The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Măgăriţa lui Balaam
21 Dimineaţa, Balaam s-a sculat, a pus şaua pe măgăriţa sa şi a plecat cu conducătorii moabiţi. 22 Dar Dumnezeu s-a aprins de mânie pentru că plecase şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, iar împreună cu el erau şi doi din slujitorii lui. 23 Măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia în mână şi a părăsit drumul, luând-o pe câmp. Balaam a început să-şi bată măgăriţa ca s-o poată aduce din nou pe drum.
24 Atunci Îngerul Domnului S-a aşezat pe un drum îngust între două vii unde erau ziduri de o parte şi de alta. 25 Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a împins lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a bătut-o din nou.
26 Îngerul Domnului s-a mutat într-un loc strâmt unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a început să o bată cu un băţ. 28 Atunci Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea i-a zis lui Balaam:
– Ce ţi-am făcut de m-ai bătut de trei ori?
29 Balaam i-a răspuns măgăriţei:
– Pentru că ţi-ai bătut joc de mine! Dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide chiar acum.
30 Măgăriţa i-a răspuns:
– Nu sunt eu măgăriţa ta, pe care ai călărit din zilele tinereţii tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?
– Nu, i-a răspuns el.
31 Atunci Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi el L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat cu faţa la pământ.
32 Îngerul Domnului l-a întrebat:
– De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci calea ta este una nechibzuită înaintea Mea. 33 Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s-ar fi abătut, te-aş fi ucis cu siguranţă, dar pe ea aş fi cruţat-o.
34 Balaam I-a răspuns Îngerului Domnului:
– Am păcătuit căci nu am ştiut că stăteai împotriva mea în mijlocul drumului. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.
35 Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam:
– Du-te cu oamenii aceştia, dar să le vorbeşti doar cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.
Astfel Balaam a mers mai departe cu conducătorii lui Balak. 36 Când Balak a auzit că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la capătul teritoriului lui.
37 Balak i-a zis lui Balaam:
– N-am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să te umplu de slavă?
38 – Iată-mă, am venit, i-a răspuns Balaam, dar oare voi putea să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură.
39 Balaam a mers cu Balak şi au intrat în cetatea Chiriat-Huţot. 40 Balak a înjunghiat oi şi capre şi a trimis din ele atât lui Balaam, cât şi conducătorilor care erau cu el. 41 A doua zi Balak l-a luat pe Balaam şi l-a urcat pe Bamot-Baal[a] de unde se putea vedea o parte din popor.
Primul oracol rostit de Balaam
23 Balaam i-a zis lui Balak: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.“
2 Balak a făcut după spusele lui Balaam; Balak şi Balaam au adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar. 3 Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce mai încolo. Poate Domnul mă va întâlni şi astfel cuvântul pe care mi-l va descoperi ţi-l voi dezvălui şi ţie.“ Şi s-a dus într-un loc mai înalt.
4 Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam i-a spus:
– Am pregătit şapte altare şi pe fiecare am pregătit câte un viţel şi un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi i-a zis:
– Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.
6 Balaam s-a întors şi l-a găsit pe Balak stând lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. 7 Atunci Balaam şi-a rostit oracolul[b] şi a zis:
„Balak m-a adus din Aram,
regele Moabului m-a chemat din munţii de la răsărit.
«Vino, mi-a zis el, şi blestemă-l pe Iacov pentru mine,
vino şi acuză-l pe Israel!»
8 Cum pot eu să-i blestem
pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat?
Cum pot eu să-i acuz
pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză?
9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălţimea dealurilor.
Este un popor care locuieşte singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre popoare.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
şi să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepţi
şi sfârşitul meu să fie ca al lor!“
11 Balak i-a zis lui Balaam:
– Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi duşmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12 – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.
Al doilea oracol rostit de Balaam
13 Balak i-a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poţi vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.
14 Şi l-a dus în câmpia Ţofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit şapte altare şi a adus pe fiecare câte un viţel şi un berbec.
15 Balaam i-a zis lui Balak:
– Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.
16 Domnul l-a întâmpinat pe Balaam şi i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.“
17 El s-a întors şi l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat:
– Ce ţi-a spus Domnul?
18 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis:
„Ridică-te, Balak, şi ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă,
nici un fiu de om ca să-I pară rău.
Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat şi eu nu pot schimba nimic.
21 El nu vede nici o nedreptate în Iacov
şi nici o un necaz în[c] Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el
şi strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
tăria lui este ca a unui bivol sălbatic.
23 Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov,
nici un farmec împotriva lui Israel.
Se va spune despre Iacov
şi despre Israel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu!»
24 Poporul se ridică ca o leoaică
şi se înalţă ca un leu
care nu se odihneşte până nu a devorat prada
şi nu a băut sângele celor sfâşiaţi.“
25 Balak i-a zis lui Balaam:
– Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!
26 – Nu ţi-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Domnul? i-a răspuns Balaam.
Al treilea oracol rostit de Balaam
27 Atunci Balak i-a zis:
– Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate Domnul va binevoi să-i blestemi pentru mine de acolo.
28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede toată pustia. 29 Balaam i-a zis lui Balak:
– Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.
30 Balak a făcut după spusele lui Balaam şi a adus pe fiecare altar câte un viţel şi un berbec.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[a] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“
61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.
Cântecul[b] lui Zaharia
67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[c]
în casa[d] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
în toate zilele noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[e] a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
şi în umbra morţii,
ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“
80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[b]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[c]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![d]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
12 Cel fără minte îşi dispreţuieşte semenul,
dar omul care are pricepere îşi ţine gura.
13 Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice,
dar cel demn de încredere păstrează secretele.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.