The Daily Audio Bible

⁵² Domnul i-a zis lui Moise: ⁵³ Ţara să le fie împărţită acestora ca moştenire, ţinând cont de numărul celor înscrişi la numărătoare. ⁵⁴ Astfel, celor care sunt mai mulţi să le dai o moştenire mai mare, iar celor ce sunt mai puţini să le dai o moştenire mai mică. Fiecăruia să i se dea moştenirea, ţinându-se cont de numărul lor. ⁵⁵ Să ai grijă ca ţara să fie împărţită prin tragere la sorţi. Fiecare din ei să o moştenească potrivit numelor seminţiilor din care fac parte. ⁵⁶ Apoi fiecare moştenire să fie împărţită între cei care sunt în număr mare şi cei care sunt în număr mic, ţinându-se cont de tragerea la sorţi.

⁵⁷ Iată leviţii care au fost număraţi potrivit clanurilor lor:

⁵⁸ Alte clanuri ale lui Levi:

⁶² Toţi bărbaţii leviţi care au fost număraţi de la vârsta de o lună în sus erau în număr de douăzeci şi trei de mii. Ei nu au fost incluşi în numărătoarea israeliţilor, deoarece lor nu li s-a dat moştenire printre israeliţi.

⁶³ Aceştia sunt cei care au fost număraţi de Moise şi de preotul Elazar; ei i-au numărat pe israeliţi în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. ⁶⁴ Nici unul dintre aceştia nu luaseră parte la numărătoarea israeliţilor, făcută de Moise şi de preotul Aaron în pustia Sinai. ⁶⁵ Pentru că Domnul le spusese acelor israeliţi că vor muri în pustie, nici unul dintre ei n-a mai rămas viu în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

Fiicele lui Ţelofhad şi legea privind moştenirile

27 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. ² Ele s-au apropiat de intrarea Cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări şi le-au zis: ³ „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din ceata lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut nici un fiu. ⁴ De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că nu a avut fii?

Daţi-ne deci şi nouă o moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui nostru!“ ⁵ Moise a adus cazul lor înaintea Domnului ⁶ şi Domnul i-a răspuns: ⁷ „Ce spun fetele lui Ţelofhad este drept! Să le dai şi lor o proprietate drept moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui lor şi să treci moştenirea tatălui asupra lor.

⁸ Iar israeliţilor să le spui: «Dacă un om moare şi nu lasă moştenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor lui. ⁹ Dacă nu are fete, moştenirea lui să fie dată fraţilor lui. ¹⁰ Dacă nu are nici fraţi, moştenirea să fie dată fraţilor tatălui lui. ¹¹ Dacă nici tatăl său nu are fraţi, moştenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui.» Aceasta să fie o prevedere legală pentru israeliţi, după porunca Domnului dată lui Moise.“

Iosua drept succesor al lui Moise

¹² După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:

– Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, ca să vezi ţara pe care am dat-o israeliţilor. ¹³ După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău tot aşa cum a fost adăugat şi fratele tău, Aaron. ¹⁴ Căci atunci când adunarea a început să se certe, voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Mele la apele din pustia Ţin şi nu M-aţi sfinţit înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meriba Kadeş, în pustia Ţin.)

¹⁵ Moise I-a răspuns Domnului:

¹⁶ – Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această adunare, ¹⁷ care să iasă şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i conducă înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca o turmă fără păstor.

¹⁸ Domnul i-a zis lui Moise:

– Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi pune-ţi mâna peste el. ¹⁹ Să-l aşezi înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări şi să-l împuterniceşti în prezenţa lor. ²⁰ Dă-i din autoritatea ta pentru ca toată adunarea israeliţilor să-l asculte. ²¹ Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el decizia lui Urim^[a] înaintea Domnului. La porunca lui Elazar, Iosua şi toţi israeliţii împreună cu el, toată adunarea, vor trebui să iasă şi la porunca lui vor trebui să intre.

²² Moise a făcut după porunca Domnului. L-a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări. ²³ Apoi şi-a pus mâinile peste el şi l-a împuternicit, după cuvântul încredinţat lui de Domnul.

Reglementări privind jertfele. Jertfele zilnice

28 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă mâncarea – tot ce este folosit la jertfele mistuite de foc pentru Mine, de o aromă plăcută Mie.» ³ Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui să o aduceţi Domnului zilnic: doi miei de un an, fără meteahnă, ca o

ardere de tot continuă. ⁴ Un miel să-l jertfiţi dimineaţa, iar pe celălalt între cele două seri^[b], ⁵ împreună cu un dar de mâncare: a zecea parte dintr-o efă^[c] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin^[d] de ulei de măsline presate. ⁶ Aceasta este o ardere de tot continuă, instituită la muntele Sinai, de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ⁷ Să aduceţi şi o jertfă de băutură dintr-un sfert de hin pentru fiecare miel jertfit. Această jertfă de băutură tare să fie adusă Domnului într-un loc sfânt. ⁸ Să jertfiţi al doilea miel între cele două seri şi să aduceţi împreună cu el un dar de mâncare şi o jertfă de băutură, ca şi dimineaţa. Aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.

Jertfele de Sabat

⁹ În ziua de Sabat, să aduceţi o jertfă din doi miei de un an, fără meteahnă, un dar de mâncare din două zecimi de efă^[e] de făină aleasă, amestecată cu ulei şi o jertfă de băutură. ¹⁰ Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea de tot continuă şi de jertfa de băutură.

Jertfele pentru fiecare lună nouă

¹¹ În prima zi a fiecărei luni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. ¹² Împreună cu fiecare viţel să aduceţi un dar de mâncare din trei zecimi de efă^[f] de făină aleasă, amestecată cu ulei; alături de berbec să aduceţi un dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei; ¹³ şi alături de fiecare miel să aduceţi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei. Aceasta este o ardere de tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ¹⁴ Să aduceţi şi jertfele de băutură dintr-o jumătate de hin^[g] de vin pentru fiecare viţel jertfit, o treime de hin^[h] pentru berbec şi un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea de tot lunară şi trebuie adusă în fiecare lună din an. ¹⁵ În afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură să mai aduceţi Domnului un ţap ca jertfă pentru păcat.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,^[a] pe când Ponţiu Pilat era guvernator^[b] al Iudeii, Irod era tetrarh^[c] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh^[d] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias^[e] era tetrarh al Abilenei, ² în timpul marilor preoţi Ana^[f] şi Caiafa^[g], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. ³ Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, ⁴ aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

⁷ Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:

– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! ⁸ Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! ⁹ Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

¹⁰ – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.

¹¹ El le-a răspuns:

– Cel care are două tunici^[i] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!

¹² Au venit şi nişte colectori de taxe^[j] să fie botezaţi şi l-au întrebat:

– Învăţătorule, noi ce să facem?

¹³ El le-a răspuns:

– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!

¹⁴ Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:

– Dar noi ce să facem?

El le-a răspuns:

– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;^[k] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!

¹⁵ Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, ¹⁶ Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu^[l] apă^[m], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹⁷ El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“

¹⁸ Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia^[n]. ¹⁹ Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei^[o], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, ²⁰ a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.

Botezul şi genealogia lui Isus

²¹ După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis ²² şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El^[p] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;^[q] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[r]

Psalmul 61

Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Al lui David.