The Daily Audio Bible

Aşezarea seminţiilor transiordaniene

32 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. ² Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:

³ – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon ⁴ – ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. ⁵ Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.

⁶ Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor:

– Fraţii voştri se pregătesc de război, iar voi vreţi să rămâneţi aici? ⁷ De ce vreţi să le descurajaţi inima israeliţilor şi să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o? ⁸ Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din

Kadeş-Barnea să iscodească ţara. ⁹ După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o. ¹⁰ Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat: ¹¹ „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieşit din Egipt nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac şi Iacov, ¹² în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“ ¹³ Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.

¹⁴ Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. ¹⁵ Dacă vă întoarceţi de la El, El va părăsi iarăşi pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veţi fi voi.

¹⁶ Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis:

– Vom zidi aici ţarcuri pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. ¹⁷ Apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea israeliţilor până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noştri vor locui în cetăţi fortificate pentru a fi protejaţi de locuitorii ţării. ¹⁸ Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-şi fi primit moştenirea. ¹⁹ Nu vom mai moşteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moştenirea noastră este la răsărit de Iordan.

²⁰ Atunci Moise le-a răspuns:

– Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea Domnului, ²¹ dacă veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până ce El Îşi va izgoni dinainte toţi duşmanii Lui, ²² şi dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi supusă Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, iar ţinutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. ²³ Dar dacă nu veţi face aşa, atunci veţi păcătui înaintea Domnului şi puteţi fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. ²⁴ Construiţi cetăţi pentru copiii voştri şi ţarcuri pentru turmele voastre, dar împliniţi ce aţi promis cu gura voastră.

²⁵ Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. ²⁶ Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în fortificaţiile Ghiladului. ²⁷ Dar robii tăi, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.

²⁸ Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi conducătorilor familiilor din seminţiile israeliţilor. ²⁹ El le-a zis:

– Dacă gadiţii şi rubeniţii, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului şi veţi supune ţara, atunci să le daţi Ghiladul în stăpânire. ³⁰ Dar dacă nu vor trece dincolo înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.

³¹ Gadiţii şi rubeniţii au răspuns:

– Robii tăi vor face aşa cum a spus Domnul. ³² Vom trece înarmaţi în Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moştenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

³³ Atunci Moise a dat gadiţilor, rubeniţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriţilor, şi regatul lui Og, regele Başanului – ţara cu cetăţile ei, cetăţile cu teritoriile din jurul lor.

³⁴ Gadiţii au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, ³⁵ Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, ³⁶ Bet-Nimra şi Bet-Haranul ca cetăţi fortificate şi au construit şi ţarcuri pentru turme.

³⁷ Rubeniţii au rezidit Heşbonul, Eleale, Chiriatayim, ³⁸ precum şi Nebo şi Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) şi Sibma. Ei au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.

³⁹ Urmaşii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. ⁴⁰ Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, şi el a locuit acolo. ⁴¹ Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire şi el câteva aşezări şi le-a numit Havot-Iair^[a]. ⁴² Nobah a cucerit Chenatul şi satele din împrejurimile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Itinerariul lui Israel între Egipt şi Iordan

33 Iată popasurile israeliţilor care au ieşit din ţara Egiptului potrivit oştirilor lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron. ² La porunca Domnului, Moise a scris popasurile din timpul călătoriilor lor. Iată călătoriile lor potrivit popasurilor lor:

³ Israeliţii au ieşit din Ramses în a cincisprezecea zi a lunii întâi, a doua zi după Paşte. Au ieşit cu îndrăzneală sub privirile tuturor egiptenilor ⁴ în timp ce egiptenii îşi înmormântau întâii născuţi pe care Domnul îi lovise, căci Domnul a adus judecata până şi asupra zeilor lor.

³⁸ La porunca Domnului, preotul Aaron s-a urcat pe muntele Hor unde a murit în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului. ³⁹ Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.

³¹ S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. ³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. ³³ În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:

³⁴ – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

³⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ ³⁷ Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.

³⁸ S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.

⁴⁰ După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. ⁴¹ De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“^[a] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.

⁴² Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, ⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu^[b], căci pentru aceasta am fost trimis.“ ⁴⁴ Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[c].

Chemarea primilor apostoli

5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret^[d] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. ³ S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

⁵ Simon I-a răspuns:

– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!

⁶ Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. ⁷ Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

⁹ Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. ¹⁰ La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

¹¹ După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.

Psalmul 64

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.