Print Page Options Listen to Reading
Previous Prev Day Next DayNext

The Daily Audio Bible

This reading plan is provided by Brian Hardin from Daily Audio Bible.
Duration: 731 days

Today's audio is from the NET. Switch to the NET to read along with the audio.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Geneza 39:1-41:16

Iosif şi soţia lui Potifar

39 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii[a] şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:

– Culcă-te cu mine!

Dar el a refuzat şi i-a răspuns:

– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

10 Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. 11 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, 12 ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. 13 Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, 14 i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, 15 iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ 16 Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă 17 şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, 18 dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

19 Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, 20 l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. 21 Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. 22 Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23 Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.

Visele celor doi demnitari ai lui Faraon

40 După toate acestea, paharnicul şi brutarul monarhului Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, monarhul Egiptului. Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor şi pe căpetenia brutarilor, şi i-a pus sub pază în palatul conducătorului gărzii[b], în aceeaşi temniţă în care era închis şi Iosif. Conducătorul gărzii i-a dat în grija lui Iosif şi el i-a slujit, iar aceştia au rămas sub pază pentru o vreme. Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul monarhului Egiptului, care erau întemniţaţi, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificaţia lui. Dimineaţa, când a venit la ei, Iosif a observat că erau tulburaţi. El i-a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau sub pază împreună cu el în palatul stăpânului său:

– De ce sunteţi atât de abătuţi astăzi?

– Am avut nişte vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta, au răspuns ei.

Atunci Iosif le-a zis:

– Oare nu lui Dumnezeu Îi aparţin interpretările viselor? Istorisiţi-mi mie visele.

Căpetenia paharnicilor i-a istorisit visul său lui Iosif:

– În visul meu am văzut o viţă 10 care avea trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copţi. 11 Eu aveam cupa lui Faraon în mână, am luat strugurii, apoi i-am stors în cupă şi am pus cupa în mâna lui Faraon.

12 Iosif i-a zis:

– Aceasta este interpretarea visului: cele trei ramuri reprezintă trei zile; 13 peste trei zile, Faraon îţi va înălţa capul şi te va repune în slujbă, iar tu vei pune cupa în mâna sa, aşa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar când îţi va merge bine, adu-ţi aminte de mine, arată-ţi îndurarea faţă de mine, vorbindu-i lui Faraon despre mine şi scoate-mă din această temniţă, 15 pentru că am fost luat cu forţa din ţara evreilor şi nici chiar aici n-am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în temniţă[c].

16 Când căpetenia brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare îmbucurătoare, i-a zis:

– Şi eu am avut un vis! Se făcea că pe capul meu se aflau trei coşuri de pâine[d]; 17 în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon, dar păsările le mâncau din coşul de pe capul meu.

18 Iosif i-a răspuns:

– Aceasta este interpretarea visului: cele trei coşuri reprezintă trei zile; 19 peste trei zile, Faraon îţi va tăia capul[e] şi te va spânzura de un copac[f], iar carnea ţi-o vor mânca păsările.

20 A treia zi, Faraon şi-a sărbătorit ziua de naştere şi le-a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi. Dintre demnitarii săi, Faraon a înălţat capul căpeteniei paharnicilor şi pe al căpeteniei brutarilor. 21 El a repus în slujbă pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou cupa în mâna lui Faraon, 22 însă pe căpetenia brutarilor a spânzurat-o, întocmai cum le interpretase Iosif. 23 Dar căpetenia paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

Visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâne, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale.

Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea[g]; 10 Faraon s-a mâniat odată pe slujitorii săi şi ne-a pus sub pază, în casa conducătorului gărzii[h], pe mine şi pe căpetenia brutarilor. 11 El şi cu mine am avut în aceeaşi noapte câte un vis, fiecare vis având o interpretare proprie. 12 Împreună cu noi, se afla acolo şi un tânăr evreu, sclav al conducătorului gărzii. I-am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis o interpretare proprie. 13 Şi s-a întâmplat exact aşa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a repus în slujbă, iar pe brutar l-a spânzurat.“ 14 Atunci Faraon a trimis după Iosif, iar el a fost scos repede din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon. 15 Acesta i-a zis:

– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi interpreta un vis imediat ce-l auzi.

16 – Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns prielnic, i-a răspuns Iosif.

Matei 12:46-13:23

Mama şi fraţii lui Isus

46 În timp ce vorbea El mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi încercau să vorbească cu El.[a] 47 (Atunci cineva I-a zis:

– Iată că mama şi fraţii Tăi stau afară şi încearcă să vorbească cu Tine.)[b]

48 Dar Isus i-a răspuns celui ce-I spusese lucrul acesta:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

49 Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! 50 Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Pilda semănătorului

13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare. Mari mulţimi de oameni s-au adunat în jurul Lui, astfel că El S-a suit într-o barcă şi S-a aşezat acolo; întreaga mulţime stătea pe ţărm. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde[c] şi le-a zis:

„Iată, semănătorul a ieşit să semene! În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o. Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. Cine are urechi, să audă!“

10 Ucenicii au venit la El şi L-au întrebat:

– De ce le vorbeşti în pilde?

11 Isus le-a răspuns:

– Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele[d] Împărăţiei Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. 12 Căci celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce nu are se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice:

„Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege
    şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe.
15 Căci inima celor din acest popor s-a împietrit.
    Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
    să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec“[e].

16 Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!

18 Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa care a fost semănată lângă drum. 20 Sămânţa care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat. 22 Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 23 Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci.

Psalmii 17

Psalmul 17

O rugăciune a lui David

Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
    ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
    nerostită de buze înşelătoare!
Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
    Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!

Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
    dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
        căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
Cu privire la faptele omului,
    eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
        după cuvântul buzelor Tale.
Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
    astfel, picioarele nu mi se clatină.

Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
    Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
    îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor,
    ascunde-mă la umbra aripilor Tale
de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere,
    de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.

10 Ei sunt plini de grăsime;
    gurile lor vorbesc cu aroganţă.
11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară,
    mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie,
    un pui de leu care aşteaptă în desiş.

13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l!
    Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni,
    de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta!
Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură
    şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
    Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.

Proverbe 3:33-35

33 Blestemul Domnului este peste casa celui rău,
    dar El binecuvântează locuinţa celui drept.
34 Dacă are de-a face cu batjocoritori, El îşi bate joc de ei,
    dar celor smeriţi El le dă har.
35 Cei înţelepţi vor moşteni onoarea,
    dar cei proşti vor avea parte de ruşine.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.