The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
Debora
4 După ce a murit Ehud, israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului 2 şi de aceea Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea în Haţor. Sisera, conducătorul oştirii sale, locuia în Haroşet-Goyim. 3 Israeliţii au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier[a] şi, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.
4 În perioada aceea în Israel judeca[b] o profetesă pe nume Debora, soţia lui Lapidot. 5 Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii se duceau la ea pentru judecată. 6 Ea a trimis să fie chemat Barak, fiul lui Abinoam, din Kedeş, în Neftali şi i-a zis:
– Domnul, Dumnezeul lui Israel, îţi porunceşte astfel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi din Neftali şi din Zabulon! 7 Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, spre tine, la uedul[c] Chişon, cu toate carele şi oştirile lui şi-l voi da în mâinile tale!“
8 Barak i-a răspuns:
– Dacă vei merge şi tu cu mine, atunci voi merge şi eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!
9 Ea i-a zis:
– De mers voi merge cu tine, dar, în felul acesta, slava nu va fi a ta, căci Domnul îl va da pe Sisera în mâinile unei femei!
Apoi Debora a plecat cu Barak la Kedeş.
10 Barak i-a chemat la Kedeş pe cei din Zabulon şi din Neftali; zece mii de bărbaţi mergeau în urma lui, iar Debora l-a însoţit.
11 Chenitul Heber se separase de cheniţi, urmaşii lui Hobab, socrul[d] lui Moise, şi îşi aşezase cortul lângă terebintul din Ţaananim, în apropiere de Kedeş.
12 S-a dat de ştire lui Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor. 13 Atunci Sisera şi-a pus în mişcare toate cele nouă sute de care de fier şi toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goyim până la uedul Chişon.
14 Debora i-a zis lui Barak: „Ridică-te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Domnul înaintea ta?“ Barak s-a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbaţi după el. 15 Cu ajutorul sabiei, Domnul l-a zdrobit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele şi cu toată oştirea lui. Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos. 16 Barak a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goyim şi toată oştirea lui Sisera a fost nimicită. N-a mai rămas nici unul măcar.
17 Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.
18 Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:
– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!
El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.
19 El i-a zis:
– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!
Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.
20 El i-a mai zis:
– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.
21 După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.
22 În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.
23 În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan. 24 Şi mâna israeliţilor a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele din Canaan, până când l-au nimicit.
Cântarea Deborei
5 În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:
2 „Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
poporul s-a arătat gata de luptă!
Binecuvântaţi pe Domnul!
3 Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului[e],
voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:
4 Doamne, când ai ieşit din Seir,
când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
şi norii au turnat ape!
5 Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
Sinaiul acesta s-a clătinat[f] în faţa Domnului!
6 Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[g],
şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
7 Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[h]
până când m-am ridicat eu[i], Debora,
m-am ridicat ca o mamă în Israel!
8 Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[j],
războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
la patruzeci de mii în Israel!
9 Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
care s-au arătat gata de luptă în popor!
Binecuvântaţi pe Domnul!
10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
voi, care staţi pe covoare,
voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[k] de lângă izvoare,
acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
isprăvile vitejilor[l] Lui în Israel!
Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!
13 Atunci, cei ce au rămas
s-au dus la nobili,
poporul Domnului
a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
s-a ţinut mare sfat![m]
16 De ce ai rămas printre staule
ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile ţării.
19 Regii au venit şi s-au luptat.
Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
s-au luptat din cărările lor
cu Sisera.
21 Uedul[n] Chişon i-a luat,
vechiul ued, uedul Chişon.
Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.
24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soţia chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28 Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29 Prinţesele ei înţelepte îi răspund
şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată,
câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»
31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“
Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.
Îndemnuri pentru vremea încercării
35 Apoi le-a zis:
– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?
– De nimic! I-au răspuns ei.
36 El le-a mai zis:
– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una![a] 37 Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“[b] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.
38 Ei au zis:
– Doamne, iată aici două săbii!
– De-ajuns![c] le-a zis El.
Isus se roagă pe Muntele Măslinilor
39 A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. 40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ 41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul[d] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43 (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. 44 Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)[e] 45 Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. 46 El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“
Arestarea lui Isus
47 În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ 49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:
– Doamne, să lovim cu sabia?
50 Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.
51 Însă Isus a zis:
– Încetaţi cu aceasta!
Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. 52 Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar[f]? 53 Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
3 Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.