The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CSB. Switch to the CSB to read along with the audio.
Samson îi învinge pe filisteni
15 După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson şi-a vizitat soţia, având la el un ied.
El a zis:
– Vreau să intru în odaia soţiei mele!
Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre, 2 ci i-a zis:
– M-am gândit atunci şi mi-am zis că o urăşti foarte mult, aşa că am dat-o prietenului tău[a]. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea! Te rog, ia-o în locul ei!
3 – De data aceasta voi fi nevinovat faţă de filisteni când le voi face rău! le-a răspuns Samson părinţilor ei.
4 Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi; a luat nişte torţe, a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o torţă la mijloc, între cele două cozi. 5 A aprins torţele şi a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpiţele, cât şi holdele şi livezile de măslini.
6 Atunci filistenii au întrebat:
– Cine a făcut fapta aceasta?
Li s-a răspuns:
– Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i-a luat soţia şi i-a dat-o prietenului lui!
Filistenii s-au dus şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
7 Samson le-a zis: „Pentru că aţi făcut o asemenea faptă, nu voi înceta să vă fac rău până nu mă voi răzbuna pe voi!“ 8 Şi a început să-i lovească la picioare şi la şolduri[b]; a fost un mare măcel. Apoi el s-a dus şi a locuit în grota din Stânca lui Etam.
9 După aceea, filistenii au venit şi şi-au aşezat tabăra în Iuda. Ei s-au răsfirat până la Lehi. 10 Bărbaţii lui Iuda i-au întrebat:
– De ce aţi venit împotriva noastră?
Ei le-au răspuns:
– Am venit ca să-l legăm pe Samson şi să-i facem aşa cum ne-a făcut şi el nouă!
11 Atunci trei mii de bărbaţi ai lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson:
– N-ai ştiut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?
– După cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu! le-a răspuns el.
12 Ei i-au zis:
– Am venit ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor!
– Juraţi-mi că nu-mi veţi lua viaţa! le-a răspuns Samson.
13 Ei i-au răspuns:
– Doar te vom lega şi te vom da în mâinile lor! De ucis însă nu te vom ucide!
L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă. 14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au venit spre el strigând. Atunci Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. 15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat-o în mână şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16 Apoi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar,
o grămadă, două grămezi[c];
cu o falcă de măgar
am ucis o mie de oameni!“
17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi[d]. 18 Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul şi I-a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?“ 19 Dumnezeu a despicat groapa[e] din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore[f], el aflându-se şi astăzi în Lehi.
20 Samson a judecat[g] Israelul timp de douăzeci de ani, pe vremea domniei filistene.
Samson şi Dalila
16 Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată şi a intrat la ea[h]. 2 S-a spus celor din Gaza:
– Samson a intrat aici!
Atunci au înconjurat locul unde era şi l-au pândit toată noaptea la poarta cetăţii; toată noaptea au stat liniştiţi, zicându-şi unii altora:
– Când se va lumina de ziuă îl vom ucide!
3 Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii s-a trezit, a apucat porţile de la intrarea în cetate, cu amândoi stâlpii, le-a smuls cu tot cu zăvor, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.
4 După aceea, el a iubit o femeie din valea Sorek, care se numea Dalila. 5 Domnitorii filistenilor s-au dus la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum l-am putea birui, ca să-l putem lega şi să-l umilim! Apoi îţi vom da fiecare câte o mie o sută de şecheli[i] de argint!“
6 Dalila i-a zis lui Samson:
– Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cum ar trebui să fii legat pentru a fi biruit?
7 Samson i-a răspuns:
– Dacă m-ar lega cu şapte coarde de arc noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca oricare alt om!
8 Domnitorii filistenilor i-au adus şapte coarde de arc noi, care încă nu fuseseră uscate şi ea l-a legat cu ele. 9 Cei ce pândeau stăteau la ea în odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Dar el a rupt coardele de arc aşa cum se rupe un fir de fuior când este atins de foc. Astfel că ei nu au aflat de unde-i vine puterea. 10 Dalila i-a zis lui Samson:
– Ai glumit cu mine şi mi-ai spus minciuni. Te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat!
11 El i-a răspuns:
– Dacă m-ar lega cu funii noi, cu care să nu se fi făcut nici o lucrare, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca orice alt om!
12 Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Cei ce pândeau stăteau în odaie. El însă a rupt funiile de la braţe ca pe nişte aţe.
13 Dalila i-a zis lui Samson:
– Până acum te-ai jucat cu mine şi mi-ai spus minciuni. Arată-mi cu ce trebuie să fii legat!
El i-a răspuns:
– Dacă vei împleti în ţesătură cele şapte şuviţe de pe capul meu şi le vei ţintui cu ajutorul unui ţăruş, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca oricare alt om!
În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe de pe capul lui şi le-a împletit în ţesătură. 14 Le-a ţintuit[j] cu ajutorul unui ţăruş şi apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s-a trezit din somn şi a smuls ţăruşul gherghefului cu tot cu ţesătura.
15 Atunci ea i-a zis: „Cum poţi să spui că mă iubeşti când inima ta nu este cu mine? Ţi-ai bătut joc de mine de trei ori şi nu mi-ai dezvăluit de unde-ţi vine puterea ta cea mare!“ 16 Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei şi îl cicălea, el n-a mai suportat[k]. 17 I-a dezvăluit tot ce era în mintea lui şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al Domnului încă din pântecele mamei mele. Dacă aş fi ras, atunci puterea mea s-ar depărta de la mine, aş slăbi şi aş deveni ca orice alt om!“
18 Când a văzut Dalila că i-a dezvăluit tot ce tăinuia, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, spunându-le: „Veniţi, pentru că de data aceasta mi-a dezvăluit tot ce avea în minte!“ Domnitorii filistenilor au venit la ea şi i-au adus argint. 19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i-a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui şi a început astfel să-l umilească[l]. Şi puterea lui l-a părăsit. 20 Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s-a trezit din somn şi şi-a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte rânduri şi mă voi scutura.“ Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. 21 Filistenii l-au înşfăcat şi i-au scos ochii; apoi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu lanţuri de aramă. Acolo învârtea la moară în temniţă. 22 După ce a fost ras, părul capului lui a început din nou să crească.
23 Domnitorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon, şi să se veselească. Ei ziceau:
„Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre
pe Samson, duşmanul nostru!“
24 Când l-a văzut poporul, au început să-şi laude zeul, căci îşi ziceau:
„Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre
pe duşmanul nostru,
pe cel care ne pustia ţara
şi ne înmulţea morţii.“
25 În bucuria inimii lor au zis: „Chemaţi-l pe Samson ca să ne distreze!“ L-au luat pe Samson dintre întemniţaţi şi el a început să joace înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi, în faţa lor. 26 Samson i-a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Dă-mi voie să ating şi să mă sprijin de stâlpii care susţin templul, ca să mă pot odihni!“ 27 Templul era plin de bărbaţi şi de femei. Toţi domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiş erau aproape trei mii de bărbaţi şi de femei care-l priveau pe Samson jucând. 28 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte de mine şi mai dă-mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“ 29 Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi care susţineau templul şi s-a aplecat spre ei; unul era la dreapta lui şi celălalt la stânga. 30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi a împins cu putere şi templul a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii. 31 Fraţii lui şi rudele sale au venit şi l-au luat. Apoi l-au dus şi l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase[m] pe Israel timp de douăzeci de ani.
Apa preschimbată în vin
2 A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Isus era acolo. 2 La nuntă au fost invitaţi şi Isus cu ucenicii Săi. 3 Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:
– Nu mai au vin!
4 Isus i-a răspuns:
– Femeie[a], ce am Eu de-a face cu tine?[b] Nu mi-a sosit încă ceasul!
5 Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune!“ 6 Erau acolo şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri[c]. 7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi ei le-au umplut până sus. 8 El le-a mai zis: „Acum scoateţi din ele şi duceţi-i mai-marelui ospăţului!“ Şi ei i-au dus. 9 Mai-marele ospăţului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu ştia de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat pe mire şi i-a zis: 10 „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun, iar după ce oaspeţii au băut mult, îl pune pe cel mai puţin bun. Tu însă ai ţinut vinul cel bun până acum!“
11 Isus a făcut acest început al semnelor[d] Lui în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.
Isus curăţă Templul
12 După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui, şi acolo n-au rămas decât câteva zile.
13 Paştele iudeilor era aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. 14 I-a găsit în Templu[e] pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani[f] stând la mesele lor. 15 A făcut un bici din frânghii şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii lor. A împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicaţi acestea de aici! Nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negoţ!“ 17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie!“[g] 18 Atunci iudeii I-au zis:
– Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?
19 Isus le-a răspuns:
– Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile îl voi ridica!
20 Iudeii I-au zis:
– Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să fie construit Templul[h] acesta, şi Tu-l vei ridica în trei zile?!
21 El însă vorbea despre Templul trupului Său. 22 Atunci când El a fost înviat dintre cei morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că spusese aceste vorbe şi au crezut Scripturile şi cuvântul pe care-l spusese Isus.
23 Pe când Isus era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24 Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi 25 şi nu avea nevoie ca cineva să facă mărturisiri despre vreun om, fiindcă El Însuşi ştia ce era în om.
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
17 Cel iute la mânie face prostii
şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.
18 Cei naivi moştenesc prostie,
dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.