The Daily Audio Bible

8 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-i lui Aaron: «Când vei aşeza candelele, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea din faţă a sfeşnicului.»“ ³ Aaron a făcut întocmai; a aşezat candelele în partea din faţă a sfeşnicului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise. ⁴ Sfeşnicul era din aur bătut; de la picior până la petale era din aur bătut; Moise îl făcuse după modelul pe care i-l arătase Domnul.

Sfinţirea şi slujirea leviţilor

⁵ Domnul i-a zis lui Moise: ⁶ „Ia-i pe leviţi din mijlocul israeliţilor şi curăţeşte-i. ⁷ Iată ce trebuie să faci ca să fie curaţi: tu să-i stropeşti cu apa ispăşirii, iar ei să-şi radă tot trupul cu briciul şi să-şi spele hainele; aşa se vor curăţi. ⁸ Apoi să ia un taur şi darul de mâncare făcut din făină aleasă amestecată cu ulei, iar tu să iei un alt taur ca jertfă pentru păcat. ⁹ Să-i aduci pe leviţi înaintea Cortului Întâlnirii şi să convoci toată adunarea israeliţilor. ¹⁰ Când îi vei aduce pe leviţi înaintea Domnului, israeliţii vor trebui să-şi pună mâinile peste ei; ¹¹ apoi Aaron îi va înfăţişa pe leviţi înaintea Domnului ca o jertfă legănată din partea israeliţilor, şi astfel ei vor putea să slujească Domnului. ¹² Leviţii să-şi pună mâinile pe capetele taurilor, după care el să-i jertfească în cinstea Domnului, pe unul ca jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ca ardere de tot şi să facă astfel ispăşire pentru leviţi. ¹³ Apoi să-i pui pe leviţi să stea înaintea lui Aaron şi a fiilor săi şi să-i aduci ca jertfă legănată înaintea Domnului.

¹⁴ Aşa să-i separi pe leviţi de ceilalţi israeliţi şi leviţii vor fi ai Mei. ¹⁵ După ce i-ai curăţit şi i-ai adus ca jertfă legănată, leviţii vor putea intra în Cortul Întâlnirii ca să slujească. ¹⁶ Căci ei Îmi sunt daţi pe deplin din mijlocul israeliţilor; i-am luat pentru Mine în locul tuturor celor ce sunt primul rod al pântecelui, în locul întâilor născuţi ai israeliţilor. ¹⁷ Toţi întâii născuţi ai israeliţilor sunt ai Mei, atât dintre oameni, cât şi dintre animale. Mie Mi i-am închinat în ziua în care i-am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului. ¹⁸ De aceea i-am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai israeliţilor. ¹⁹ Eu i-am dat în dar pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi, ca să le slujească israeliţilor în Cortul Întâlnirii şi să facă ispăşire pentru israeliţi; astfel, israeliţii nu vor fi loviţi de nici o urgie când se vor apropia de Lăcaş.“

²⁰ Moise, Aaron şi întreaga adunare a israeliţilor au făcut întocmai cu leviţii; israeliţii au făcut aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise cu privire la ei. ²¹ Leviţii s-au curăţit şi şi-au spălat hainele; apoi Aaron i-a adus ca jertfă legănată înaintea Domnului şi a făcut ispăşire pentru ei ca să-i curăţească. ²² După aceea, leviţii au intrat să slujească în Cortul Întâlnirii înaintea lui Aaron şi a fiilor săi. Aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise cu privire la leviţi, aşa au făcut cu ei.

²³ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁴ „Aceasta este o hotărâre în ceea ce-i priveşte pe leviţi: de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani^[a] în sus, leviţii vor putea să înceapă să slujească la Cortul Întâlnirii; ²⁵ dar la vârsta de cincizeci de ani ei trebuie să se retragă de la datoria slujirii şi să nu mai lucreze. ²⁶ Vor putea însă să-i ajute pe fraţii lor la Cortul Întâlnirii în împlinirea datoriilor lor, dar nu vor putea sluji. Aşa să faci cu leviţii în ce priveşte datoriile lor.“

Sărbătorirea Paştelui în Sinai

9 Domnul i-a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în prima zi a celui de-al doilea an după ce au ieşit din ţara Egiptului:

² „Israeliţii să ţină Paştele la vremea hotărâtă. ³ Să-l ţină la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri^[b]; să-l ţineţi potrivit cu toate hotărârile şi toate legile luate cu privire la el.“

⁴ Moise le-a spus israeliţilor că trebuie să ţină Paştele. ⁵ Ei au ţinut Paştele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, în pustia Sinai. Israeliţii au făcut aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

⁶ Au existat însă nişte oameni care, fiind necuraţi din cauză că se atinseseră de un mort, n-au putut ţine Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat înaintea lui Moise şi a lui Aaron în aceeaşi zi ⁷ şi i-au zis lui Moise:

– Ştim că suntem necuraţi din cauză că ne-am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicaţi să aducem jertfă Domnului la vremea hotărâtă împreună cu ceilalţi israeliţi?

⁸ Moise le-a spus:

– Aşteptaţi până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.

⁹ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁰ „Spune-le israeliţilor: «Chiar dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri va fi necurat din cauză că a atins un mort sau va fi departe în călătorie, va putea totuşi să ţină Paştele Domnului. ¹¹ Să-l ţină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între cele două seri; să mănânce mielul de Paşte cu azime şi cu ierburi amare. ¹² Să nu lase nimic din el până dimineaţa şi să nu-i zdrobească nici un os. Să ţină Paştele conform tuturor hotărârilor luate cu privire la el. ¹³ Dar dacă cineva este şi curat, şi nici nu este plecat în călătorie, dar se abţine să ţină Paştele, să fie nimicit din popor pentru că n-a adus jertfă Domnului la vremea hotărâtă; un astfel de om îşi va purta păcatul. ¹⁴ Orice străin care locuieşte între voi şi doreşte să sărbătorească Paştele Domnului, să facă acest lucru potrivit legii Paştelui, ţinând cont de hotărârile luate cu privire la el; să aveţi o singură lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş.»“

Norul de deasupra Tabernaculului

¹⁵ În ziua când a fost înălţat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, adică Cortul Mărturiei; de seara până dimineaţa norul era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. ¹⁶ Aşa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc. ¹⁷ Când norul se ridica de deasupra Cortului, israeliţii porneau din nou la drum şi, acolo unde se oprea norul, acolo îşi aşezau tabăra şi israeliţii. ¹⁸ La porunca Domnului israeliţii porneau şi la porunca Domnului israeliţii îşi aşezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâta timp cât norul stătea deasupra Tabernaculului. ¹⁹ Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, israeliţii păzeau porunca Domnului şi nu porneau. ²⁰ Uneori norul rămânea doar câteva zile deasupra Tabernaculului, astfel că ei rămâneau în tabără la porunca Domnului şi apoi, tot la porunca Domnului porneau. ²¹ Uneori norul rămânea de seara până dimineaţa, astfel că ei porneau dimineaţa, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi şi o noapte, ei porneau atunci când se ridica. ²² Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, israeliţii rămâneau în tabără şi nu porneau; ei porneau doar atunci când acesta se ridica. ²³ La porunca Domnului îşi aşezau tabăra şi la porunca Domnului porneau. Ei păzeau porunca Domnului, porunca Domnului dată prin Moise.

¹⁴ Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[a] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁵ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, ¹⁶ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁷ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! ²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. ²¹ Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! ²² Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. ²³ Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!

²⁴ Dar în zilele acelea, după necazul acela,

²⁶ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori^[c], cu mare putere şi slavă. ²⁷ Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸ Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El^[d] este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³² Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Fiţi atenţi! Vegheaţi!^[e] Căci nu ştiţi când va sosi vremea.

³⁵ Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa^[f] – ³⁶ şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! ³⁷ Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!

Psalmul 50

Un psalm al lui Asaf