The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CSB. Switch to the CSB to read along with the audio.
28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. 2 Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic[a] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. 4 El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi[b], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ 5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
6 Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, 7 precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. 8 Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. 9 El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10 Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. 11 A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. 12 El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale[c]. 14 Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. 15 Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ 16 Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ 17 I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ 18 Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 El a numit acel loc Betel[d], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. 20 Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, 22 atunci[e] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“
Iacov şi Rahela
29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. 2 A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. 4 Iacov i-a întrebat pe păstori:
– Fraţilor, de unde sunteţi?
– Din Haran, au răspuns ei.
5 – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.
– Îl cunoaştem.
6 El i-a mai întrebat:
– Este sănătos?
– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.
7 Atunci Iacov a zis:
– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.
8 – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.
9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. 12 Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.
13 Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.
Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban
15 După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:
– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?
16 Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. 17 Ochii Leei erau delicaţi[f], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. 18 Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:
– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.
19 – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.
20 Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. 23 Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. 24 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. 25 A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:
– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?
26 Laban i-a răspuns:
– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. 27 Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.
28 Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. 29 Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. 30 Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.
Copiii lui Iacov
31 Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben[g], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ 33 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon[h]. 34 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi[i]. 35 Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda[j]. Apoi a încetat să mai aibă copii.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ 19 Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.
20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.
23 Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, 24 le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. 25 După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. 26 Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.
Vindecarea a doi orbi şi a unui mut
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:
– Ai milă de noi, Fiul lui David[a]!
28 După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:
– Credeţi că pot face lucrul acesta?
– Da, Doamne, I-au răspuns ei.
29 Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:
– Să vi se facă după credinţa voastră!
30 Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:
– Vedeţi să nu ştie nimeni!
31 Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32 În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. 33 După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“
Lucrători puţini pentru un seceriş atât de mare
35 Isus călătorea prin toate cetăţile şi satele, dând învăţătură în sinagogile lor, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. 36 Când a văzut El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi neajutorate ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! 38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“
Psalmul 11
Pentru dirijor. Al lui David.
1 La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?
2 Cei răi îşi încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să-l ţintească pe întuneric
pe cel cu inima cinstită.
3 Când temeliile se surpă,
ce mai poate face cel drept?
4 Domnul este în Templul Său cel sfânt,
Domnul este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc
şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
5 Domnul îl cercetează pe cel drept,
dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
sufletul Lui îi urăşte.[a]
6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă,
un vânt dogoritor este cupa de care au parte,
7 căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
iar cei drepţi privesc faţa Lui.
11 Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului
şi nu fi mâhnit când eşti mustrat de El,
12 pentru că Domnul îl mustră pe cel pe care-l iubeşte,
ca un tată[a] pe fiul pe care-l primeşte.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.