The Daily Audio Bible

Trâmbiţele din argint

10 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor. ³ Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁴ Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel. ⁵ Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit; ⁶ când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud. Să se sune alarma ori de câte ori pornesc. ⁷ Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă. ⁸ Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. ⁹ Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri. ¹⁰ De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace^[a]; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Poporul părăseşte Sinaiul

¹¹ În al doilea an, în luna a doua, în a douăzecea zi a lunii, norul s-a ridicat de pe Tabernaculul Mărturiei. ¹² Atunci israeliţii au pornit din pustia Sinai în călătoriile lor; norul s-a aşezat în pustia Paran. ¹³ Era pentru prima oară când porneau la porunca Domnului dată prin Moise.

¹⁴ Steagul taberei lui Iuda a pornit primul, oştire după oştire; Nahşon, fiul lui Aminadab, era peste toată oştirea. ¹⁵ Peste oştirea seminţiei lui Isahar era Netanel, fiul lui Ţuar; ¹⁶ peste oştirea seminţiei lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. ¹⁷ După ce a fost coborât Tabernaculul, fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au pornit ducând Tabernaculul. ¹⁸ Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, oştire după oştire; Eliţur, fiul lui Şedeur era peste toată oştirea. ¹⁹ Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, era peste seminţia lui Simeon, ²⁰ iar peste oştirea seminţiei lui Gad era Elisaf, fiul lui Deuel.

²¹ Apoi au pornit chehatiţii, care duceau lucrurile sfinte; Tabernaculul fusese pregătit înainte ca ei să sosească. ²² Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, oştire după oştire; Elişama, fiul lui Amihud era peste toată oştirea. ²³ Gamaliel, fiul lui Pedahţur, era peste oştirea seminţiei lui Manase, ²⁴ iar Abidan, fiul lui Ghidoni, era peste oştirea seminţiei lui Beniamin.

²⁵ Apoi a pornit steagul taberei lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, oştire după oştire; Ahiezer, fiul lui Amişadai, era peste toată oştirea. ²⁶ Paghiel, fiul lui Ocran, era peste toată oştirea seminţiei lui Aşer, ²⁷ iar peste oştirea seminţiei lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. ²⁸ Aceasta a fost ordinea de marş a israeliţilor când au pornit oştire după oştire.

²⁹ Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:

– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“ Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul

i-a promis binele lui Israel.

³⁰ Dar el i-a răspuns:

– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.

³¹ Moise însă i-a zis:

– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu ştii unde putem să ne aşezăm tabăra în pustie şi astfel vei fi ca ochii pentru noi. ³² Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaş la orice bine pe care ni-l va face Domnul.

³³ Şi astfel, ei au pornit de la muntele Domnului şi au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului cu Domnul a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. ³⁴ Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.

³⁵ Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:

³⁶ Şi când se oprea să se odihnească, el zicea:

Focul Domnului

11 După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei. ² Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins. ³ Locul acela s-a numit Tabera^[b] pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele

⁴ După aceea, adunătura de oameni^[c] care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. ⁶ Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“

⁷ Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca răşina. ⁸ Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei. ⁹ Mana cădea în tabără în timpul nopţii, odată cu lăsarea rouăi.

¹⁰ Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău. ¹¹ Moise i-a zis Domnului:

– De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor? ¹² Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da? ¹³ De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“ ¹⁴ Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. ¹⁵ Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!

¹⁶ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine. ¹⁷ Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.

¹⁸ Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi. ¹⁹ Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile, ²⁰ ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“

²¹ Dar Moise I-a zis:

– Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“ ²² Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?

²³ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.

Uneltire împotriva lui Isus

14 Peste două zile era Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate prin care să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. ² Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

³ În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.

⁴ Unii au fost indignaţi şi au zis între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? ⁵ Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari^[a], iar banii să fie daţi săracilor!“ Şi o mustrau pe femeie cu asprime.

⁶ Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce-i cauzaţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! ⁷ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! ⁸ Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. ⁹ Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

¹⁰ Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor. ¹¹ Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis că-i vor da bani. Şi el a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor.

Masa pascală

¹² În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeşte mielul de Paşte,^[b] ucenicii Lui L-au întrebat:

– Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?

¹³ El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate şi le-a zis:

– Duceţi-vă în cetate şi acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmaţi-l, ¹⁴ şi acolo unde va intra el, spuneţi stăpânului casei astfel: „Învăţătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹⁵ El vă va arăta sus o cameră mare şi gata aranjată. Acolo să faceţi pregătirile pentru noi!

¹⁶ Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Descoperirea trădătorului

¹⁷ Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. ¹⁸ În timp ce erau la masă şi mâncau, Isus a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.

¹⁹ Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul:

– Nu cumva sunt eu?

²⁰ El le-a răspuns:

– Este unul din cei doisprezece, care pune mâna în castron împreună cu Mine.^{[c] 21} Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

Psalmul 51

Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.