The Daily Audio Bible

²¹ Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel. ²² „Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul,^[a] El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi! ²³ Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace^[b], atunci Domnul să ne ceară socoteală! ²⁴ Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? ²⁵ Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul. ²⁶ De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe, ²⁷ ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim^[c] înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul!»

²⁸ Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.» ²⁹ Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

³⁰ Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi. ³¹ Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

³² Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate. ³³ Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi. ³⁴ Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed^[d], zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu^[e].“

Iosua îl îndeamnă pe Israel să fie credincios Domnului

23 Trecuse o lungă perioadă de timp de când Domnul dăduse odihnă lui Israel din partea tuturor duşmanilor care-l înconjurau, iar Iosua era bătrân şi înaintat în vârstă. ² Atunci Iosua a convocat întregul Israel, bătrânii, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile lui şi le-a spus astfel: „Eu sunt bătrân acum şi înaintat în vârstă; ³ voi aţi văzut ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor acestor neamuri, de dragul vostru, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. ⁴ Seminţiilor voastre le-am dat ca moştenire toate teritoriile acestor neamuri care au mai rămas, începând de la Iordan, toate neamurile pe care le-am nimicit, până la Marea cea Mare^[f], în partea de apus. ⁵ Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră. El le va îndepărta dinaintea voastră, iar voi le veţi lua ţara în stăpânire, aşa cum v-a promis Domnul, Dumnezeul vostru.

⁶ Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi toate cele scrise în Cartea Legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la stânga, nici la dreapta. ⁷ Nu vă întovărăşiţi cu neamurile acestea, care au rămas printre voi! Nu chemaţi numelor zeilor lor şi nu juraţi pe numele lor! Nu le slujiţi şi nu vă închinaţi înaintea lor, ⁸ ci rămâneţi alipiţi de Domnul, Dumnezeul vostru, aşa cum aţi făcut până în ziua aceasta.

⁹ Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari şi puternice, astfel că nimeni nu a putut să vă stea împotrivă până în ziua aceasta. ¹⁰ Un singur om dintre voi punea pe fugă o mie de duşmani, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, aşa cum vă promisese.

¹¹ Vegheaţi deci cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, ¹² căci dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de rămăşiţa acestor neamuri, care au rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii şi veţi intra la ele şi ele la voi^[g], ¹³ să ştiţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră. Ele vă vor fi atunci o cursă şi un laţ, vor fi ca un bici pe spatele vostru şi ca nişte spini în ochii voştri, până veţi pieri din această ţară bună, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁴ Iată că se apropie vremea ca eu să mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi din toată inima şi din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită nici una din promisiunile bune pe care vi le-a făcut Domnul, Dumnezeul vostru. Toate s-au împlinit şi nu a rămas neîmplinită nici măcar una. ¹⁵ Însă aşa cum Domnul, Dumnezeul vostru, a împlinit toate promisiunile bune pe care vi le-a făcut, tot aşa Domnul va aduce asupra voastră toate lucrurile rele despre care aţi fost avertizaţi, până când veţi fi nimiciţi din ţara aceasta bună, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. ¹⁶ Dacă veţi încălca legământul Domnului, Dumnezeul vostru, pe care El vi l-a poruncit şi veţi începe să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, atunci Domnul se va aprinde de mânie împotriva voastră şi veţi pieri repede din ţara cea bună, pe care v-a dat-o.“

Despre înviere

²⁷ Apoi au venit la El nişte saduchei^[a], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

²⁸ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[b] 29} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. ³⁰ Cu al doilea s-a întâmplat la fel. ³¹ Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. ³² Femeia a murit ultima dintre toţi. ³³ Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Copiii^[c] veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ³⁶ căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. ³⁷ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov^[d]. ³⁸ Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

³⁹ Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

⁴⁰ Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ El însă i-a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? ⁴² Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:

⁴⁴ Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

⁴⁵ Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: ⁴⁶ „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁷ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“