The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
22 Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat:
– Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? 23 De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul.
Promisiunea eliberării este reafirmată
6 Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică îl va sili să-i lase să plece. Datorită unei mâini puternice, el îi va izgoni din ţara lui.
2 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise:
– Eu sunt Domnul. 3 Eu M-am descoperit lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic[a], dar cu Numele de „Domnul“[b] nu M-am făcut cunoscut lor.[c] 4 Am făcut legământ cu ei ca să le dau Canaanul, ţara în care au locuit ca străini; 5 tot Eu am auzit geamătul israeliţilor pe care egiptenii îi ţin ca sclavi şi Mi-am adus aminte de acest legământ. 6 De aceea aşa să le spui israeliţilor: „Eu sunt Domnul şi vă voi scoate de sub jugul egiptenilor; vă voi elibera din sclavia în care ei vă ţin. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă şi cu faptele măreţe ale judecăţii Mele. 7 Vă voi lua ca popor al Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub jugul egiptenilor. 8 Vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov şi am să v-o dau vouă ca moştenire. Eu sunt Domnul.“
9 Moise le-a spus aceste cuvinte israeliţilor, dar ei nu le-au luat în seamă din cauza deznădejdii[d] şi a sclaviei cumplite în care se aflau. 10 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:
11 – Du-te şi spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe israeliţi să plece din ţara sa.
12 Dar Moise I-a răspuns Domnului:
– Dacă israeliţii nu m-au luat în seamă, cum mă va asculta atunci Faraon pe mine, un vorbitor atât de slab[e]?
13 Domnul le-a vorbit lui Moise şi Aaron şi le-a dat porunci cu privire la israeliţi şi la monarhul Egiptului, pentru a-i putea scoate pe israeliţi din Egipt.
Genealogia lui Moise şi a lui Aaron
14 Iată-i pe cei care au fost conducătorii familiilor[f] părinţilor lor:
Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Hanoh, Palu, Heţron şi Carmi; acestea au fost clanurile lui Ruben.
15 Fiii lui Simeon au fost: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiul unei canaanite; acestea au fost clanurile lui Simeon.
16 Fiii lui Levi, potrivit genealogiilor lor, au fost: Gherşon, Chehat şi Merari. Durata vieţii lui Levi a fost de o sută treizeci şi şapte de ani.
17 Fiii lui Gherşon au fost: Libni şi Şimei, potrivit clanurilor lor.
18 Fiii lui Chehat au fost: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Durata vieţii lui Chehat a fost de o sută treizeci şi trei de ani.
19 Fiii lui Merari au fost: Mahli şi Muşi. Acestea au fost clanurile lui Levi, potrivit genealogiilor lor. 20 Amram a luat-o de soţie pe Iochebed, sora tatălui său. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron şi pe Moise. Durata vieţii lui Amram a fost de o sută treizeci şi şapte de ani.
21 Fiii lui Iţhar au fost: Korah, Nefeg şi Zicri,
22 iar fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.
23 Aaron a luat-o de soţie pe Elişeba, fiica lui Aminadab, sora lui Nahşon. Ea i-a născut lui Aaron pe Nadab, pe Abihu, pe Elazar şi pe Itamar.
24 Fiii lui Korah au fost: Asir, Elkana şi Abiasaf. Acestea au fost clanurile korahiţilor.
25 Elazar, fiul lui Aaron, a luat-o de soţie pe una dintre fiicele lui Putiel. Ea i l-a născut pe Fineas.
Aceştia au fost conducătorii familiilor leviţilor, potrivit clanurilor lor. 26 Iar aceşti Aaron şi Moise sunt cei cărora Domnul le-a zis să-i scoată pe israeliţi din ţara Egiptului, după oştirile lor. 27 Ei sunt cei care i-au zis lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe israeliţi să plece din Egipt – aceşti Moise şi Aaron.
Aaron vorbeşte pentru Moise
28 În ziua când Domnul i-a vorbit lui Moise în ţara Egiptului, 29 El i-a zis:
– Eu sunt Domnul; spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, tot ce ţi-am poruncit.
30 Însă Moise i-a răspuns Domnului:
– Dar eu sunt un vorbitor slab, de ce m-ar asculta Faraon?
7 Domnul i-a zis lui Moise:
– Iată, te-am făcut ca Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îţi va fi profet. 2 Să-i spui tot ce ţi-am poruncit, iar fratele tău, Aaron, să-i spună lui Faraon să-i lase pe israeliţi să iasă din ţara sa. 3 Eu însă îi voi împietri inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului. 4 Când Faraon nu te va asculta, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi prin faptele măreţe ale judecăţii Mele Îmi voi scoate din ţara Egiptului oştirile, pe israeliţi, poporul Meu. 5 Egiptenii vor recunoaşte că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi îi voi scoate pe israeliţi din mijlocul lor.
6 Moise şi Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul. 7 Moise avea optzeci de ani şi Aaron avea optzeci şi trei de ani atunci când i-au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în şarpe
8 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 9 „Când Faraon vă va zice să faceţi o minune, atunci tu, Moise, să-i spui lui Aaron să ia toiagul şi să-l arunce înaintea lui Faraon; şi toiagul se va transforma în şarpe.“ 10 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi a slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat într-un şarpe[g]. 11 Atunci Faraon i-a chemat pe cei înţelepţi şi pe vrăjitori, şi magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toţi şi-au aruncat toiegele şi acestea s-au transformat în şerpi, însă toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, după cum zisese Domnul.
Prima urgie: prefacerea apei în sânge
14 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită; el nu vrea să lase poporul să plece. 15 Du-te dis-de-dimineaţă la Faraon, atunci când acesta merge la apă, stai pe malul râului ca să-l întâlneşti şi ia în mână toiagul care s-a făcut şarpe. 16 Să-i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis să-ţi cer să laşi poporul să plece ca să I se închine în pustie. Dar până acum n-ai ascultat. 17 De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: cu toiagul din mâna mea voi lovi apa din Nil, iar aceasta se va preface în sânge. 18 Peştii din râu vor muri, râul se va împuţi şi egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“ 19 Domnul i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, întinde-ţi mâna peste apele Egiptului - peste râuri, canale, iazuri şi peste toate bălţile - şi ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată ţara Egiptului, chiar şi în vasele de lemn şi de piatră.“ 20 Moise şi Aaron au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul. În prezenţa lui Faraon şi a slujitorilor săi, el a ridicat toiagul, a lovit apa din râu, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge, 21 iar peştii din râu au murit. Râul s-a împuţit, astfel că egiptenii n-au mai putut să bea apă, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor; inima lui Faraon a rămas împietrită şi nu i-a ascultat pe Aaron şi pe Moise, după cum spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors, a intrat în palat şi inima nu i-a fost mişcată de întâmplarea aceasta. 24 Toţi egiptenii au săpat de-a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25 Trecuseră şapte zile de când Domnul lovise Nilul.
Pilda cu sclavul nemilostiv
21 Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat:
– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?
22 Isus i-a răspuns:
– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte[a].
23 De aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi[b]. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26 Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis:
– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!
27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.
28 După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari[c]. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis:
– Plăteşte ce-mi datorezi!
29 Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis:
– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator. 31 Când confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis:
– Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?
34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru.
Despre divorţ
19 După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. 2 L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:
– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?
4 Isus le-a răspuns:
– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“[d]? 5 Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“[e]. 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!
7 Ei au zis:
– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?
8 Isus le-a răspuns:
– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.
10 Ucenicii I-au zis:
– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!
11 Dar El le-a răspuns:
– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci[f] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
22 Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui
şi va fi legat cu funiile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de disciplinare
şi va rătăci din prea multa lui prostie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.