The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăţilor Ierihon şi Ai, 4 s-au folosit de vicleşug şi au plecat spre israeliţi, dându-se drept mesageri. Ei purtau[a] pe măgarii lor saci învechiţi şi burdufuri vechi de vin, crăpate şi peticite. 5 Erau încălţaţi cu sandale vechi şi peticite şi purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmiţată.
6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel lui şi bărbaţilor lui Israel:
– Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Încheiaţi acum un legământ cu noi!
7 Bărbaţii lui Israel le-au răspuns însă hiviţilor:
– Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8 – Noi suntem slujitorii tăi! i-au zis ei lui Iosua.
– Cine sunteţi şi de unde veniţi? i-a întrebat Iosua.
9 – Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată, i-au răspuns ei, din cauza Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum şi ce a făcut celor doi regi amoriţi de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele Başanului, care domnea la Aştarot. 11 Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au zis să ne luăm provizii pentru călătorie, să plecăm, iar când vă vom întâlni, să vă spunem: „Noi suntem slujitorii voştri. Prin urmare, încheiaţi legământ cu noi!“. 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată şi fărâmiţată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14 Israeliţii le-au verificat proviziile şi nu L-au mai întrebat pe Domnul. 15 Iosua a făcut pace cu ei, încheind un legământ că le va cruţa vieţile, iar conducătorii adunării i-au asigurat de aceasta printr-un jurământ.
16 La trei zile după încheierea legământului, israeliţii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în mijlocul lor. 17 După trei zile de călătorie israeliţii au ajuns la cetăţile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18 Israeliţii nu i-au putut ataca deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Întreaga adunare a cârtit împotriva conducătorilor. 19 Toţi conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei! 20 Totuşi iată ce le putem face: le vom cruţa vieţile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“ 21 Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii[b].
22 Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis:
– De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiţi în mijlocul nostru? 23 Acum sunteţi blestemaţi şi nici unul din voi nu va înceta să taie lemne şi să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu! 24 Ei i-au răspuns lui Iosua:
– Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, şi anume să vă dea toată ţara şi să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinşi de frică pentru vieţile noastre din cauza voastră şi de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine şi drept!
26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliţilor şi astfel ei nu i-au ucis. 27 Dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El îl va alege, ceea ce, de altfel, fac şi în ziua de azi.
Campania din sudul Canaanului
10 Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, a auzit că Iosua capturase cetatea Ai şi o distrusese de tot[c], că-i făcuse cetăţii Ai şi regelui ei la fel cum îi făcuse Ierihonului şi regelui lui şi că locuitorii Ghivonului încheiaseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor. 2 Atunci a fost cuprins de frică, fiindcă Ghivon era o cetate mare, asemenea unei cetăţi regale. Era mai mare chiar decât Ai şi toţi bărbaţii ei erau războinici. 3 Adoni-Ţedek, regele Ierusalimului, le-a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachişului şi lui Debir, regele Eglonului, spunându-le: 4 „Veniţi şi ajutaţi-mă să atac Ghivonul, fiindcă a făcut pace cu Iosua şi cu israeliţii.“
5 Cei cinci regi ai amoriţilor – regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachişului şi regele Eglonului – şi-au unit forţele şi, împreună cu toată oştirea lor, şi-au aşezat tabăra lângă Ghivon şi au început lupta împotriva lui.
6 Ghivoniţii au apelat atunci la Iosua, aflat în tabăra de la Ghilgal: „Nu-i părăsi pe slujitorii tăi!“ au trimis ei să i se spună lui Iosua. „Grăbeşte-te şi salvează-ne! Ajută-ne, căci toţi regii amoriţi care locuiesc în regiunea muntoasă şi-au unit forţele împotriva noastră!“
7 Iosua a pornit din Ghilgal în fruntea întregii oştiri şi a tuturor vitejilor. 8 „Nu te teme de ei, i-a spus Domnul lui Iosua, căci i-am dat în mâna ta şi nici unul nu-ţi va putea sta împotrivă!“
9 Iosua i-a atacat pe neaşteptate, după ce a mărşăluit toată noaptea de la Ghilgal. 10 Domnul i-a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i-a învins şi a reuşit astfel o mare victorie la Ghivon. Israeliţii i-au urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon, nimicindu-i pe drum până la Azeka şi pâna la Makkeda. 11 În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe drumul care cobora de la Bet-Horon spre Azeka, Domnul a făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină şi ei au murit. Cei care au fost nimiciţi de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei ucişi cu sabia de către israeliţi.
12 În ziua în care Domnul i-a dat pe amoriţi în mâna lui Israel, Iosua s-a adresat Domnului în prezenţa lui Israel:
„Soare, rămâi nemişcat deasupra Ghivonului
şi lună, rămâi peste valea Aialon.“
13 Soarele a rămas nemişcat,
iar luna s-a oprit
până când poporul s-a răzbunat pe duşmanii lui.
Nu este scris lucrul acesta şi în Cartea lui Iaşar[d]? Soarele a rămas nemişcat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună timp de aproape o zi. 14 Nu a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în care Domnul să fi ascultat glasul unui om; fiindcă Domnul lupta pentru Israel. 15 Apoi Iosua şi oştirea lui Israel s-au întors în tabăra de la Ghilgal.
16 Cei cinci regi însă fugiseră şi se ascunseseră într-o peşteră la Makkeda. 17 Când i s-a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiţi ascunşi într-o peşteră la Makkeda, 18 acesta a zis: „Rostogoliţi nişte pietre mari la gura peşterii şi puneţi acolo nişte oameni ca să-i păzească! 19 Voi însă nu vă opriţi, ci continuaţi să-i urmăriţi pe duşmanii voştri şi să-i loviţi din urmă până îi veţi nimici! Nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, a hotărât să îi dea în mâna voastră.“
20 Iosua şi israeliţii au reuşit nimicirea lor, lovindu-i până i-au distrus de tot. Au scăpat doar câţiva, aceştia adăpostindu-se în cetăţile fortificate. 21 Întreaga oştire s-a întors apoi în siguranţă la Iosua, în tabăra de la Makkeda şi nimeni nu a îndrăznit să rostească nici măcar un cuvânt împotriva israeliţilor.
22 Iosua a zis atunci: „Eliberaţi intrarea peşterii şi scoateţi-i afară la mine pe cei cinci regi dinăuntrul ei!“ 23 Ei au făcut întocmai: i-au scos afară din peşteră pe cei cinci regi, şi anume pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachişului şi pe regele Eglonului. 24 După ce au fost aduşi aceşti regi înaintea lui Iosua, acesta a convocat oştirea lui Israel şi le-a zis conducătorilor oştirii care fuseseră cu el la luptă: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe gâturile acestor regi!“ Ei s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe gâturile lor.
25 Iosua le-a mai zis: „Nu vă temeţi şi nu vă descurajaţi! Fiţi tari şi curajoşi, fiindcă astfel va face Domnul tuturor duşmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta.“
26 Apoi Iosua i-a lovit şi i-a omorât, după care i-a spânzurat[e] de cinci copaci şi i-a lăsat atârnaţi acolo până seara.
27 La apusul soarelui Iosua a poruncit să fie coborâţi din copaci şi să fie aruncaţi în peştera în care se ascunseseră. La gura peşterii au pus nişte pietre mari care au rămas acolo până în ziua de azi.
28 În aceeaşi zi, Iosua a cucerit Makkeda şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei. L-a ucis pe regele ei şi i-a nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care erau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-a făcut regelui din Makkeda la fel cum îi făcuse regelui din Ierihon.
29 Apoi, din Makkeda, Iosua împreună cu toată oştirea au pornit spre Libna şi au început lupta împotriva Libnei. 30 Domnul, de asemenea, a dat-o în mâna lui Israel împreună cu regele ei. Israel a trecut cetatea şi pe oamenii care erau în ea prin ascuţişul sabiei, nelăsând nici un supravieţuitor şi i-a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului.
31 Din Libna, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Lachiş; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. 32 Domnul a dat cetatea Lachiş în mâna lui Israel. El a capturat-o în cea de-a doua zi a asediului, trecând prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuse şi în Libna. 33 Între timp Horam, regele Ghezerului, venise în ajutorul cetăţii Lachiş, dar Iosua l-a învins, pe el şi oştirea lui, fără să lase vreun supravieţuitor.
34 Din Lachiş, Iosua împreună cu toată oştirea lui Israel au pornit spre Eglon; şi-au aşezat tabăra în apropierea cetăţii şi au început lupta împotriva ei. 35 Au capturat cetatea în aceeaşi zi, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi i-au nimicit cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, la fel cum făcuseră cu cetatea Lachiş.
36 Din Eglon, Iosua împreună cu oştirea lui Israel au pornit spre cetatea Hebron şi au început lupta împotriva ei. 37 Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei, toate satele din împrejurimile ei şi toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. Au nimicit cu desăvârşire Hebronul împreună cu toţi oamenii care se aflau în el, la fel cum făcuseră cu Eglonul.
38 Apoi Iosua împreună cu oştirea lui Israel s-au întors înspre cetatea Debir şi au început lupta împotriva ei. 39 Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei şi toate satele din împrejurimile ei, nimicind cu desăvârşire pe toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând nici un supravieţuitor. I-au făcut Debirului şi regelui lui aşa cum i-au făcut Hebronului şi aşa cum i-au făcut Libnei şi regelui ei.
40 Iosua i-a învins astfel pe toţi regii din întreaga regiune: din zona muntoasă[f], din Neghev[g], din zona deluroasă[h] şi de la poalele munţilor. Nu a lăsat nici un supravieţuitor, nimicind întreaga populaţie, aşa cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. 41 Iosua a cucerit de la Kadeş-Barnea până la Gaza şi întreaga regiune Goşen[i] până la Ghivon. 42 Iosua i-a învins pe toţi aceşti regi şi a cucerit regatele[j] lor într-o singură campanie, deoarece Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 43 În cele din urmă, Iosua şi oştirea lui Israel s-au reîntors în tabăra de la Ghilgal.
Bogatul şi Lazăr
19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi care în fiecare zi se bucura de lux. 20 La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr şi care era plin de bube. 21 El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[a]. A murit apoi şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 În Locuinţa Morţilor[b], unde se afla în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul acestuia. 24 El a strigat:
– Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25 Însă Avraam i-a răspuns:
– Copile, adu-ţi aminte că în timpul vieţii tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27 El a zis:
– Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să le mărturisească aceste lucruri, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!
29 Avraam i-a răspuns:
– Îl au pe Moise şi pe Profeţi[c]; să asculte de ei!
30 Dar el a zis:
– Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi!
31 Însă Avraam i-a răspuns:
– Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!“
Despre păcat, credinţă şi datorie
17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi[d] să păcătuiască! 3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte[e], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“
5 Apostolii I-au zis Domnului:
– Măreşte-ne credinţa!
6 Domnul le-a răspuns:
– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!
7 Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! 9 Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)[f]. 10 Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Psalmul 83
Un cântec. Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, să nu păstrezi tăcerea!
Să nu taci şi să nu rămâi mut, Dumnezeule!
2 Iată că duşmanii Tăi vociferează
şi cei ce Te urăsc îşi ridică fruntea.
3 Uneltesc împotriva poporului Tău,
fac planuri împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 Ei spun astfel: „Haidem să-i nimicim ca neam
şi să nu mai fie amintit numele lui Israel!“
5 Iată-i pe cei care au hotărât într-un gând
să încheie un legământ împotriva Ta:
6 corturile Edomului şi ismaeliţii,
Moabul şi hagareniţii[a],
7 Ghebal[b], Amon şi Amalek,
Filistia şi locuitorii Tirului;
8 de asemenea, li s-a alăturat şi Asiria,
punându-şi braţul alături de cel al fiilor lui Lot.Sela
9 Fă-le ca lui Midian,
ca lui Sisera şi lui Iabin la uedul Chişon,
10 care au fost nimiciţi la En-Dor,
ajungând bălegar pentru pământ!
11 Nobililor lor fă-le ca lui Oreb şi lui Zeeb,
iar tuturor prinţilor lor fă-le ca lui Zebah şi lui Ţalmuna,
12 căci ei zic: „Să punem mâna
pe păşunile lui Dumnezeu!“
13 Dumnezeul meu, fă-i un vârtej de praf,
o pleavă luată de vânt,
14 un foc ce mistuie pădurea,
o flacără ce aprinde munţii!
15 Aşa urmăreşte-i cu furtuna Ta
şi îngrozeşte-i cu vijelia Ta!
16 Umple-le faţa de ruşine,
ca să ajungă să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie făcuţi de ruşine şi îngroziţi în veci de veci!
Să fie daţi de ruşine şi să piară!
18 Şi să ştie astfel că Tu, al Cărui Nume este Domnul,
Tu şi numai Tu eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul!
4 Leneşul doreşte mult şi nu are nimic,
dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.