The Daily Audio Bible

Reglementări cu privire la ţinerea unui jurământ

30 Moise a zis căpeteniilor seminţiilor lui Israel: „Iată ce porunceşte Domnul: ² «Când un om face o promisiune Domnului sau un jurământ, legându-se printr-o obligaţie, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească tot ceea ce a spus.

³ Când o femeie tânără, care încă mai locuieşte în casa tatălui ei, face o promisiune Domnului şi se leagă printr-o obligaţie, ⁴ iar tatăl ei află de promisiunea şi de obligaţia ei şi nu-i spune nimic, atunci toate promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile. ⁵ Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când află de promisiunea ei, atunci nici una din promisiunile sau obligaţiile prin care ea s-a legat nu mai sunt valabile. Domnul o va ierta, căci tatăl ei i-a interzis. ⁶ Dar dacă ea se va mărita, după ce a făcut promisiunea sau buzele ei au legat-o într-o obligaţie, ⁷ şi soţul ei află despre acestea, dar nu-i spune nimic, atunci promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile. ⁸ Dacă soţul ei însă îi interzice când aude de promisiunea ei, prin aceasta el desfiinţează promisiunea pe care ea a făcut-o sau obligaţia prin care s-a legat cu buzele ei, iar Domnul o va ierta.

⁹ Orice promisiune sau obligaţie făcută de o femeie văduvă sau divorţată o va ţine legată.

¹⁰ Dacă o femeie, care locuieşte cu soţul ei, face promisiuni sau jurăminte, legându-se printr-o obligaţie, ¹¹ iar soţul ei află de lucrul acesta, dar nu-i spune nimic şi nu-i interzice, atunci toate promisiunile pe care le-a făcut vor rămâne valabile şi toate obligaţiile prin care s-a legat vor rămâne valabile. ¹² Dar dacă soţul ei le desfiinţează în ziua când aude despre ele, atunci nici una din promisiunile sau obligaţiile prin care buzele ei au legat-o nu va mai fi valabilă. ¹³ Soţul ei poate întări sau desfiinţa orice promisiune sau orice obligaţie prin care ea se leagă ca să-şi smerească sufletul. ¹⁴ Dar dacă soţul ei nu-i spune nimic despre acestea timp de mai multe zile după ce a aflat, atunci el confirmă că toate promisiunile şi obligaţiile ei rămân valabile; le confirmă pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. ¹⁵ Dacă totuşi le va desfiinţa mai târziu, atunci el va fi responsabil pentru vina ei.»“

¹⁶ Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise cu privire la relaţiile dintre un soţ şi soţia lui şi dintre un tată şi fiica lui care, tânără fiind, încă mai locuieşte în casa tatălui ei.

Răzbunarea Domnului asupra midianiţilor

31 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Răzbună-i pe israeliţi împotriva midianiţilor; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.“

³ Moise a spus poporului: „Înarmaţi câţiva bărbaţi dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian şi să aducă răzbunarea Domnului asupra lui. ⁴ Trimiteţi la război câte o mie de bărbaţi din fiecare seminţie a lui Israel.“

⁵ Astfel, din miile lui Israel, au fost pregătiţi douăsprezece mii de bărbaţi, câte o mie din fiecare seminţie. ⁶ Moise i-a trimis la luptă pe aceşti o mie de bărbaţi din fiecare seminţie, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el uneltele sfinte şi trâmbiţele de luptă.

⁷ Aceştia s-au luptat împotriva Midianului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis toţi bărbaţii. ⁸ Alături de cei ucişi se aflau şi cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor. ⁹ Israeliţii au luat ca pradă de război femeile midianite şi copiii lor, vitele lor, turmele lor şi toate celelalte bunuri. ¹⁰ Au dat foc tuturor cetăţilor în care au locuit midianiţii precum şi tuturor fortăreţelor lor. ¹¹ Au luat toată prada şi tot ce au jefuit, atât oameni, cât şi animale, ¹² şi le-au adus – prizonierii, prada şi jafurile – lui Moise, preotului Elazar şi adunării israeliţilor la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

¹³ Moise, preotul Elazar şi toţi conducătorii adunării s-au dus să-i întâlnească în afara taberei. ¹⁴ Moise s-a mâniat pe conducătorii oştirii – pe conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute – care se întorceau din război: ¹⁵ „Cum? Aţi lăsat în viaţă femeile?“, i-a întrebat el. ¹⁶ „Ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam şi au fost un prilej de păcătuire a israeliţilor împotriva Domnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât poporul Domnului a fost lovit de o urgie. ¹⁷ Acum, ucideţi toţi băieţii precum şi toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându-se cu el, ¹⁸ iar pe fetele care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat puteţi să vi le păstraţi vouă. ¹⁹ Apoi toţi aceia dintre voi care aţi ucis pe cineva sau aţi atins vreun cadavru trebuie să rămâneţi afară din tabără şapte zile. A treia şi a şaptea zi trebuie să vă curăţiţi, atât voi, cât şi prizonierii voştri. ²⁰ De asemenea, să curăţiţi orice haină şi orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“

²¹ Apoi preotul Elazar le-a zis bărbaţilor care fuseseră la război: „Iată ce porunceşte Legea pe care i-a poruncit-o Domnul lui Moise: ²² «Aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul ²³ şi orice lucru care poate suferi focul,

să-l treceţi prin foc şi apoi prin apa de curăţire, ca să fie curăţit. Tot ce nu suportă focul trebuie curăţit prin această apă. ²⁴ A şaptea zi să vă spălaţi hainele şi veţi fi curaţi. Apoi veţi putea să vă întoarceţi în tabără.»“

Împărţirea prăzii

²⁵ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁶ „Tu, preotul Elazar şi toţi conducătorii familiilor din adunare să număraţi toţi oamenii şi toate animalele care au fost luate ca pradă. ²⁷ Împărţiţi prada între cei care au luat parte la luptă şi restul adunării. ²⁸ De la bărbaţii care au luptat în război, să aduci ca tribut Domnului câte unul la cinci sute, fie oameni, boi, măgari, oi sau ţapi. ²⁹ Ia acest tribut din jumătatea cuvenită lor şi dă-l preotului Elazar, ca parte a Domnului. ³⁰ Din cealaltă jumătate, cuvenită poporului, alege câte unul din fiecare cincizeci – dintre oameni, boi, măgari, oi, ţapi sau orice alt animal – şi dă-l leviţilor care sunt responsabili de Tabernaculul Domnului.“ ³¹ Moise şi preotul Elazar au făcut întocmai după cum îi poruncise Domnul lui Moise.

³² Prada rămasă din jaful făcut de ostaşi era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, ³³ şaptezeci şi două de mii de boi, ³⁴ şaizeci şi unu de mii de măgari ³⁵ şi treizeci şi două de mii de femei care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat.

³⁶ Jumătatea care alcătuia partea celor ce luptaseră în război era:

⁴¹ Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca parte a Domnului, după cum Domnul îi poruncise lui Moise. ⁴² Jumătatea care alcătuia partea israeliţilor, pe care Moise a separat-o de cea a ostaşilor ⁴³ – jumătatea adunării – era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, ⁴⁴ treizeci şi şase de mii de boi, ⁴⁵ treizeci de mii cinci sute de măgari ⁴⁶ şi şaisprezece mii de oameni. ⁴⁷ Din jumătatea israeliţilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni şi animale, după cum i-a poruncit Domnul şi i-a dat leviţilor care erau responsabili de Tabernaculul Domnului.

⁴⁸ Atunci conducătorii oştirii – cei peste mii şi cei peste sute – s-au dus la Moise ⁴⁹ şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat luptătorii de sub comanda noastră şi nu lipseşte nici unul. ⁵⁰ Noi aducem ca jertfă Domnului tot ce am găsit ca obiect de aur – lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi coliere – ca să facem ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“

⁵¹ Moise şi preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. ⁵² Tot aurul pe care conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute l-au adus Domnului cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şecheli^[a]. ⁵³ Fiecare luptător şi-a păstrat prada pentru sine. ⁵⁴ Moise şi preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute şi l-au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru israeliţi înaintea Domnului.

Ispitirile lui Isus

4 Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, ² fiind ispitit de diavol^[a] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis:

– Dacă^[b] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. ⁶ Apoi I-a zis:

– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. ⁷ Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!

⁸ Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁹ Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, ¹⁰ căci este scris:

¹¹ şi

¹² Isus i-a răspuns:

– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[g]

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹⁴ Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. ¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile^[h] lor şi era lăudat de toţi.

Necredinţa celor din Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. ¹⁷ I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:

²⁰ Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. ²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

²² Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

²³ El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!^[k] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» ²⁴ Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat^[l] în patria lui! ²⁵ Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, ²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi^[m] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. ²⁹ S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. ³⁰ Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

Psalmul 63

Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda