The Daily Audio Bible

Iosif şi fraţii săi

37 Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

² Aceasta este istoria^[a] lui Iacov.

La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. ³ Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată^[b]. ⁴ Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. ⁵ Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. ⁶ El le-a zis:

– Ascultaţi visul pe care l-am avut! ⁷ Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

⁸ Fraţii săi i-au răspuns:

– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!

Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. ⁹ Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi:

– Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

¹⁰ Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i:

– Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

¹¹ Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

¹² Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. ¹³ Israel i-a zis lui Iosif:

– Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.

– Sunt gata, a răspuns el.

¹⁴ – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel.

Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem, ¹⁵ un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat:

– Ce cauţi?

¹⁶ – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

¹⁷ Omul acela i-a răspuns:

– Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan.

Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan. ¹⁸ Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. ¹⁹ Ei s-au sfătuit astfel:

– Vine „visătorul“! ²⁰ Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

²¹ Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând:

– Să nu-i luăm viaţa! ²² Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui.

Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. ²³ Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, ²⁴ l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. ²⁵ Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. ²⁶ Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? ²⁷ Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. ²⁸ Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli^[c] de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. ²⁹ Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele. ³⁰ Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“ ³¹ Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge. ³² I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“ ³³ El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“ ³⁴ Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. ³⁵ Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor^[d].“ ³⁶ Midianiţii^[e] l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii^[f].

Iuda şi Tamar

38 În vremea aceea, Iuda a plecat de la fraţii săi şi s-a aşezat în vecinătatea unui adulamit pe care îl chema Hira. ² Iuda a întâlnit-o acolo pe fiica unui canaanit pe care-l chema Şua, s-a căsătorit cu ea şi a intrat la ea. ³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia Iuda i-a pus numele Er. ⁴ Ea a rămas din nou însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Onan. ⁵ A născut un alt fiu şi i-a pus numele Şela. Ea l-a născut în Chezib.

⁶ Iuda i-a luat o soţie lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar. ⁷ Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, astfel că Domnul l-a omorât. ⁸ Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Căsătoreşte-te cu soţia fratelui tău şi împlineşte-ţi faţă de ea datoria de cumnat^[g]: ridică-i un urmaş fratelui tău.“ ⁹ Dar pentru că ştia că urmaşul nu va fi al său, Onan vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori intra la soţia fratelui său, pentru a nu-i da un urmaş fratelui său. ¹⁰ Ceea ce făcea Onan era o nelegiuire înaintea Domnului, aşa că Domnul l-a omorât şi pe el. ¹¹ Atunci Iuda i-a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.“ El spunea însă aşa, de teamă ca nu cumva şi acesta să moară, ca şi fraţii săi. Astfel, Tamar s-a întors în casa tatălui ei.

¹² După mai multă vreme, soţia lui Iuda, fiica lui Şua, a murit. După ce a depăşit durerea pierderii ei, Iuda s-a dus împreună cu adulamitul Hira, prietenul său, la Timna, la cei care-i tundeau oile. ¹³ Tamarei i s-a spus: „Socrul tău se duce la Timna, ca să-şi tundă oile.“ ¹⁴ Atunci ea şi-a schimbat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl şi s-a înfăşurat cu un şal, apoi s-a aşezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna. Îşi dăduse seama că, deşi Şela crescuse, ea nu-i fusese dată de soţie. ¹⁵ Când Iuda a văzut-o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea faţa acoperită. ¹⁶ El s-a îndreptat către ea pe marginea drumului şi, fără să ştie că era nora sa, i-a zis:

– Lasă-mă să intru la tine!

– Ce-mi vei da, dacă intri la mine? a întrebat ea.

¹⁷ – Îţi voi trimite un ied din turmă, a răspuns el.

– Doar dacă îmi dai o garanţie până îl vei trimite, a spus ea.

¹⁸ – Ce garanţie să-ţi dau? a întrebat el.

– Sigiliul^[h] tău, şnurul tău şi toiagul din mâna ta, a răspuns ea.

El i le-a dat şi a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată de la el. ¹⁹ După aceea ea a plecat îndată, şi-a dat jos vălul şi s-a schimbat în hainele de văduvă. ²⁰ Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să recupereze garanţia de la femeie, acesta n-a mai găsit-o. ²¹ El i-a întrebat pe localnici:

– Unde este prostituata^[i] care stătea lângă drum, la Enayim?

– N-a fost aici nici o prostituată, au răspuns ei.

²² El s-a întors la Iuda şi i-a zis:

– N-am găsit-o; mai mult, localnicii au zis că n-a fost nici o prostituată acolo.

²³ Iuda a răspuns:

– Să ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs; am trimis acest ied, dar n-ai mai găsit-o.

²⁴ După trei luni, lui Iuda i s-a spus:

– Nora ta, Tamar, s-a prostituat şi chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării ei.

– Scoateţi-o afară ca să fie arsă! a spus Iuda.

²⁵ Pe când era scoasă afară, ea i-a trimis vorbă socrului ei: „Proprietarul acestor lucruri m-a lăsat însărcinată; vezi dacă recunoşti ale cui sunt acest sigiliu, şnur şi toiag.“ ²⁶ Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, pentru că nu i-am dat-o de soţie fiului meu Şela.“ De atunci nu s-a mai apropiat de ea. ²⁷ Când i-a venit vremea să nască, în pântecele ei se aflau gemeni. ²⁸ În timpul naşterii, unul dintre ei a scos mâna; moaşa i-a apucat-o şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit primul!“ ²⁹ Dar el şi-a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său; atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s-a pus numele Pereţ^[j]. ³⁰ După aceea a ieşit fratele său, cel cu firul roşu legat la mână şi i s-a pus numele Zerah^[k].

²² Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. ²³ Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“

²⁴ Însă când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul^[a], conducătorul demonilor!“

²⁵ Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. ²⁶ Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, înseamnă că el este dezbinat împotriva lui însuşi, deci cum va dăinui împărăţia lui?! ²⁷ Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii^[b] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! ²⁸ Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i ia lucrurile dacă nu l-a legat mai întâi? Abia atunci îi poate jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte. ³¹ De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ³² Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

³³ Ori faceţi^[c] pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate^[d]. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. ³⁴ Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

³⁸ Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să vedem un semn^[e] de la Tine!

³⁹ Însă Isus le-a răspuns:

– O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. ⁴⁰ Căci aşa cum Iona a stat în pântecele peştelui uriaş^[f] timp de trei zile şi trei nopţi, tot aşa va sta şi Fiul Omului, timp de trei zile şi trei nopţi, în inima pământului. ⁴¹ Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona! ⁴² Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!

⁴³ Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. ⁴⁴ Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!“ Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. ⁴⁵ Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.

Psalmul 16

Un mihtam^[a] al lui David