Print Page Options Listen to Reading
Previous Prev Day Next DayNext

The Daily Audio Bible

This reading plan is provided by Brian Hardin from Daily Audio Bible.
Duration: 731 days

Today's audio is from the NET. Switch to the NET to read along with the audio.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Geneza 42:18-43:34

18 A treia zi, Iosif le-a zis:

– Faceţi acest lucru şi veţi trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână aici în temniţă, iar ceilalţi mergeţi, duceţi grâne familiilor voastre înfometate 20 şi aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic. Aşa vor fi verificate cuvintele voastre şi nu veţi muri.

Ei au făcut întocmai. 21 Şi-au zis unul altuia:

– Cu siguranţă plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viaţa lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.

22 Ruben le-a răspuns:

– Nu v-am spus eu să nu păcătuiţi împotriva băiatului? Dar nu m-aţi ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.

23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător. 24 Iosif a plecat de lângă ei şi a început să plângă. Apoi s-a întors şi le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon şi l-a legat în prezenţa lor. 25 Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac şi să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri, 26 ei au încărcat grânele pe măgari şi au plecat. 27 Când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ, în locul în care au înnoptat, şi-a văzut argintul la gura sacului. 28 El le-a zis fraţilor săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi; este aici în sacul meu!“ Atunci li s-au înmuiat inimile şi şi-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

29 Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în Canaan, i-au povestit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

30 – Acel om, stăpânul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade ale ţării. 31 Dar noi i-am spus: „Suntem oameni cinstiţi, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi tată; unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.“ 33 Atunci, omul acela, stăpânul ţării, ne-a spus: „Iată cum voi şti dacă sunteţi oameni cinstiţi: lăsaţi-l pe unul dintre voi cu mine, luaţi grâne pentru familiile voastre înfometate şi plecaţi. 34 Dar aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic şi voi şti că nu sunteţi iscoade, ci oameni cinstiţi. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea face negoţ în ţară[a].“

35 Când şi-au golit sacii, fiecare a găsit în sacul său punga cu argint. Văzând pungile cu argint, ei şi tatăl lor s-au temut. 36 Tatăl lor, Iacov, le-a zis:

– Voi m-aţi lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi acum vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea![b]

37 Atunci Ruben i-a zis tatălui său:

– Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea şi ţi-l voi aduce înapoi.

38 Dar el a răspuns:

– Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele său este mort şi doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

A doua călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

43 Foametea era grea în ţară. Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:

– Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

Dar Iuda i-a răspuns:

– Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”. Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

Atunci Israel le-a zis:

– De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

Ei i-au răspuns:

– Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:

– Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim. Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa. 10 Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis:

– Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale. 12 Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală. 13 Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic[c] să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“ 17 Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif. 18 Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“ 19 Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat. 20 Ei i-au zis:

– Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 El le-a răspuns:

– Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru.

Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon. 24 Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui. 27 El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis:

– Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 Ei i-au răspuns:

Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte!

Apoi s-au plecat şi i s-au închinat. 29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“ 30 Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo. 31 Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“ 32 Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune. 33 Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare. 34 Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Matei 13:47-14:12

Pilda năvodului

47 Sau Împărăţia Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare şi în care au fost prinşi tot felul de peşti. 48 Când este plin, pescarii îl scot pe ţărm, se aşază şi adună peştii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.

49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepţi 50 şi-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

51 Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?

– Da, i-au răspuns ei.

52 El le-a zis:

– De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.

Necredinţa celor din Nazaret

53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54 şi a venit în patria Lui. El a început să le dea învăţătură oamenilor în sinagoga lor, în aşa fel încât aceştia erau uimiţi şi se întrebau: „De unde are Acest Om înţelepciunea aceasta şi puterea de a face minuni? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“ 57 Şi astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria şi în casa lui“. 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.

Ioan Botezătorul decapitat

14 În vremea aceea tetrarhul Irod[a] a auzit veşti despre Isus şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei[b], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“[c] Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod, aşa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut 10 şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus.

Psalmii 18:16-36

16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
    m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
    şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
    dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
    m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
    şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
    şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
    şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
    după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
    cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
    dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
    dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
    Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
    Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
    cuvintele[a] Domnului sunt încercate;
        El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
    Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
    şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
    şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
    astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
    dreapta Ta mă sprijină,
        ajutorul[b] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
    ca să nu-mi alunece picioarele[c].

Proverbe 4:7-10

Înţelepciunea este cea mai importantă;
    de aceea dobândeşte înţelepciunea
        şi, cu orice preţ[a], dobândeşte priceperea!
Preţuieşte-o şi ea te va înălţa;
    îmbrăţişeaz-o şi ea îţi va aduce onoare!
Ea îţi va pune pe cap o cunună graţioasă,
    îţi va da o coroană frumoasă.“

10 Ascultă, fiul meu, acceptă cuvintele mele
    şi anii vieţii tale vor fi lungi!

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.