The Daily Audio Bible

⁸ După aceea a venit Amalek şi s-a luptat cu Israel la Refidim. ⁹ Moise i-a zis lui Iosua: „Alege câţiva oameni dintre noi şi du-te să te lupţi cu Amalek. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.“ ¹⁰ Iosua a făcut precum i-a zis Moise şi s-a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron şi Hur s-au urcat pe vârful dealului. ¹¹ Când Moise îşi ţinea mâinile sus, Israel era mai tare; când el îşi lăsa mâinile jos, era mai tare Amalek. ¹² La un moment dat mâinile lui Moise au obosit; atunci Aaron şi Hur au luat o piatră, l­au aşezat pe ea, după care au început să-i sprijine mâinile, unul de-o parte, iar altul de cealaltă parte. Mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. ¹³ Şi Iosua l-a biruit cu ajutorul sabiei pe Amalek şi pe poporul acestuia. ¹⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-un sul ca o aducere-aminte şi citeşte-l în auzul lui Iosua: «Voi şterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri.»“ ¹⁵ Moise a zidit un altar şi l-a numit „Domnul este steagul meu“^[a], ¹⁶ zicând: „Pentru că o mână s-a ridicat spre tronul Domnului,^[b] Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generaţie în generaţie.“

Vizita lui Ietro şi organizarea juridică a poporului

18 Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru poporul Său, Israel; a aflat cum l-a scos Domnul pe Israel din Egipt. ² Ietro a adus-o înapoi pe Sefora, soţia lui Moise, care fusese trimisă acasă. ³ I-a adus şi pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherşom^[c] (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină“), ⁴ iar celălalt se numea Eliezer^[d] (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu şi m-a scăpat de sabia lui Faraon“). ⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde aşezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându-i cu el pe fiii lui Moise şi pe soţia acestuia. ⁶ Ietro i-a trimis vorbă lui Moise, zicându-i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soţia şi cu fiii ei.“ ⁷ Moise a ieşit să-l întâlnească pe socrul său; s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate şi împreună au intrat în cort. ⁸ Apoi Moise i-a istorisit socrului său tot ceea ce le-a făcut Domnul lui Faraon şi egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutăţile care veniseră peste ei pe drum şi cum i-a eliberat Domnul. ⁹ Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, scăpându-l din mâna egiptenilor. ¹⁰ Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v-a scăpat din mâna egiptenilor şi a lui Faraon. ¹¹ Acum ştiu că Domnul este mai mare decât toţi zeii, căci în fiecare lucru în care ei s-au purtat cu trufie faţă de Israel, El a fost mai presus de ei.“^{[e] 12} Ietro, socrul lui Moise, a adus^[f] o ardere de tot şi jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, ca să ia masa împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

¹³ În ziua următoare, Moise s-a aşezat ca să judece poporul şi poporul a stat în jurul lui de dimineaţa până seara. ¹⁴ Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat:

– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur şi tot poporul stă în jurul tău de dimineaţa până seara?

¹⁵ Moise i-a răspuns socrului său:

– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. ¹⁶ Când au vreo problemă, vin la mine ca să-i judec, iar eu le fac cunoscute poruncile şi legile lui Dumnezeu.

¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis:

– Ceea ce faci tu nu este bine. ¹⁸ Te istoveşti singur şi istoveşti şi poporul care este cu tine. Sarcina este prea grea pentru tine, ca să o poţi purta singur. ¹⁹ Ascultă-mă: îţi voi da un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi adu problemele înaintea Sa; ²⁰ învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să meargă şi lucrurile pe care trebuie să le facă. ²¹ Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere şi urăsc câştigul necinstit. Pune-i pe aceşti oameni conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²² Ei să slujească ca judecători ai poporului în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile uşoare să le judece ei înşişi. În felul acesta va fi mai uşor pentru tine şi ei vor duce povara împreună cu tine. ²³ Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă sarcinilor şi tot poporul va merge la locul lui în pace.

²⁴ Moise a ascultat de socrul său şi a făcut tot ceea ce acesta i-a zis. ²⁵ A ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²⁶ Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele uşoare le judecau ei înşişi. ²⁷ Apoi Moise şi-a lăsat socrul să plece în ţara lui.

Israel în pustia Sinai

19 Chiar în ziua în care se împlineau trei luni de la ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului, ei au ajuns în pustia Sinai. ² După ce părăsiseră Refidimul, au intrat în pustia Sinai şi şi-au aşezat tabăra în pustie, înaintea muntelui. ³ Acolo Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte şi i-a zis: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov; iată ce să le spui israeliţilor: ⁴ «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine. ⁵ De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea^[g] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. ⁶ Voi^[h] Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi^[i] şi un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.“ ⁷ Moise s-a întors, a convocat sfatul bătrânilor şi le-a zis toate cuvintele pe care Domnul i le-a poruncit. ⁸ Şi tot poporul i-a răspuns într-un singur glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului.

Sfinţirea poporului

⁹ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când îţi vorbesc şi să aibă întotdeauna încredere în tine.“ Tot atunci, când Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului, ¹⁰ Domnul i-a mai zis: „Du-te la popor şi sfinţeşte-l azi şi mâine. Să-şi spele hainele ¹¹ şi să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai în faţa întregului popor. ¹² Să pui de jur împrejur limite pentru popor şi să-i zici: «Aveţi grijă să nu vă urcaţi pe munte, nici să nu-i atingeţi poalele, pentru că, oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.» ¹³ Nici măcar o mână să nu-l atingă; dacă-l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeţi; indiferent ce va fi, om sau animal, să nu trăiască! Când trâmbiţa va suna, poporul să se apropie de munte.“ ¹⁴ Moise s-a coborât de pe munte la popor. A sfinţit poporul şi acesta şi-a spălat hainele. ¹⁵ Moise le-a zis celor din popor: „Fiecare din voi să fie pregătit pentru a treia zi; până atunci nimeni să nu se apropie de soţia lui!“

Cea mai mare poruncă

³⁴ Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. ³⁵ Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

³⁶ – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

³⁷ Isus i-a răspuns:

– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“^[a]. ³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. ³⁹ Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“^[b]. ⁴⁰ Toată Legea şi Profeţii^[c] depind^[d] de aceste două porunci.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

⁴² – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?

Ei I-au răspuns:

– Al lui David.

⁴³ Isus le-a zis:

– Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

⁴⁵ Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

⁴⁶ Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!

23 Atunci Isus le-a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi. ² El le-a zis: