.

Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.

Isaac la Gherar

26 În ţară a venit o foamete, alta decât foametea care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus în Gherar la

Abimelek, regele filistenilor. ² Domnul i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuieşte în ţara despre care îţi voi spune. ³ Locuieşte în această ţară; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei^[p] tale vă voi da toate aceste ţinuturi; astfel, voi împlini jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam. ⁴ Îţi voi face urmaşii^[q] la fel de numeroşi precum stelele cerului şi le voi da toate aceste ţinuturi; prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, ⁵ pentru că Avraam a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile, orânduirile şi legile Mele.“ ⁶ Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

⁷ Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soţia lui, el le răspundea că este sora lui, deoarece se temea să le spună că este soţia lui, crezând că oamenii locului îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că era frumoasă. ⁸ După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelek s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac dezmierdând-o pe soţia sa, Rebeca.

⁹ Abimelek l-a chemat pe Isaac şi i-a zis:

– Cu siguranţă, ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că este sora ta?

– Pentru că mă temeam că voi muri din cauza ei, a răspuns Isaac.

¹⁰ – Ce ne-ai făcut? a continuat Abimelek. Unul dintre oamenii din popor s-ar fi putut culca cu soţia ta şi astfel ai fi adus vina asupra noastră.

¹¹ Prin urmare, Abimelek a poruncit întregului popor: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui va fi omorât.“

¹² Isaac a semănat în acea ţară şi, în acelaşi an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. ¹³ El s-a îmbogăţit, iar bogăţia a continuat să-i crească până când a ajuns foarte bogat. ¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi sclavi; de aceea filistenii îl invidiau. ¹⁵ Ei au astupat, umplând cu pământ, toate fântânile pe care sclavii tatălui său, Avraam, le săpaseră pe când acesta era în viaţă.

¹⁶ Abimelek i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai ajuns mult mai puternic decât noi.“

Preţul urmării lui Isus

¹⁸ Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. ¹⁹ Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:

– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

²⁰ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului^[a] nu are unde să-Şi odihnească capul.

²¹ Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[b]

²² Isus i-a răspuns:

– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!

Isus linişteşte furtuna

²³ Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. ²⁴ Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.^[c] Isus dormea. ²⁵ Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

²⁶ Însă Isus le-a zis:

– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?

Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“^[d]

Isus vindecă doi gadareni demoniaci

²⁸ Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor^[e], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că ei au început să strige:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

³⁰ Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. ³¹ Demonii L-au rugat:

– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!

³² El le-a zis:

– Duceţi-vă.

Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă^[f], şi s-a înecat. ³³ Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. ³⁴ Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

Psalmul 10