The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
Fuga lui Moise în Midian
11 Într-o zi, pe când crescuse deja, Moise a ieşit să vadă greutăţile celor din poporul său; el a văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre cei din poporul său. 12 S-a uitat într-o parte şi într-alta şi, nevăzând pe nimeni, l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. 13 A doua zi, pe când ieşea din nou, a văzut doi evrei bătându-se. El l-a întrebat pe cel vinovat:
– De ce-ţi loveşti semenul?
14 Acesta i-a răspuns:
– Cine te-a pus pe tine conducător şi judecător peste noi? Vrei să mă ucizi şi pe mine aşa cum l-ai ucis pe egiptean?
Atunci Moise s-a temut şi şi-a zis: „Cu siguranţă că acest lucru este cunoscut.“ 15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Însă Moise a fugit de Faraon şi s-a refugiat în ţara Midian; el s-a aşezat lângă o fântână. 16 Preotul din Midian avea şapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Au sosit însă acolo nişte păstori care le-au izgonit; Moise s-a ridicat, le-a luat apărarea şi apoi le-a adăpat turmele. 18 Când ele s-au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le-a întrebat:
– Cum se face că aţi venit mai repede astăzi?
19 Ele i-au răspuns:
– Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, ne-a scos apă şi ne-a adăpat turma.
20 Atunci el le-a spus fiicelor sale:
– Şi unde este acum omul acela? Cum de l-aţi lăsat acolo? Invitaţi-l la masă!
21 Moise a fost de acord să locuiască la acel om şi acesta i-a dat-o de soţie pe fiica sa, Sefora. 22 Ea a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom[a], zicându-şi: „Sunt un străin într-o ţară străină.“
Dumnezeu ia aminte la suferinţa israeliţilor
23 După o perioadă lungă de timp, monarhul Egiptului a murit. Israeliţii încă gemeau în sclavia lor şi strigau după ajutor; strigătul lor din cauza sclaviei a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu. 24 Dumnezeu le-a auzit geamătul şi Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. 25 Astfel, Dumnezeu a luat aminte la starea israeliţilor şi I-a păsat de ei[b].
Tufişul în flăcări – delegarea lui Moise
3 Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El şi-a dus turma dincolo de pustie şi a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2 Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieşea dintr-un tufiş. Moise s-a uitat într-acolo şi a văzut că, deşi tufişul ardea, totuşi nu se mistuia. 3 Atunci Moise şi-a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această privelişte deosebită; oare de ce nu se mistuie tufişul?“ 4 Când Domnul a văzut că el s-a apropiat să privească la ce se întâmpla, l-a chemat din tufiş şi i-a zis:
– Moise, Moise!
– Iată-mă! a răspuns el.
5 Dumnezeu i-a zis:
– Nu te apropia! Dă-ţi jos sandalele, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.
6 El i-a mai zis:
– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.
Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să se uite la Dumnezeu.
7 Domnul i-a mai zis:
– Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui. Cunosc suferinţele lui, 8 aşa că M-am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor şi să-l duc din ţara aceea într-o ţară în care curge lapte şi miere, în locul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al hiviţilor şi al iebusiţilor. 9 Strigătul israeliţilor a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoţi poporul din Egipt!
11 Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:
– Cine sunt eu, să merg la Faraon şi să-i scot pe israeliţi din Egipt?
12 El i-a zis:
– Eu voi fi cu tine; acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veţi închina lui Dumnezeu pe muntele acesta.
13 Dar Moise I-a răspuns lui Dumnezeu:
– Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde?
14 Dumnezeu i-a zis lui Moise:
– EU SUNT CEL CE SUNT![c] Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT“ te-a trimis la ei.
15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:
– Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „Domnul[d], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.“ Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile. 16 Du-te, convoacă sfatul bătrânilor lui Israel[e] şi spune-le: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, mi S-a arătat şi mi-a zis: «Am luat aminte la voi şi la ce vi se face în Egipt; 17 am hotărât că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a periziţilor, a hiviţilor şi a iebusiţilor, o ţară în care curge lapte şi miere.»“ 18 Ei vor asculta glasul tău şi astfel, tu împreună cu cei din sfatul bătrânilor veţi merge la monarhul Egiptului şi îi veţi spune: „Domnul, Dumnezeul evreilor, ne-a ieşit în cale; lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ 19 Totuşi Eu ştiu că monarhul Egiptului nu vă va lăsa să ieşiţi până nu-l voi sili cu mâna Mea puternică. 20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în el; după aceea monarhul Egiptului vă va lăsa să plecaţi. 21 Eu voi face ca acest popor să găsească bunăvoinţă la egipteni în aşa fel încât, atunci când veţi pleca, să nu ieşiţi cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie israelită va cere vecinei ei şi oricărei femei care locuieşte în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur şi îmbrăcăminte; acestea le veţi pune pe fiii şi pe fiicele voastre şi astfel îi veţi prăda pe egipteni.
10 Ucenicii L-au întrebat:
– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11 El le-a răspuns:
– Într-adevăr, Ilie vine, şi el va restaura toate lucrurile. 12 Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. Tot aşa urmează să sufere şi Fiul Omului din partea lor.
13 Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la mulţime, un om a venit la El, a îngenuncheat înaintea Lui
15 şi I-a zis:
– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic[a] şi suferă cumplit! El cade adesea în foc şi cade adesea în apă! 16 L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.
17 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l aici la Mine!
18 Isus a certat demonul şi acesta a ieşit afară din el. Şi copilul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
19 Atunci ucenicii au venit doar ei la Isus şi L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
20 El le-a răspuns:
– Din pricina puţinei voastre credinţe! Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta! Nimic nu v-ar fi imposibil! 21 (Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi post.)[b]
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
22 În timp ce erau adunaţi în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.
Taxa pentru Templu
24 Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau didrahma[c] pentru Templu şi l-au întrebat:
– Învăţătorul vostru nu plăteşte didrahma pentru Templu?
25 El le-a răspuns:
– Ba da.
Când Petru a intrat în casă, Isus a vorbit primul şi a zis:
– Ce părere ai, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?
26 Petru I-a răspuns:
– De la străini.
Isus i-a zis:
– Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară primul peşte care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater[d]; ia-l şi dă-li-l lor pentru Mine şi pentru tine!
Psalmul 22
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt,
eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini,
o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte;
mi-au străpuns[b] mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.
7 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
8 Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei,
nu te apropia de uşa locuinţei ei,
9 pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora
şi anii tăi unui om nemilos,
10 pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
11 iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu
când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
12 Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea!
Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
13 Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
14 Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot
în mijlocul adunării şi comunităţii.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.